Recalculare pensii. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.237
Ședința publică din 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul,domiciliat în G,str.- -,nr.18--1,.48,jud.G împotriva deciziei civile nr.580/17.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimat CASA JUDETEANA DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: revizuientul personal și asistat de avocat cu delegație la dosar și intimata CASA JUDETEANA DE PENSII G reprezentată de consilier juridic G cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul revizuientului,față de excepția de neconstituționalitate respinsă de către instanță precizează nu a formulat recurs întrucât a lipsit de la instanță învederând că a luat la cunoștință de conținutul motivării excepției la acest termen,arătând că decizia Curții Constituționale îi este favorabilă revizuientului.
Întrebați fiind,reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul revizuientului pune concluzii pe excepția de neconstituționalitate.
Curtea îi pune în vedere reprezentantului revizuientului să nu pună concluzii pe fondul cauzei, ci doar pe admisibilitatea cererii de revizuire. Deși instanța i- pus în vedere acestuia să pună concluzii strict pe admisibilitatea cererii de revizuire, reprezentantul revizuientului continuă să pună concluzii pe excepția de neconstituționalitate. În continuare, reprezentantul revizuientului precizează că, față de prevederile legale reiese că cererea de revizuire a drepturilor de pensie este depusă în termen, solicitând respingerea excepției de tardivitate invocată în recurs. Solicită să se constate că Tribunalul Galația reținut corect că obiectul acțiunii este revizuirea decizii de pensionar și nicidecum contestarea Deciziei nr.1-- emisă de Casa Județeană de G,iar criticile aduse în recurs nu au nimic comun cu teza 9 din art.304 Cod procedură civilă.
Mai arată reprezentantul revizuientului că recurenta a susținut că adeverințele depuse de revizuient care atestă că 25 ani și 9 zile a lucrat în condițiile speciale prevăzute de Legea nr.226/7 iunie 2006 nu trebuiau să fie luate în considerare la pronunțarea sentinței civile.
În concluzie solicită încuviințarea cererii de revizuire,modificarea în tot a deciziei Curții de APEL GALAȚI și menținerea sentinței civile a Tribunalului Galați ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise susținute oral în fața instanței, însoțite de înscrisuri.
Reprezentantul intimatei CASA JUDEȚEANA DE PENSII G solicită să se observe că reprezentantul revizuientului a reluat aspecte de la fondul cauzei,învederând că cererea de revizuire nu se încadrează la nici unul din punctele prevăzute de art.322 Cod procedură civilă, și pe cale de consecință solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind neîntemeiată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 511/16.04.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată excepția tardivității formulării acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în considerare a adeverinței nr. 2618/2006 eliberată de SA T de la data înregistrării la Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 09.01.2008 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G la a lua în considerare la calcularea pensiei adeverința emisă de SC SA T în care se certifică anii, grupa și condițiile de muncă conform nr.HG 1025/2003 art. 2 alin. 1 lit.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că la 16.08.2006 a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă.
Din totalul anilor lucrați la CS G pentru perioada 15.07.1988-15.03.1991 a fost transferat în interes de serviciu la Întreprinderea de T unde a lucrat în aceleași condiții în aceeași grupă de muncă-grupa 1.
Anii pe care i-a lucrat la T nu sunt calculați ca ani lucrați în condiții speciale de muncă și de aceea reclamantul nu depășește minim 25 de ani lucrați în condiții speciale de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Față de excepția tardivității acțiunii Tribunalul a constatat că obiectul cererii constă în obligarea pârâtei la a lua în considerare această adeverință și nu contestația la decizia emisă de Casa Județeană de Pensii. De asemenea, intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei cu actele de la fila 22 ci doar dovada că de la Casa Județeană de Pensii a plecat comunicarea nu însă că această comunicare a ajuns la destinatar.
La fila 53 reclamantul și-a reprecizat obiectul acțiunii în sensul că solicită revizuirea pensiei conform art. 89 Legea nr. 19/2000.
Pe fondul cauzei s-a constatat că Legea nr. 226/7.06.2006, la care se face trimitere de către intimată, reglementează încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale începând cu 1 aprilie 2001. Perioada cerută de reclamant la care susține că a lucrat în condiții speciale de muncă este 15.07.1988-15.03.1991 iar calificarea muncii ca fiind făcută în condiții speciale se face funcție de legea aplicabilă acelor ani.
