Recalculare pensii. Decizia 3236/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.914/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3236/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.7453 din data de 02.12.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37062/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 30.04.2009, de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Intimata-reclamantă întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7453/02.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, în baza OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.436/30.11.2006 eliberată de SC PIPERA SA și ținând seama de faptul că, potrivit carnetului de muncă al reclamantei, în perioada 1971-1990 a desfășurat activitate în grupa a Il-a de muncă.
A obligat pârâta la plata diferențelor de pensie dintre pensia calculată potrivit prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/24 11 2006 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 1 B au fost calculate drepturile de pensie ale reclamantei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, ca urmare a trecerii de la pensie de invaliditate gradul II la pensie pentru limită de vârstă.
Verificând cuprinsul acestei decizii și datele certificate de adeverința nr. 436/30.11.2006 emisă de SC PIPERA SA, tribunalul a constatat că la calcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei nu au fost valorificate sumele evidențiate de aceste adeverințe.
Retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat dispune ca angajatorii să verse la bugetul de asigurări sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art. 164 din Legea nr. 19/2001 prevede că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime, se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunalul reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie, dreptul de pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și primele, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel,sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prime, nu ar corespunde unei contraprestații care să justifice reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord și prin plata de prime, într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul de pensie este recunoscut pentru cei care plătesc asigurări sociale, ori, acestea se stabileau în raport cu câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar, în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator al reclamantului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile realizate de salariat).
Câtă vreme veniturile reale ale reclamantei nu sunt evidențiate corespunzător, fără a exista nici cea mai culpa a acesteia, ar fi inechitabil și contrar principiului bunei credințe ce guvernează întregul drept privat ca să nu se recunoască reclamantei dreptul de a dovedi că veniturile comunicate de ultimul angajator casei de pensii sunt mai mici decât veniturile reale. Lipsa posibilității reclamantei de a cenzura datele comunicate inițial casei de pensii justifică posibilitatea reclamantei de a dovedi în procesul de contestare a deciziei inițiale de pensie că veniturile în funcție de care se stabilesc drepturile de pensie sunt mai mari decât cele luate în considerare.
Având în vedere cele expuse și dispozițiile art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a obligat intimata să emită o nouă decizie în care la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei să aibă în vedere și veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 436/30.11 2006 emisă de SC PIPERA SA, începând cu data de 01.12.2005.
În ceea ce privește activitatea desfășurata de către reclamantă în perioada 1971-1990 în grupa a-Il-a de muncă, tribunalul a constatat că aceasta nu a fost menționată în decizia nr. -/24.11.2006 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 1.
Chiar dacă reclamanta nu a desfășurat activitate în grupa a-II-a de muncă timp de minim 25 de ani, pentru a putea invoca prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a apreciat că această perioadă din activitatea reclamantei trebuie menționată corespunzător în decizia de stabilire a drepturilor sale de pensie. Precizarea din cuprinsul deciziei nr. -/24.11.2006 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 1, în sensul că reclamanta nu a desfășurat activitate în grupa I sau grupa a-II-a de muncă nu este conformă cu realitatea și trebuie rectificată.
Dat fiind faptul că reclamanta a încasat drepturi de pensie în cuantum diminuat întrucât nu au fost avute în vedere toate veniturile pe care aceasta le-a obținut, tribunalul a obligat pârâta să îi plătească reclamantei diferențele dintre pensia recalculata conform prezentei hotărâri judecătorești și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin sentința mai sus menționată, instanța de fond a admis contestația formulata de reclamanta, prin care a obligat Casa Locala de Pensii Sector 1 la emiterea unei noi decizii prin care reclamantei să-i fie recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 436 din 30.11.2006 emisă de PIPERA ce conține veniturile, în afara retribuției tarifare, care reprezintă sume plătite în acord global și în sistem premial și ținând seama de faptul ca, potrivit carnetului de munca al reclamantei, in perioada 1971-1990 a desfășurat activitate in grupa a II a de munca.
În privința primului capăt de cerere, recurenta arată că petentei i s-au recalculat drepturile de pensie pentru limită de vârstă ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin adeverința mai sus menționata - nr. 436 din 30.11.2006. deoarece aceasta cuprindea venituri provenite din lucrul în acord global, regim mărit și prime care nu fac obiectul nr.OUG 4/03.02.2005 actualizata - privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Astfel, in Anexa VI a acestei Ordonanțe se menționează faptul că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de nr.OUG4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
De asemenea, referitor la această perioadă în care reclamanta a lucrat în acord global, recurenta precizează că art. 164 din Legea nr. 19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (care reia prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, modificate și completate prin art. 3 din Legea nr. 49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă.
În acesta se înscriau salariile brute până la data de 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
În acest sens, potrivit dispozițiilor legale evocate aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a legii nr.49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, veniturile în acord global obținute de către reclamanta nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată - art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
În acest sens, recurenta menționează decizia nr.139 din 22.01.2007 (nr.2/2007) a CA. A - I, secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale ( lucrarea "Pensii și alte drepturi de asigurări sociale - de practică judiciară", autor, pag. 242-246).
