Recalculare pensii. Decizia 2547/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2547
Ședința publică de la 25 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
xxxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.35 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant G, lipsind intimații pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, cât și întâmpinarea de la dosar formulată de intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii M prin care solicită judecarea cauzei în lipsă în baza art.242 pct.2 pr.civ. după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant Gas olicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrata la acest tribunal la data de 27.04.2007, reclamantul G, a chemat în judecata TRIBUNALUL MEHEDINȚI și Casa Județeană de pensii M, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data cererii de demisie adresata Ministerul Justiției îndeplinea funcția de judecător și președinte al Secției Civile și drept consecință în calculul venitului brut pentru stabilirea pensiei de serviciu trebuia inclus și sporul de conducere, începând cu data stabilirii pensiei de serviciu în baza SC. 48/C/ A/13 martie 2002 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr.1964/2002; să se dispună obligarea Tribunalului Mehedinți, Serviciul contabilitate - să calculeze venitul brut cu aceasta indemnizație de conducere si să întocmească anexele prev. de Legea 303 /2004, pe care să le înainteze Casei Județene de Pensii M; să se dispună obligarea Tribunalului Mehedinți să calculeze sporul de 15% de noxe pe perioada 1.10 - 31.12.2004, raportat la venitul brut corespunzător președinte secție tribunal, precum și obligarea Casei Județene de Pensii M să recalculeze pensia în raport de adresele Tribunalului Mehedinți si să emită o nouă decizie.
Prin Sentința nr.788/22 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea, având ca obiect recalculare pensie, formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr.2465/16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de reclamantul G împotriva SC nr.788/25.06.2007 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI în dosarul nr-, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut că, instanța de fond s-a pronunțat numai asupra primului capăt de cerere4, respectiv asupra faptului că la data de 31.12.1991, calitatea de judecător a încetat și reclamantul nu mai îndeplinea funcția de președinte secție, astfel că nu era îndreptățit să solicite recalcularea venitului brut prin includerea sporului de conducere corespunzător acestei funcții și fără a se pronunța asupra celorlalte aspecte solicitate de recurentul reclamant, respectiv asupra sporului de 15% pentru noxe pe o perioadă de 3 luni.
Prin sentința nr. 35 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtelor TRIBUNALUL MEHEDINȚI cu, și Casa Județeană de Pensii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul Gaf uncționat ca judecător în perioada 16.11.1960 - 31.12.1991.
Prin art. I din Ordinul Ministrului Justiției nr.15001 din 21.10.1991, s-a dispus " încetarea desemnării d-lui G din funcția de președinte secție a Tribunalului Județean M, pe data de 1 noiembrie 1991, urmând să funcționeze ca judecător la același tribunal județean în locul d-nei ".
Prin același ordin, d-na, judecător la TRIBUNALUL MEHEDINȚI, a fost desemnată în locul d-lui G, începând cu aceeași dată - 1 noiembrie 1991 - în funcția de președinte de secție la același tribunal județean, cu o indemnizație de conducere de 3.065 lei lunar (fila 33 dosar).
Acest Ordin, a fost comunicat d-nului G la data de 31 octombrie 1991 (fila 34 dosar).
In preambulul Ordinului nr.15001 din 21.10.1991, nu se face trimitere la art.129 din Codul muncii (Legea nr.10/23 mai 1972) - ca motiv al încetării desemnării d-nului G în funcția de președinte secție.
Acest ordin nu a fost contestat de către reclamant, a intrat în circuitul juridic și a produs efectele pentru care a fost emis.
In consecință, începând cu data de 1.11.1991, reclamantul a încetat să mai îndeplinească funcția de președinte secție și nu a mai beneficiat de plata indemnizației de conducere, iar cu aceeași dată, d-na a îndeplinit funcția de președinte secție, deținută anterior de către reclamant, și a beneficiat de indemnizația de conducere, corespunzător acestei funcții.
Ulterior, prin art.I din Ordinul Ministrului Justiției nr.16.106 din 11.12.1991, s-a dispus încetarea calității de judecător a d-nului G, cu data de 31.12.1991, fiind trecut avocat (fila 35 dosar).
Art.135 din vechiul Cod al muncii prevedea că desfacerea contractului de muncă din inițiativa persoanei încadrate în muncă se face cu un preaviz de 15 zile lucrătoare: în cazul funcțiilor de conducere, preavizul era de 30 zile, iar în perioada preavizului, persoana era obligată să continue activitatea potrivit programului de lucru.
