Recalculare pensii. Decizia 2623/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8800/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2623/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6268 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 14956/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 07.04.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6268/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a fost obligată pârâta, în temeiul OUG nr.4/2005, să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare și a veniturilor evidențiate în adeverința nr.3341/29.10.2007 emisă de Institutul Național al SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia de pensionare nr.- pentru limită de vârstă, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6
În data de 14.02.2008 reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii Sector 6 sub nr. - adeverința nr. 3341/29.10.2007 eliberată de Institutul Național al SA, pentru a-i fi valorificate sumele evidențiate in aceasta.
Verificând actele dosarului și datele certificate prin adeverința nr.3341/29.10.2007 eliberată de Institutul Național al SA, instanța de fond a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului nu i-au fost valorificate sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global deși pentru ele s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art. 164 din Legea nr. 19/2001 prevede că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgență nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de l aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Instanța de fond a reținut că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de Legea nr.19/2000 prin art. 2 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Astfel, a apreciat instanța de fond că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că. pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, intimata trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al contestatoarei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile realizate de salariat.
Având în și dispozițiile art. 87 și art. 155 din Legea nr.19/2000, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea in considerare și a veniturilor evidențiate in adeverința nr.3341/29.10.2007 emisă de Institutul Național al lemnului SA.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat întemeiat pe prevederile art.304 pct.4, 9 și 3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum se va arăta în continuare:
Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedura civila), sentința civila fiind data cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila).
Motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4 Cod procedura civila are in vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor in domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Tribunalul Bucureștia reținut in considerentele sentinței civile recurate ca, in mod greșit Casa Locala de Pensii, nu a luat in considerare veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă de reclamant.
Potrivit literaturii juridice de specialitate normele juridice se clasifica, după sfera aplicării lor, in norme generale și norme speciale.
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept. In domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, in procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de stricta interpretare.
Potrivit nr.OUG 4/2005 (aprobata prin legea nr.78/2005), norma juridica ce are caracter special, nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent. In aceasta situație, obligarea noastră la emiterea unei decizii cu luarea in calcul a sporurilor menționate in adeverințe este netemeinica si nelegala.
În concluzie, instanța de fond a încălcat principiul juridic, conform căruia, norma juridica speciala deroga de la cea cu caracter general si se aplica cu întâietate.
Având in vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,reținerea cauzei spre rejudecare și casarea în tot a sentinței civile menționate, iar pe fondul cauzei respingerea ca netemeinică și nelegală contestației formulată.
Prin întâmpinarea depusă la recurs, intimatul-reclamant a răspuns criticilor din recurs, reluând în parte și din considerentele sentinței recurate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, corect s-a reținut că, verificându-se temeinicia cererii și datele certificate prin adeverința nr.3341/29.10.2007 emisă de Institutul Național al SA (filele 4,7 dosar fond), din care rezultă că în perioada 1975-1991 reclamantul a lucrat în această unitate și a încasat veniturile menționate în adeverințe, care nu au fost luate în calcul la recalcularea pensiei cuvenite acestuia.
Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare realizate, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
Recurenta susține că s-a încălcat de Tribunal principiul de drept potrivit căruia normele speciale derogă de la normele cu caracter general și se aplică cu întâietate, dar raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimata a plătit contribuția de asigurări sociale.
În altă ordine de idei, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului-reclamant, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de pensionare nr.-/4.04.2008 și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și că ar fi imixtionat atribuțiile altei puteri, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Urmează a se reține, că acest motiv de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6268/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
6.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
