Recalculare pensii. Decizia 2978/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.797/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2978/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.7327 din data de 25.11.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27528/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenta-contestatoare și intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurenta-contestatoare solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, constatând că în cauză recurenta-contestatoare a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7327/25.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că recurenta-contestatoare s-a pensionat pentru limită de vârstă prin decizia de pensionare nr.-/27.10.2004 emisă de Casa de Pensii sector 2, reținându-se un punctaj mediu anual de 1.62935 puncte începând cu 31.08.2004.
Prin decizia nr.-/6.11.2008 contestatoarei i-a fost recalculată pensia prin adăugarea de sporuri începând cu 01.01.2008 în baza cererii nr.-/20.12.2007 reținându-se un punctaj mediu anual de 1,63516.
Prin această decizie contestatoarei i-au fost valorificate sporurile așa cum sunt ele menționate în adeverința nr.602/10.10.2007, sporurile de dirigenție, neuropsihic, de stabilitate, de vechime și alte sporuri, fiind valorificate în procent sau în sumă așa cum rezultă din anexele la decizie cu datele referitoare la activitatea în muncă.
Instanța nu a reținut opinia contestatoarei că pensia recalculată prin adăugarea sporurilor trebuia să îi fie acordată de la data stabilirii pensiei de limită de vârstă la 31.08.2004, deoarece contestatoarea a depus adeverința ce cuprinde aceste sporuri la intimată și a solicitat valorificarea acestora la 20.12.2007, iar intimata a emis decizia de valorificare și a acordat drepturi de la 1.01.2008 conform art. 95 din Legea 19/2000 care arată că art. 95 alin. (1) "Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni.
(2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
(3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Față de cele reținute mai sus instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ.).
Recurenta arată că la capătul de cerere 1 al acțiunii, s-a cerut ca instanța de fond să oblige pe intimată la recalcularea deciziei de pensionare la limită de vârstă nr. -/27.10.2004, emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 2, B, ținându-se seama și de veniturile realizate, provenite din sporurile cu caracter permanent (spor dirigenție, alte sporuri) nominalizate în adeverința nr. 602/10.10.2007, depusă cu cererea nr. -/20.12.2007, în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 1 și 2 raportate la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000: dispozițiile art. 18.19 lit. a), b), e), g) din Ordinul nr. 340/2001, Norme de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Ca atare, data de 20.12.2007 este momentul de la care recurentei se pot acorda drepturile de pensie recalculate prin considerarea sporurilor cu caracter permanent, adică este data la care s-a născut acest drept.
În mod evident drepturile de pensie astfel recalculate sunt supuse indexărilor și recorelărilor în procentele stabilite prin actele normative ulterioare datei de 20.12.2007.
În considerentele sentinței civile, instanța de fond, în loc să facă aplicarea legii în conformitate cu cele cerute, arătate mai sus și menționate în acțiune în drept, face aplicarea celor prevăzute la art.95 al Legii nr. 19/2000, care nu au nici o legătură cu prezenta pricină.
Hotărârea pronunțată a fost dată întemeindu-se pe greșeli grave de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate și a celor cerute la capătul de cerere 2 al acțiunii (motiv de casare prevăzut de art.3041proc. civ.).
La capătul 2 de cerere, recurenta cerut ca intimata să fie obligată la plata sumelor neachitate reprezentând diferența dintre pensia încasată și cuantumul real al pensiei ce i se cuvine începând cu data de 01 decembrie 2005 (eroarea îi aparține recurentei deoarece trebuia să menționeze data de 20.12.2004, iar îndreptarea ei în acest moment este imposibilă) și până la data plății efective.
În considerentele sentinței se menționează: "Instanța nu poate reține opinia contestatoarei, că pensia recalculată prin adăugarea sporurilor trebuia să îi fie acordată de la data stabilirii pensiei de limită de vârstă la 31.08.2004, deoarece contestatoarea a depus adeverința."
Recurenta declară cu toată răspunderea că, în afară de data de 01.12.2005, menționată la capătul de cerere 2, nu a menționat nicăieri 31.08.2004 ca dată de începere a obligației.
De asemenea, instanța de fond nu a sesizat faptul că la emiterea primei decizii de pensie nr. -/15.09.2004, conform celor menționate la precizarea b), cu toate că recurenta s-a pensionat la limită de vârstă, pârâta a nesocotit prevederile art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, astfel, a greșit punctajul și a penalizat-o ca și cum recurenta s-ar fi pensionat anticipat parțial, fără să îi restituie ulterior diferența de bani după emiterea celei de a doua decizii nr. -/27.10.2004.
Hotărârea pronunțată a fost dată fără să se țină seama de jurisprudența existentă în materia respectivă (motiv de casare prevăzut de art.3041proc. civ.).
Într-o speță identică, Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a dat câștig de cauză reclamantei, tot profesoară, conform Anexei 11.
Hotărârea pronunțată a fost dată fără să se țină seama de aspectul legat de faptele pârâtei care nu a respectat legea în general și Legea nr. 19/2000 în special, având ca rezultat final un prejudiciu material al recurentei, intimata făcându-se vinovată de o culpă delictuală în sensul prevederilor art. 998 civ. (motiv de casare prevăzut de art. 3041proc. civ.).
