Recalculare pensii. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/R/2008
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1732 din 30.08.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - SECȚIA PENSII MILITARE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect recalculare pensie.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 1732/30.08.2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de reclamantul G împotriva reclamanților Ministerul Apărării - Secția Pensii Militare și Casa Județeană de Pensii C, având ca obiect litigiu de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării - Secția Pensii Militare și Casa Județeană de Pensii C, solicitând obligarea pârâtului de rândul 1 să respecte decizia de pensionare nr. -/30.04.1999, necontestată, neanulată și nepusă în plată și să o pună în plată de îndată, să-i plătească pensia retroactiv pe ultimii 3 ani, să fie obligat la recalcularea pensiei și, de asemenea, să fie obligat să comunice pârâtei Casa Județeană de Pensii C pentru a putea face recalculările și recorelările cu pensia din sistemul public.
Pârâtul Ministerul Apărării a emis pe numele reclamantului decizia nr. -/28.01.1999, prin care a stabilit acestuia o pensie militară în cuantum de 1.528.336 lei pe o vechime de 44 ani, 3 luni și 3 zile și decizia nr. -/30.04.1999 prin care s-a stabilit o pensie de 1.429.127 pentru o vechime de 44 ani, 8 luni și 3 zile.
Aceste decizii nu au fost puse în aplicare.
Potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă reclamantul a fost cadru militar în perioada 01.10.1954 - 30.09.1978, iar din 01.10.1978 până în 01.09.1999 a fost cadru didactic, dată la care a fost propus pentru pensie, pentru limită de vârstă și munca depusă.
Pensia stabilită în anul 1999 și recalculată de către Casa Județeană de Pensii C prin decizia nr. -/14.08.2003, se află în plată și în prezent și la stabilirea cuantumului ei s-a avut în vedere întreaga perioadă de cotizare a reclamantului.
Potrivit prevederile art. 77 din Legea nr. 164/2001, art. 160 din Legea nr. 19/2000 și art. 26 din Normele de aplicare a Legii nr. 164/2001, vechimea în serviciu sau în muncă, valorificată printr-un titlu de pensie rămas definitiv până la data de 10.04.2001, devine vechime utilă la pensionare, respectiv stagiu de cotizare, în sistemul de pensie pentru care s-a optat până la acea dată.
Deoarece reclamantul nu a făcut dovada că în perioada 1999 - aprilie 2001 pârâtul de rândul 2 nu a sistat plata pensiei din sistemul public în care a fost valorificat și stagiul de cotizare ca militar activ și, avându-se în vedere că după intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001 nu a mai existat posibilitatea opțiunii la pensia militară de stat, prin renunțarea la pensia din sistemul public, cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Raportat la aceste prevederi legale, expertiza contabilă efectuată în cauză s-a apreciat a fi inutilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a apreciat instanța că reclamantul nu și-ar fi manifestat opțiunea în sensul că dorește să-și valorifice drepturile derivând din decizia de pensie militară.
În mod neechivoc reclamantul a solicitat a-i fi valorificate drepturile derivând din vechimea pe care a realizat-o în perioada în care a lucrat ca și cadru militar activ.
În data de 25.01.1999, la data împlinirii vârstei legale de pensionare, reclamantul a solicitat acordarea pensiei militare la care legal era îndreptățit.
Pârâtul a emis decizia de pensie militară, însă nu a fost pusă în plată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apărării a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 164/2001 și ale Legii nr. 19/2001.
Recursul este întemeiat.
Pârâtul Ministerul Apărării, prin emiterea deciziei nr. -/28.01.1999 a stabilit că reclamantul G este îndreptățit la pensie militară începând cu data de 01.02.1999, la emiterea deciziei avându-se în vedere realizarea la data formulării cererii a unei vechimi în serviciu de 44 ani 8 luni și 3 zile, din care efectiv ca militar 24 ani ( 6 dosar tribunal).
Drepturile reclamantului la pensia militară au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 214/1977, fără a fi puse vreodată în plată.
Curtea relevă că nici în momentul depunerii cererii de pensie militară și nici în prezent, nimeni nu a susținut că reclamantul nu ar îndeplini condițiile legale de atribuire a pensiei.
Art. 1 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ca și art. 1 din Legea nr. 19/2000 prevăd că dreptul la pensii și asigurări sociale este garantat de stat.
Pârâtul Ministerul Apărării a arătat în întâmpinare că punerea în plată a pensiei militare a fost condiționată de prezentarea unui document de la Oficiul de asigurări sociale din care să rezulte sistarea plății pensiei din sistemul public de pensii ( 34 dosar tribunal).
În acest sens, cu adresa nr. 792/29.04.1999 pârâtul s-a adresat Direcției de Muncă și Protecție Social C aducându-i la cunoștință că reclamantul a fost înscris la pensia militară de stat începând cu data încetării plății pensiei de asigurări sociale. În vederea efectuării plății s-a solicitat a-i fi comunicată data încetării dreptului la pensie pentru limită de vârstă și vechime în serviciu prin Oficiu de Pensii de Stat ( 15).
Deși la acea dată reclamantului nu i se emisese încă o decizie de pensionare din sistemul public de pensii, aspect ce reiese din decizia de recalculare nr. -/14.08.2003, care menționează că drepturile inițiale au fost stabilite începând cu 01.10.1999, reclamantului nu i-a fost pusă în plată pensia militară ( 7).
Susținerea pârâtului intimat în sensul că reclamantul avea un titlu de pensie din sistemul public de pensii, stabilit anterior datei de 01.04.2001, prin care i s-a valorificat și vechimea în serviciu ca militar, este reală, impunându-se însă precizarea că pensia militară a fost la rândul ei stabilită anterior acestei date și chiar anterior pensiei din sistemul public, iar decizia emisă de pârât nu a fost nici anulată, nici revocată.