In cazul dedus judecății, în condițiile în care reclamantul susține că, s-a aflat în perioada de preaviz, acesta nu putea fi acordat decât la data încetării calității de judecător, începând cu data de 31.12.1991, iar nu la data încetării desemnării d-nului G în funcția de președinte secție, la 1 noiembrie 1991, deoarece relațiile de serviciu au continuat pentru o perioadă de 2 luni (noiembrie și decembrie 2001).
Ordinul Ministerului Justiției nr.16106/11.12.1991, prin care s-a dispus încetarea calității de judecător a d-nului G începând cu data de 31.12.1991, a fost emis în baza cererii acestuia, datată 11.12.1991 și înregistrată la nr.1/16.11.85/16.12.1991, prin care a revenit necondiționat la cererea făcută anterior și a solicitat încetarea raporturilor de muncă începând cu 31.12.1991, cu motivarea că are de efectuat redactări și lucrări ce îi aparțin (fila 32 dosar).
Prin Sentința civilă nr.48/C/A/13 martie 2002, pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr.1964/2002, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 aprilie 2002, instanța a admis acțiunea reclamantului G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii M, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de pensie de serviciu și pensie suplimentară și să efectueze reactualizarea acesteia începând cu data de 24.09.2001 (filele 22-26 dosar).
Pentru a pronunța această soluție, instanța a făcut aplicarea art. 815din Legea nr.142/1997, care prevedea recalcularea pensiei pentru o vechime în magistratură de cel puțin 25 ani, în raport de salariile de bază ale magistraților, reținându-se că reclamantul beneficiază de acest drept, întrucât a avut o vechime în magistratură de peste 25 de ani și nu are relevanță faptul că, la data pensionării, la 30.10.1999, era avocat și nu magistrat, în acest sens pronunțându-se Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr.1079/24.03.2000.
La data promovării prezentei acțiuni, respectiv 27.04.2007, se afla în vigoare Legea nr.303/28 iunie 2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.148/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.7/2007. In speță, erau incidente în cauză, prevederile art.82 al.(5) din lege: "Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de al.(1) și (3), numai în funcția de judecător sau procuror, beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. In acest caz, pensia se stabilește pe baza drepturilor salariale pe care le are un judecător sau procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului. Acest text, se corobora cu art.82 al.(6), care dispunea că, "De prevederile al.(5) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcția de judecător sau procuror din motive neimputabile".
Începând cu data de 8.10.2007, textul art.82 al.(5) din Legea nr.303/2004, republicată în temeiul Ordonanței de Urgență nr.100/2007, este următorul: "Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la al.(1) și (3),numai în funcția de judecător sau procuror, se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 ani de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării, au o altă ocupație. In acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară, pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție. De această pensie, pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcția de judecător sau procuror, din motive neimputabile".
Acest text se coroborează cu art.82 al.(6), care prevede că, de pensia de serviciu pot beneficia și judecătorii și procurorii pensionați anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public și care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, pentru acordarea pensiei de serviciu. In acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară, pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de judecător sau procuror și sporurile în procent, avute la data eliberării din funcție.
În perioada 1.11.1991 - 31.12.1991(2 luni), reclamantul a îndeplinit atribuțiile postului de judecător și a fost retribuit în mod corespunzător, în salariul reclamantului nemaifiind cuprinsă indemnizația de conducere, întrucât nu mai ocupa postul de președinte secție.
In aceeași perioadă, 1.11. - 31.12.1991, în funcția de președinte secție a fost desemnată d-na judecător, care a beneficiat de plata indemnizației de conducere de 3.065 lei.
In situația în care, în ultimele 2 luni de activitate, reclamantul Gaa vut calitatea de judecător la TRIBUNALUL MEHEDINȚI și nu a beneficiat de plata indemnizației de conducere corespunzător funcției de președinte secție, în mod corect TRIBUNALUL MEHEDINȚI, în adeverința de venituri eliberată acestuia, nr.375/28.02.2007 (filele 12-13 dosar), nu a cuprins indemnizația de conducere pentru funcția de președinte secție, recalcularea venitului brut al reclamantului realizându-se în raport de veniturile brute, corespunzător funcției de judecător ocupată de către reclamant înaintea eliberării din această funcție, precum și a sporurilor în procent, avute la data eliberării din funcție.
