Recalculare pensii. Decizia 3067/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.8887/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 3067/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.6393 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19057/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimataCasa de Pensii a Municipiului B,având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 29.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoire de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6393 din data de 15.10.2008, pronunțată în dosarul nr.19057/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/06.02.2008, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 3 a recalculat, în temeiul nr.OUG 4/2005, drepturile de pensie ale reclamantului, stabilind în favoarea acestuia, începând cu data de 01.12.2005, o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 552 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,86573 puncte, cu menținerea în plată a pensiei anterioare, în cuantum de 1048 lei.
A mai reținut Tribunalul că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului înscrise la pozițiile 26-28 și 71, în perioadele 21.02.1978 - 01.08.1980 și 01.04.1985 - 16.08.1987, acesta și-a desfășurat activitatea în organizațiile internaționale ale țărilor membre, primind salariul în ruble.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 78 alin. 1 și art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, precum și pe acelea ale art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că este lipsită de relevanță mențiune din carnetul de muncă privind salariul în ruble, întrucât contribuția de asigurări sociale se reținea numai la salariul corespunzător funcției similare din țară. În mod corespunzător, în măsura în care o astfel de perioadă de activitate în cadrul organizațiilor internaționale era inclusă în cei 5 ani consecutivi aleși ca bază de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, sub imperiul Legii nr. 3/1977, erau luate în calcul numai sumele la care s-au calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale.
Și în reglementarea actuală din art. 78 alin. 1 al Legii nr. 19/2000, ceea ce interesează pentru stabilirea drepturilor de pensie este venitul asigurat, adică acela asupra căruia s-au calculat și contribuțiile de asigurări sociale, în vederea respectării principiului contributivității, consacrat de art. 2 din menționatul act normativ.
În lipsa unei adeverințe din care să rezulte salariile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, precum și mențiunea achitării contribuțiilor de asigurări sociale la nivelul acestor sume, Tribunalul a reținut că pârâta nu poate lua în considerare salariile în ruble din carnetul de muncă.
Prin urmare, prima instanță a constatat că pârâta a procedat corect și a apreciat că în perioadele respective reclamantul a fost încadrat în muncă,dar nu a făcut dovada drepturilor salariale valorificabile, astfel că a luat în considerare salariul minim pe țară.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
Hotărârea primei instanțe conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii; instanța de fond, interpretând actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, în perioada în litigiu, ca funcționar internațional român, a primit salariul de la organizațiile internaționale ale țărilor membre, provenit din cotizația virată de guvernul român din bugetul național.
Spre deosebire de organizațiile internaționale din sistemul, organizațiile internaționale ale țărilor membre nu aveau un sistem propriu de pensii, astfel încât cotizația României la bugetul acestora nu cuprindea sume pentru asigurările sociale, fapt care a făcut necesare precizările înscrise la art. 49 și 50 ale convenției internaționale referitoare la statutul lucrătorilor Secretariatului și din art. 8 al Decretului nr. 159/1984.
În susținerea recursului, au fost invocate și dispozițiile art. 3 și art. 9 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, arătându-se că este suficientă transformarea în lei a salariului încasat în ruble pentru determinarea sumei ce a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale în perioada în litigiu.
A mai susținut recurentul că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, care nu sunt incidente în speță și a interpretat izolat anumite dispoziții legale, fără a avea în vedere întregul context legislativ reprezentat de Legea nr. 3/1977, respectiv dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 21 alin. 2 din menționatul act normativ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar adeverințe de la Institutul de și de la Secretariatul, un extras din carnetul de muncă, un extras al privind condițiile de muncă ale lucrătorilor Secretariatului /1980, corespondența cu și Banca Națională a României, jurisprudență.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Argumentele reținute de Tribunal în considerentele sentinței recurate sunt în deplină concordanță cu dispozitivul, pe care îl susțin, prima instanță expunând motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și pe acela pentru care au fost înlăturate cererile reclamantului. Pin urmare, nu se poate considera că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori că motivele avute în vedere sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă.
Deși recurentul invocă acest motiv de recurs, criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, câtă vreme nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care constituie un aspect de fapt, ce nu justifică referirea la acest motiv de modificare a sentinței atacate.
În privința aspectelor de nelegalitate invocate, se reține că prima instanță a identificat corect dispozițiile legale aplicabile și a făcut o justă interpretare și aplicare a legii la situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului înscrise la pozițiile 26-28 și 71, în perioadele 21.02.1978 - 01.08.1980 și 01.04.1985 - 16.08.1987, acesta și-a desfășurat activitatea în organizațiile internaționale ale țărilor membre, primind salariul în ruble.
În mod corect Tribunalul a stabilit că este lipsită de relevanță mențiunea din carnetul de muncă privind salariul în ruble, întrucât contribuția de asigurări sociale se reținea numai la salariul corespunzător funcției similare din țară. În lipsa unei adeverințe din care să rezulte salariile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, precum și mențiunea achitării contribuțiilor de asigurări sociale la nivelul acestor sume, este justă concluzia primei instanțe în sensul că pârâta nu poate lua în considerare salariile în ruble din carnetul de muncă.
Recurentul a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005. Or, recalcularea drepturilor de pensie în baza actului normativ evocat se face cu respectarea principiilor Legii nr.19/2000, la care în mod corect prima instanță a făcut referire.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 78 alin. 1 și ale art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
De altfel, și în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, în cazul persoanelor îndreptățite la pensie care au fost încadrate în muncă și la organizațiile internaționale (fără a se face distincție după cum acestea erau organizații internaționale ale țărilor membre sau organizații internaționale din sistemul ), societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută (de asemenea, fără a se face vreo distincție în funcție de valuta în care au fost plătite drepturile salariale), la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare, dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.
În cauză, însă, nu a fost probată îndeplinirea acestor două condiții. Simpla dovadă a salariului primit pentru activitatea desfășurată în cadrul secretariatului organizațiilor internaționale ale țărilor membre nu este aptă prin ea însăși a proba satisfacerea exigențelor impuse de dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că în cotizația virată la bugetul nu era inclusă și contribuția de asigurări sociale, astfel încât se prezumă că sumele reprezentând contribuțiile la fondul de asigurări sociale rămâneau în bugetul țării, unitatea trimițătoare fiind Guvernul României, care gestiona și bugetul național și bugetul asigurărilor sociale. Or, pe de o parte, pentru perioada în litigiu, contractul individual de muncă al recurentului cu angajatorul român - a fost suspendat (împrejurare care rezultă inclusiv din mențiunile înscrise la poziția 29 din carnetul de muncă al recurentului, potrivit cărora acesta a fost reîncadrat în baza aceluiași contract de muncă după terminarea detașării în străinătate), iar pe de altă parte, nu se poate face confuzie între bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de stat, chiar dacă ambele erau gestionate de stat.
Prin urmare, Curtea reține că nu subzistă în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.6393 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19057/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./17.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