Apărarea intimatului, însușită de prima instanță, în sensul că reclamantul și-ar fi pierdut dreptul de opțiune cu privire la tipul de pensie de care înțelege să beneficieze, este lipsită de suport legal. Nici o dispoziție expresă a legii nu conține reglementări în sensul că persoanele legal îndreptățite, în favoarea cărora s-a emis o decizie privind pensia militară de stat, își pierd dreptul de a opta în favoarea plății acesteia.
Dispozițiile art. 77 din Legea nr. 164/2001 și art. 160 din Legea nr. 19/2000, privitoare la recunoașterea vechimii în muncă sau în serviciu între cele două sisteme de pensii, nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul și-ar fi pierdut dreptul cuvenit la pensia militară, deoarece o atare interpretare ar contraveni normei imperative prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 164/2001, referitoare la imprescriptibilitatea dreptului la pensie și ar goli de conținut art. 1 din aceeași lege, privitor la garantarea de către stat a acestui drept.
Prin emiterea deciziei nr. -/1999 în vigoare și în prezent, reclamantul a dobândit un drept patrimonial a cărui întindere a fost stabilită prin decizie, putându-se aprecia că a dobândit un bun care se bucură de protecție, conform art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin depunerea cererii de pensie militară, prin numeroasele demersuri făcute în vederea plății acesteia, prin recunoașterea pârâtului Ministerul Apărării că, cel mai târziu la 05.01.2004, reclamantul a renunțat expres la pensia din sistemul public, reclamantul a probat că în permanență intenția sa a fost aceea de a-și valorifica dreptul la pensie militară, drept imprescriptibil.
Nu se poate imputa reclamantului că a încasat pensia plătită din sistemul public, avându-se în vedere că demersurile sale în vederea încasării pensiei militare au fost fără rezultat, pentru că, dacă nu ar fi făcut-o, ar fi fost afectat în mijloacele sale de existență.
Sentința s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, prima instanță însușindu-și interpretarea dată prin dispozițiile art. 26 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 164/2001, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 43/18.03.2003.
Potrivit art. 26 alin. 1 din acest ordin, vechimea în serviciu sau în muncă, valorificată printr-un titlu de pensie rămas definitiv la data de 10.04.2001, devine vechime utilă la pensionare, respectiv stagiu de cotizare în sistemul de pensie pentru care s-a optat până la acea dată, în sensul prevederilor art. 77 din Legea nr. 164/2001 și ale art. 160 din Legea nr. 19/2000 ( 38).
Prin chiar alin. 2 al art. 26 mai sus menționat, se arată că după data de 10.04.2001 legislația de pensie din cele două sisteme de pensii nu conține prevederi referitoare la posibilitatea opțiunii la drepturi de pensie între acestea.
Interpretarea dată normelor mai sus arătate, în sensul că dacă legislația de pensii nu conține prevederi referitoare la posibilitatea opțiunii, această posibilitate este interzisă, este contrară regulii de interpretare logică, conform căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, interpretul neavând dreptul să restrângă aplicația unui text,ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus.
Lipsa reglementării exprese a posibilității opțiunii între cele două tipuri de pensie, nu trebuie interpretată în sensul că o atare posibilitate ar fi interzisă deoarece această interpretare ar înfrânge dispoziția referitoare la imprescriptibilitatea dreptului la pensie ce fusese legal stabilit.
Prin sentința pronunțată, prin aprecierea de principiu că reclamantul nu este îndreptățit la pensie militară, prima instanță în mod greșit nu a soluționat fondul cauzei, astfel că în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. urmează a se admite recursul declarat de reclamant și a se casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Unul dintre petitele cererii reclamantului este acela de obligare a pârâtului Ministerul Apărării la plata pensiei militare, retroactiv, pe ultimii trei ani. Calculul drepturilor cuvenite reclamantului privește deci perioada 24.10.2002 (acțiunea fiind înregistrată la 24.10.2005) și până la pronunțarea hotărârii.
În rejudecare, se impune completarea raportului de expertiză contabilă prin care să fie stabilită suma corespunzătoare pensiei militare, începând cu 24.10.2002.
Din studiul raportului de expertiză efectuat în primă instanță, rezultă că în raport de adresele comunicate de pârât, expertul a calculat sumele datorate de acesta, în două variante.
Instanța va învedera expertului contabil că nu este chemat a se pronunța cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei de către pârât, deoarece, reclamantul nu a contestat decizia de pensionare emisă de Ministerul Apărării, aceasta fiind în prezent definitivă.
Reclamantul nu se află în situația de a-i fi stabilite în prezent drepturile la pensie, în baza dispozițiilor Legii nr. 164/2001, pensia sa fiind stabilită sub regimul juridic al Decretului nr. 214/1977.
Conform art. 79 din Legea nr. 164/2001, pensiile stabilite în baza legislației anterioare se recalculează potrivit criteriilor prevăzute de acest text.
Calculul expertului trebuie deci să pornească de la pensia militară de care reclamantul ar fi beneficiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, respectiv 10 aprilie 2001 (art. 87 din Legea nr. 164/2001 prevedea intrarea în vigoare la 01.04.2001, însă prin decizia nr. 7/15.01.2002 a Curții Constituționale s-a stabilit că art. 87 este neconstituțional, intrarea în vigoare a legii fiind la 10.04.2001), după care, să procedeze la recalculare în baza criteriilor prevăzute de art. 79 din Legea nr. 164/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1732 din 30 august 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SL/dact.
3 ex./06.02.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