Astfel, din adeverința nr.375/28.02.2007 emisă de TRIBUNALUL MEHEDINȚI, rezultă că această instanță a calculat corect cuantumul drepturilor bănești ale reclamantului pe perioada 2004 - 2006, corespunzător valorii de referință sectorială de 12,50 pentru un judecător de tribunal.
Referitor la sporul de 15% pentru noxe, acesta a fost calculat de către pârâta TRIBUNALUL MEHEDINȚI la nivelul salariului de judecător de tribunal și nu la nivelul salariului de bază cumulat cu indemnizația de conducere pentru funcția de președinte de secție, întrucât, așa cum s-a arătat, la încetarea raporturilor de serviciu, reclamantul avea calitatea de judecător și nu de președinte de secție.
Împotriva hotărârii respective, la data de 08.02.2008 a declarat recurs reclamantul G criticând-o ca fiind nelegală.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a criticat hotărârea Tribunalului Mehedinți, susținându-se că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea formulată, în mod eronat neluându-se în calcul la stabilirea pensiei de serviciu și sporul de conducere, întrucât la data pensionării deținea funcția de președinte de Secție al Tribunalului Mehedinți și nu simplu judecător.
În dezvoltarea motivelor de recurs a reiterat motivele arătate în cererea introductivă de instanță, susținându-se că s-a făcut o greșită aplicare a dispoz. Lg. 92/1991; nr. 303/2004 și a dispoz. art.127, 129 și 135 din Codul muncii.
La data de 24.04.2008 intimata Casa Jud- de pensii Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant, susținându-se că pensia de serviciu a acestuia a fost stabilită în mod corect în anul 2002 în raport de dispopz. Art. 82 al. 6 din Lg. 303/2004, dispoziții ce stipulează că de pensia de serviciu pot beneficia și judecătorii și procurorii pensionați anterior intrării în vigoare a legii, baza de calcul avută în vedere fiind indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței unde a funcționat, cu includerea sporurilor avute la data eliberării din funcție.
Analizând recursul declarat de către reclamant, prin prisma motivelor formulate și în raport de dispoz, art. 3041.pr.civilă, se constată că este neîntemeiat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
Reclamantul Gad eținut funcția de judecător în cadrul Tribunalului Mehedinți în perioada 01.01.1978-01.11.1991, având funcția de Președinte Secție Civilă, iar prin. nr. 1501/28.10.1991 emis de a încetat desemnarea sa în funcția de Președinte Secție Civilă, în perioada 01.11.1991-31.12.1991 funcționând ca simplu judecător în cadrul aceleiași instanțe.
Decizia de pensionare a reclamantului a avut în vedere data de 31.12.1991, dată la care reclamantul nu mai îndeplinea funcția de judecător Secție al Tribunalului Mehedinți și, în consecință acesta nu mai este îndreptățit de a solicita recalcularea venitului brut prin includerea sporului de conducere.
Înscrisurile depuse la dosar învederează faptul că, în perioada 01.11.1991-31.12.1991 recurentul a îndeplinit Atribuțiile postului de judecător și a fost retribuit în mod corespunzător, în salariul reclamantului, nefiind cuprinsă indemnizația de conducere, în perioada respectivă funcția de Președinte de Secție Civilă a Tribunalului Mehedinți fiind ocupată de d-na judecător.
Se constată astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 82 al.5 din Lg. 303/2004 și art. 815din Lg. 142/1997, pensia de serviciu a recurentului fiind calculată în mod corespunzător în anul 2002.
În ceea ce privește sporul den oxe de 15% solicitat de către recurent de a fi inclus în baza de calcul a pensiei în sensul de a fi calculat la nivelul unui de Secție de Tribunal, se constată de asemenea că în mod corect prima instanță i-a respins solicitarea în condițiile în care sporul respectiv pentru noxe a fost raportat în mod corect la venitul brut corespunzător funcției de judecător de Tribunal și nu la venitul brut corespunzător funcției de Președinte de Secție.
În consecință, față de cele arătate și în raport de dispoz. art. 312 al.1 pr.civilă, recursul declarat de reclamantul G se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.35 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/25.05.2008
/Fl. și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Sorin Pascu
