Recalculare pensii. Decizia 2337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8808/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2337/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6283 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19156/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimata reclamantă, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/18.02.2009 atașată la fila 14 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 06.04.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei reclamante, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6283/14.10.2008 pronunțată în dosarul nr.19156/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.12.2005; a obligat pârâta către reclamantă la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, începând cu 01.12.2005; a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/23.04.1998 emisă de pârâtă,reclamanta a fost pensionată pentru muncă depusă și limită de vârstă conform Legii nr.3/1977, fiind stabilită o pensie lunară de 964.593 lei vechi, cu o perioadă contributivă de 30 ani și 5 luni și cu o vechime în grupa Ide muncă de 30 de ani, 2 luni și 1 zi.
În urma recalculării pensiei conform OUG nr.4/2005, reclamantei i-a fost trecut un stagiu de 25 ani, conform Legii nr.19/2000.
S-a statuat că potrivit art.14 alin.1și 2 din Legea nr.3/1977 persoanele care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă și au împlinit vârsta de 50 de ani, pot solicita ieșirea la pensie pentru limită de vârstă. În cauza de față reclamanta îndeplinea aceste condiții la data solicitării dreptului la pensie.
Deoarece prin aplicarea stagiului de cotizare de 25 de ani și nu cel de 20 de ani conform art.14 din Legea nr.3/1977, reclamantei i-au fost aduse prejudicii constând în diferențe dintre pensia încasată și cea cuvenită prin luarea în considerare a stagiului de 20 de ani, s-a apreciat că este îndreptățită la repararea acesteia prin plata acestei diferențe începând cu 01.12.2005, conform OUG nr.4/2005, ca urmare a recalculării pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, prevedea în art.14 alin.1, că persoanele care au lucrat definitiv cel puțin 20 de ani în locuri care,potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de 1 an și 6 luni pentru grupa I de muncă și,respectiv, de 1 an și 3 luni pentru grupa a II-a de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977.
Apreciază recurenta că, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau grupa a II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public,provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, care consacră asigurarea la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, recurenta consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există o lege expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material aplicabile în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel, ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004, având în vedere că intimata-reclamantă s-a pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale autorului acțiunii conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, retroactiv, începând cu 01.12.2005.
O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatei-reclamante sunt aplicabile, în privința determinării duratei stagiului complet de cotizare, prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoanele care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă, adică exact situația intimatului-persoană fizică.
Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr.40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art.329 Cod pr.civilă și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (cazul intimatului-reclamant), este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Așa fiind, toate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ori că ar fi apreciat eronat probatoriul administrat în cauză, sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca legală, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr.357 din31.03.2009, atașată la fila 13 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6283 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19156/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./05.05.2009
Jud.fond:; Fl.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
