Recalculare pensii. Decizia 2646/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(365/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2646/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6801 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 21087/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata contestatoare, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 04.03.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata contestatoare, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6801/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a dmis acțiunea precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a fost obligată intimata la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.2007/13.04.2005 și din adeverința nr.1923/11.04.2005 emise de SC SA începând cu 1.07.2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, ontestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.12.1989, conform mențiunilor din copia deciziei de recalculare nr. 99430/30.06.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 1.
Prin urmare, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat de OUG nr. 4/2005, începând cu data de 1.07.2005, în raport de dispozițiile HG nr. 550/2005.
Prin decizia nr.99430/30.06.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 1, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și ale HG nr. 550/2005, începând cu data de 1.07.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 2,18907 puncte.
Contestatoarea a formulat cererea de recalculare a pensiei, înregistrată la Casa Locală de Pensii Sector 1, sub nr. -/16.06.2007, însă, după cum rezultă din răspunsul emis de către Casa Locală de Pensii Sector 1, contestatoarei i s-a comunicat faptul că adeverințele nr. 2007/13.04.2005 și nr. 1923/11.04.2005 eliberate de SC SA nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Instanța de fond a concluzionat că, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, veniturile evidențiate în adeverințele nr.2007/13.04.2005 și 1923/11.04.2005 eliberate de SC SA, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru următoarele motive:
Potrivit mențiunilor din adeverința nr.2007/13.04.2005 emisă de SC SA, partea contestatoare a fost angajata societății emitente a adeverinței și a realizat venituri suplimentare(conform adeverinței nr.1923/11.04.2005, coloanele "acord global + alte sporuri permanente și prime") la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază.
Conform mențiunilor din adeverință, aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a CAS, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, prin care angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Se face mențiunea că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele CAS, conform Legii nr.27/1966, Decretului nr.389/1972 art.1, Legii nr.65/1972, Decretului nr.232/1986, OUG nr. 31/1998, etc.
De asemenea, se menționează că veniturile suplimentare trecute în adeverința nr.1923/11.04.2005 col. "acord global+alte sporuri permanente" au avut caracter permanent în înțelesul Legii nr. 49/1992 și Legii nr. 57/1974, conform contractului colectiv de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că valorificarea veniturilor suplimentare, solicitate prin cererea de chemare în judecată, indicate în adeverințe este posibilă, în temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, și este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție.
In consecință, veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele nr.2007/13.04.2005 și nr.1923/11.04.2005 eliberate de SC SA, trebuie valorificate în calculul punctajului mediu anual, având în vedere că, pe de o parte, ignorarea lor ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru că, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Veniturile suplimentare menționate în adeverințe trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care aceste venituri au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că altfel, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul OUG nr.4/2005, și anume respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu ar mai fi realizabil iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
Astfel, având în vedere și dispozițiile art. 2 lit. e, art. 78, 164 alin. 3 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005 și HG nr.550/2005, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 2007/ 13.04.2005 și din adeverința nr. 1923/11.04.2005 emise de SC SA, începând cu 1.07.2005.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4,9 și 3041Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive:
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că ia determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Susține recurenta că din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Însă veniturile suplimentare obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Tocmai de aceea, legiuitorul a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie. De aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG Nr. 4/2005.
La data de 4.03.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata-contestatoare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Conform art. 7 alin. 5 din OUG nr.4/2005, coroborat cu art. 86 din Legea nr.19/2000, cererea nr.362/24.01.2005 depusă din nou la data de 29.05.2008 și înregistrată sub nr.- de recalculare formulată de contestatoare trebuia soluționată în 45 zile de la înregistrare.
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimata a plătit contribuția de asigurări sociale.
Astfel, corect s-a reținut că, verificându-se temeinicia cererii și datele certificate prin adeverințele nr.2007/13.04.2005 emisă de SC SA (fila 17 dosar fond) și adeverința nr.1923/11.04.2005 (fila 18-19 dosar fond) emisă de SC SA, din care rezultă că în perioada pentru perioada martie 1953-decembrie 1989 intimata a realizat și venituri suplimentare care au avut caracter permanent și pentru care s-a reținut și virat CAS, contribuția la pensia suplimentară, iar angajatorul a fost obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15%.
Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare realizate, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
În altă ordine de idei, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatei-contestatoare, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de recalculare a pensiei nr.99430/30.06.2005 și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Mai învederează recurenta că s-a aplicat greșit legea și anume pct.VI din OUG nr.4/2005, și care exclude de la luarea în calculul drepturilor de pensie, veniturile obținute cu titlul de acord și prime.
Această critică nu poate fi primită de C deoarece adeverințele emise de foștii angajatori, dovedesc că pentru sumele cu titlu de sporuri primite și incluse în salariu, s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Așa fiind, nu are temei recurenta să invoce punctul VI din OUG nr.4/2005, pentru că veniturile în sens larg ale intimatei, au avut caracter permanent, situație certificată de fostul angajator, și care conform art.4 alin.3 din ordonanța de guvern citată în precedent, poartă răspunderea cu privire la corectitudinea adeverințelor.
Recurenta face trimitere prin motivele de recurs și la Decizia nr.736/24.10.2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, a Curții Constituționale (excepție respinsă).
Ori, unul din argumentele de respingere a excepției avute în vedere de Curtea Constituțională, a fost și acela că "În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești".
Urmează a se reține, că acest motiv de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6801/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
7.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
