Recalculare pensii. Decizia 269/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6031/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.269/
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtăCasa Județeană de Pensii Cîmpotriva sentinței civile nr.870 din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă în dosarul nr- (1642/C/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant,având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenta pârâtăCasa Județeană de Pensii Cși intimatul reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură al acestei secții la data de 09.12.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2009 sub nr-, pe rolul Tribunalului Călărași - Secția civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și obligarea paratei la plata diferențelor de pensie.
Prin sentința civilă nr. 870 din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărașia fost admisă acțiunea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia recalculată potrivit sentinței și pensia încasată începând cu data de 09.06.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, din cuprinsul deciziei de pensionare nr.-/1.05.1999, că reclamantul a avut la data pensionării o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 1 lună și 17 zile, determinată în baza Legii nr. 3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual al acestuia pârâta a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
Însă, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 1.05.1999, la recalculare se aplică dispozițiile art.4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. Prin urmare, în cazul reclamantului, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 1 lună și 17 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr. 3/1977, adică de 20 ani. De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr.40/22.09.2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art.43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 11.09.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii C, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 24.09.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041din Codul d e procedură civilă recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr.870/29.06.2009 și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamantul ca netemeinică și nelegală.
Precizează recurenta pârâtă că drepturile de pensie s-au acordat reclamantului, începând cu data de 01.04.1999, pentru o vechime totală în muncă de 44 ani din care în grupa I de muncă 27 ani, 1 lună și 17 zile, iar în grupa a III - a 3 ani.
În conformitate cu nr.HG1550/23.09.2004, respectând principiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare, începând cu data de 01.10.2004, pensiile din sistemul public stabilite anterior datei de 01.10.2001 au fost evaluate în vederea recalculării, de aceasta măsură beneficiind și reclamantul prin decizia nr.-/30.11.2005.
În opinia recurentei, la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă nu ar fi trebuit să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în raport de prevederile din Legea nr.3/1977. Această interpretare este contrară dispozițiilor imperative ale art.2 alin. (3) din anexa la HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, potrivit cărora: "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
În acest sens, precizează că dispozițiile imperative ale art.2 alin.( 1) din anexa la actul normativ menționat stipulează că: "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare".
Ori, vechimea integrală în muncă prevăzută de art.8 alin.(1) din Legea nr. 3/1977 era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei. Prin urmare, stagiul de cotizare impus de art.2 alin.(3) din anexa la HG nr.1550/2004, pentru recalcularea drepturilor de pensie care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, este cel prevăzut de art.8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, și anume minimum 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Totodată, învederează recurenta pârâtă și faptul că Legea nr. 3/1977 nu prevedea reducerea vechimii integrale în muncă în funcție de activitatea desfășurată în grupa I sau II de muncă.
Astfel, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 3/1977 face referire la reducerea vârstei de pensionare și nu la reducerea vechimii integrale în muncă, cum greșit susține reclamantul.
La data de 09.12.2009, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat în calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.04.1999, fiind emisă decizia nr.-/01.05.1999, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 43 de ani 7 luni și 17 zile, întregită la 44 de ani, din care 27 de ani 1 lună și 17 zile de activitate în grupa I de muncă, iar 3 ani de activitate în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.-/30.11.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977 se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul Legii nr.40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr.870 din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă în dosarul nr- (1642/C/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./29.01.2010
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Judecători;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