Important este dacă pentru perioada respectivă reclamantul a lucrat sau nu în condiții speciale de muncă, iar acest lucru rezultă din adeverința eliberată de SC SA T de la fila 8. Nu-i poate fi imputat reclamantului aspectul că societatea emitentă nu este prevăzută de Legea nr. 226/2006.
Atât timp cât munca a fost calificată ca fiind în condiții speciale reclamantul trebuie să beneficieze de toate drepturile ce decurg din acest aspect.
Prin urmare, s-a apreciat că pârâta face o greșită interpretare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006.
Pentru aceste considerente s-a admis acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
Prin decizia civilă nr. 580 din 17 2008 Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii G împotriva sentinței civile nr. 511/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și, în rejudecare:
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
S-au înlăturat din sentința civilă dispoziția privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de recurenta pârâtă, s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță întrucât obiectul acțiunii, așa cum a fost dedus judecății de către reclamantul intimat nu este contestație împotriva deciziei de pensionare ci revizuire pentru care Legea nr. 19/2000 nu prevede un termen.
Instanța nu poate schimba obiectul unei acțiuni, întrucât ar încălca principiul disponibilității iar, potrivit disp. art. 129 alin. 6.pr.civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Însă, pe fondul cauzei, recursul este întemeiat, hotărârea primei instanțe nefiind însă nelegală ci netemeinică, astfel că s-au avut în vedere prevederile art. 304 indice 1.pr. civilă.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamantul intimat a precizat că a fost transferat în interes de serviciu la SA T în perioada 15.07.1988 -15.03.1991 unde a lucrat în grupa I de muncă. În susținerea acțiunii, reclamantul s-a bazat pe adeverința nr. 2618/20.11.2006 emisă de SA T din care rezulta că, în perioada mai sus - menționată, salariatul a lucrat la locul de muncă ce se încadrează în condiții de muncă speciale în conformitate cu prevederile nr.HG 1025/2003.
În baza acestui înscris, prima instanță a reținut că munca prestată de reclamant la SA T fost calificată ca fiind în condiții speciale, indiferent de faptul că societatea nu era prevăzută în Legea nr. 226/2006, raționamentul arătat fiind astfel corect.
Însă, în baza disp. art. 305.pr. civilă care permit depunerea de noi înscrisuri ca probă în instanța de recurs, recurenta Casa Județeană de Pensii Gap rezentat adresa nr. 12968/10.03.2008 emisă de SA T prin care se menționează că, "în adeverința nr. 2618/20.11.2006 privind acordarea grupei I de muncă pentru, fost salariat al societății, în perioada cuprinsă între 05.07.1988 - 15.03.1991, a fost eronat menționată nr.HG 1025/2003, încadrarea corectă fiind făcută conform prevederilor Ordinului 50/1991 republicat, pct. 25 anexa 1, Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 18/02.11.1990 și a Avizului Inspectoratului de Protecție a ", urmând a se anexa și adeverința refăcută cu încadrarea corectă. Ulterior acestui răspuns, C SA Tae mis și adeverința corectă, nr. 281/05.03.2008 din care rezultă că, în perioada 05.07.1988 - 15.03.1991, salariatul a lucrat la locul de muncă cu condiții deosebite ce se încadrează în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care,potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale, iar textul se analizează în integralitatea lui și nu fracționat.
Conform disp. art. 1 din același act normativ, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, chiar societatea a recunoscut faptul că reclamantul a lucrat într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă conform Ordinului 50/1990 și nicidecum în prevederile nr.HG 1025/2003, neavând avizul prevăzut de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2269/2006.
Față de această situație, sunt corecte susținerile recurentei pârâte în sensul că munca desfășurată de reclamant la T nu se încadrează în condițiile speciale de muncă pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 226/2006 iar acțiunea promovată este astfel nefondată, neimpunându-se revizuirea deciziei de pensie.
Susținerile intimatului reclamant referitoare la inversarea unor date de pe cele două adeverințe nu pot fi reținute întrucât, pe cele două înscrisuri există date certe (adeverința nr. 2618/20.11.2006 eliberată inițial de societate în mod eronat și adeverința nr. 281/05.03.2008 eliberată de aceeași societate în vederea corectării primei adeverințe) astfel că recurenta nu a indus în eroare instanța.
Referirea la angajatorul SA G nu are nici o relevanță în cauză, întrucât în perioada supusă discuției, 05.07.1988-15.03.1991 intimatul reclamant a fost transferat la SA T, societate cu care a avut relații de muncă.