Începând cu data pensionării recurentei 01.09.2004, până în prezent, intimata (debitor) s-a făcut vinovată, în relația cu recurenta (creditor), de următoarele:
- nu a răspuns recurentei de-a lungul timpului la cererile înaintate sau dacă i-a răspuns, a făcut acest lucru cu mari întârzieri, cu greșeli, nu și-a motivat niciodată refuzul rezolvării problemelor ridicate, astfel că a fost nevoită, în final, ca ultimă soluție, să apeleze la justiție;
- s-a emis greșit punctajul de pensie în toate deciziile emise pe numele recurentei;
- nu i-au fost luate în considerare, la recalculare, sporurile permanente realizate suplimentar față de salariul tarifar, pentru care a înaintat adeverință;
Recurenta susține că în timpul prezentului proces, i-a introdus în calculul punctajului sporurile suplimentare pentru care a înaintat adeverință;
- nu i-au plătit nici o sumă de bani ca diferență între cuantumul real al pensiei ce i se cuvine recurentei și pensia încasată;
- a introdus în dosar înscrisuri străine de cauză, în speță, pentru derutarea instanței de fond, începând cu data de 01.09.2004 până în prezent, faptele, ca persoană juridică, în relația cu recurenta, persoană fizică, sunt toate acte dăunătoare și ilicite comise cu intenția de a păgubi, fie că sunt pedepsite sau nu de legea penală, și poartă numele de delict civil, iar greșelile comise atrag responsabilitatea, care în momentul de față este pusă în situația de a răspunde de aceste greșeli voluntare făcute cu rea credință (viclenie) și rea voință juridică, cu toate consecințele ce decurg din acest lucru.
Din cele relatate, recurenta arată că este vorba în primul rând de un interes direct și personal, în al doilea rând că avem de a face cu un prejudiciu actual și cert și în al treilea rând că există o atingere a unui drept câștigat și personal. Deci, este clar că ne aflăm sub incidența celor prevăzute de art. 998 civ.
În cazul de față recurenta arată că are de-a face în primul rând cu un prejudiciu material, nepunând în discuție prejudiciul moral.
Prin respingerea acțiunii, în condițiile expuse, de nelegalitate și netemeinicie, recurenta ca și creditor este privată de primirea diferenței de bani numită la capătul de cerere 2, iar intimata, ca debitor, care se face vinovată de faptele expuse mai sus, culpă delictuală, este absolvită de plata sumei de bani ce i se datorează recurentei, adâncind sau amplificând și mai mult nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri judecătorești.
Deoarece greșelile, enumerate mai sus, sunt fapte cauzatoare de prejudiciu, intimata a contravenit unei obligații impuse de lege, ținând seama că pe de o parte reclamantul trebuie să dovedească greșelile și paguba care a rezultat (dovedirea pagubei în cazul în speță numai în principiu, faptic, deoarece demonstrarea valorică a pagubei ar fi implicat efectuarea unei expertize contabile cu angajarea unui expert contabil și plata unui onorariu care îi depășește posibilitățile financiare, recurenta având în prezent o pensie de asigurări sociale în plată sub 1000 lei), contra celui de la care cere repararea prejudiciului.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că data depunerii cererii de recalculare, cu luarea în considerare a sporurilor cuprinse în adeverința eliberată de fostul angajator, nu este și data de la care se acordă pensia recalculată, astfel cum susține recurenta, de vreme ce dispozițiile, neabrogate și nedeclarate neconstituționale ale art. 95 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 dispun expres că aceasta este data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea.
Sub acest aspect, în mod nejustificat afirmă recurenta că dispozițiile anterior menționate nu au legătură cu soluționarea cauzei, ele încadrând juridic întocmai chestiunea dedusă judecății. Astfel, prevederile invocate de recurentă, art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, sunt pertinente, dar neconcludente, întrucât nu reglementează data de la care se acordă drepturile recalculate, ci obligația recalculării, în anumite situații, a drepturilor de pensie.
Din acest punct de vedere, în mod corect s-a stabilit, ca dată a acordării drepturilor de pensie recalculate, data de 01.01.2008, având în vedere că data înregistrării cererii de recalculare este 20.12.2007, față de care toate criticile legate de prejudicierea contestatoarei prin neacordarea diferențelor de drepturi de la o dată anterioară, sunt rămase fără obiect.
În considerarea celor expuse, înscrierea eronată a datei de 31.08.2004, în considerentele hotărârii instanței de fond reprezintă o simplă eroare materială, fără relevanță în soluționarea procesului, de vreme ce s- confirmat legalitatea deciziei de recalculare cu aplicabilitate de la 01.01.2008, eventuala neacordare a diferențelor de drepturi nici față de aceasta din urmă dată, reprezentând o problemă de executare, iar nu de valabilitate a deciziei, ce constituie temeiul plății drepturilor restante, începând cu 01.01.2008.
Cât privește data de 01.12.2005, ea nu este relevantă în cazul contestatoarei, pensionată sub imperiul Legii nr. 19/2000, ci numai în privința unora dintre cei pensionați anterior intrării în vigoare a legii, care au intrat în procesul de recalculare potrivit OUG nr. 4/2005 și care pot să-și valorifice alte venituri atestate prin adeverințe începând cu data recalculării, potrivit OUG nr. 4/2005, dacă le depun la casa de pensii în termen de 3 ani de la aceasta.
În fine, cât privește celelalte nemulțumiri ale recurentei legate de atitudinea abuzivă sau șicanatorie a intimatei, acestea nu pot forma obiectul cercetării în prezenta cauză, față de obiectul învestirii, constând în anularea unei decizii de recalculare și plata diferențelor de drepturi de la o altă dată decât cea stabilită prin decizie.
În consecință, potrivit celor expuse în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.7327 din data de 25.11.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27528/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./01.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