De asemenea nu s-a reținut ca întemeiată afirmația intimatului reclamant în sensul că obligația stabilirii vechimii în muncă revine recurentei pârâte întrucât, potrivit disp. art. 89 din Legea nr. 19/2000, se revizuiesc deciziile de pensie din oficiu în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie si dacă elementele avute în vedere la calcului inițial al pensiei pentru perioadele de stagiu ulterioare datei de 1 aprilie 2001, au suferit modificări înscrise și confirmate în Declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, depusă de angajator până la data de 31 decembrie a fiecărui an la casa teritorială de pensii.
Și prin OUG nr. 4/2005 este prevăzută aceeași procedură, art. 7 alin. 4 arătând că, n situația în care se constată erori de calcul, decizia de pensie poate fi revizuită din oficiu, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Ori, recurenta pârâtă nu s-a aflat în situația de a constata erori astfel că decizia se putea modifica la cerere în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale.
Stabilirea vechimii în muncă nu are nici o legătură cu obiectul acțiunii care este reprezentat de revizuirea unei decizii de pensii prin luarea în calcul a unei perioade de lucru în condiții speciale de muncă potrivit Legii nr. 226/2006.
Față de toate considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că hotărârea primei instanțe este netemeinică.
Împotriva acestei decizii civile a formulat cerere de revizuire revizuientul, în temeiul art. 322 pct. 1,2,3,5 și 6.pr civilă.
A precizat că, la data formulării (25.09.2008) cererii de revizuire, nu cunoaște încă ce considerente a avut în vedere instanța de recurs însă susținerile recurentei pârâte din motivele de recurs sunt în totală contradicție cu Constituția României și cu legislația muncii, cu Legea nr. 226/2006 și cu art. 304 pct. 9.pr civilă pe care și-a întemeiat recursul.
În continuare, revizuientul nu indică nici o motivare în fapt a cererii sale de revizuire și nu indică, în mod concret, cazurile de revizuire pe care se sprijină ci emite apărări față de motivele de recurs așa cum au fost formulate de către recurenta Casa Județeană de Pensii G în dosarul de recurs nr- al Curții de APEL GALAȚI.
Practic, revizuientul solicită instanței investită cu o cerere de revizuire, să respingă susținerile recurentei din dosarul de recurs ceea ce nu este posibil față de caracterul extraordinar al revizuirii prin care nu se analizează din nou fondul cauzei ci se verifică doar condițiile de admisibilitate ale cereri atât timp cât în dreptul procesual românesc și în dreptul european este interzisă formularea unui "recurs la recurs".
În concluzie, cererea de revizuire nu cuprinde nici un din motivele prevăzute la art. 322.pr. civilă ci este doar o reluare a întregii situații de fapt și contra argumente la motivele de recurs inițiale.
Intimata Casa Județeană de Pensii Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire întrucât nu este îndeplinită nici una din condițiile prevăzute la art. 322.pr. civilă.
Văzând că cererea de revizuire nu este motivată în fapt și drept, instanța, în baza rolului său activ prevăzut de art. 129.pr. civilă, a pus în vedere revizuientului să facă precizările necesare, acordând un termen în acest sens.
Deși s-a acordat termen, revizuientul nu a indicat nici un temei al cererii de revizuire ci a invocat excepția de neconstituționalitate a prev. art. 1 alin.1,2,3 din legea nr. 226/2006, excepție respinsă ca inadmisibilă de către instanță prin Încheierea motivată din data de 30.01.2009.
In aceste conditii, instanța apreciază că cererea de revizuire este nefondată întrucât motivele arătate ce vizează fondul cauzei, nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 1,2,3,5,6 pr. civilă.
Astfel, art. 322.pr. civilă prevede că, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.
Față de cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, se constată că revizuientul nu a indicat nici o situație de natură a se încadra în prevederile legale menționate ci doar a reluat situația de fapt și apărările pe fondul cauzei față de motivele de recurs din dosarul -, fără să țină seama de faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac și că instanța investită are datoria să analizeze doar dacă se încadrează în motivele legale pentru a nu se încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și ale autorității de lucru judecat.
In consecință, se va respinge ca nefondata cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul,domiciliat în G,str.- -,nr.18--1,.48,jud.G împotriva deciziei civile nr.580/17.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/13.03.2009
Tehnored./2 ex./ 15 Martie 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Recurs:---
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