În ceea ce privește menționarea acestei decizii a Curții de Apel Alba -I, face următorul comentariu: jurisprudența și știința dreptului sunt izvoare ale dreptului civil, în interpretarea unora (a se vedea " de drept civil de la A la Z" - autori si ). Într-o alta interpretare ( cea a prof. univ. dr. G, în lucrarea revăzuta și adăugită de și - "Introducere în dreptul civil, Subiectele dreptului civil"), precedentul judiciar (practica judiciară) și doctrina (literatura de specialitate) nu sunt și nu pot fi izvoare ale dreptului civil. important însă, ele prezintă utilitate în interpretarea și aplicarea corectă a normelor cuprinse în actele normative, ca și în perfecționarea legislației civile. În opinia acestui autor, argumentul de text care se opune recunoașterii calității de izvor de drept civil pentru practica judiciara îl reprezintă dispoziția prohibitiva a art.4 din Codul civil: "Este oprit judecătorului de a se pronunța, în hotărârile ce dă, pe cale de dispoziții generale și reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse", permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
De asemenea, art. 4 din Legea nr. 2/1983 reglementa lucrul în "acord global".
Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficientei economice, precum și repartizarea echitabila a veniturilor provenite din muncă, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.
Forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice.
Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege".
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilita prin contractul de muncă.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, recurenta a învederat instanței că aceștia puteau obține lunar venituri mai mari sau mai mici ori chiar deloc în anumite luni, acesta fiind și cazul reclamantei.
Recurenta menționează și faptul că aceste dispoziții exprese ale legiuitorului, vizând veniturile obținute în forma de retribuire în acord global nu lasă loc interpretării extensive susținute de reclamanta, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Astfel, prin decizia nr.736 din 24 octombrie 2006, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de la pct. VI din Anexa la nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea statuând că atribuția de a stabili condițiile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul al cuantumului, revine în exclusivitate legiuitorului.
Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor. Noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează, în mod expres, că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Recurenta a subliniat de asemenea că nu este suficient motivat temeiul legal, conform art. 4, alin.2 și anexei VI din OUG nr.4/2005, fiind specificata numai Legea nr.57/1974 - a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, nefăcându-se nici o mențiune la articolul sau articolele din aceasta lege care au constituit baza legală a acordării acestor venituri suplimentare, iar pentru perioada 15.02.1982-01.07.1989 în care reclamanta a beneficiat de compensație conform Decretului nr.46/1982 - recurenta arată că acest decret se referea la personalul muncitor și maiștri, la majorarea retribuțiilor tarifare ale acestora, la alte drepturi care se acordă în raport de nivelul retribuțiilor sau pensiilor, în condițiile în care reclamanta a fost încadrată în funcția de economist, șef birou plan personal și învățământ.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere admis de instanța de fond, referitor la desfășurarea activității de către reclamantă în perioada 1971-1990 în grupa a-II-a de muncă, recurenta a învederat următoarele:
În conformitate cu prevederile art.1 din HG nr. 1223/1990 privind încadrarea în grupa a-II-a de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de muncă sau activități din construcții montaj: "Personalul care este în activitate și care a lucrat în locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a-Il-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969."
Așa cum rezultă și din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG nr. 1223/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor și personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu și-a desfășurat activitatea în "condiții grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influența permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului ambiant, lucru în general Ia înălțimi mari - pe schela cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi."
Aplicarea corectă a dispozițiilor art.1 din HG nr. 1223/1990 trebuie să fie în sensul stabilirii dacă persoana a desfășurat efectiv muncă în locurile sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase.
Prin reglementările legale, existente în mod deosebit prin Ordinul nr.50/1990, s-au stabilit categoriile de persoane îndreptățite la beneficiul grupei a-II-a de muncă:
- o primă categorie formată din angajații care au ocupat funcții anume determinate prin normele legale și cu privire la care nu este necesar să se facă dovada că au lucrat în condiții deosebite de muncă, această situație fiind prezumata de lege și operând ca atare, în virtutea legii;
- oad oua categorie nominalizata numai cu titlu exemplificativ prin enumerarea unor funcții (profesii) dar cu privire la care legea cere, pentru recunoașterea beneficiului grupei a-II-a de muncă, să se facă dovada de cei interesați că au activat efectiv în condiții deosebite de muncă.
Având în vedere prevederile pct.3 din Ordinul nr.50/1990 propuse în Nota nr. 1596/1990 de a fi aplicate personalului nominalizat în cuprinsul acesteia, recurenta consideră că pentru a elimina orice neînțelegere privind corectitudinea încadrării în grupa superioară de muncă, luând în considerare funcția îndeplinită (economist, șef birou plan personal și învățământ), reclamanta trebuia să facă dovada lucrului efectiv în locurile sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase stabilite prin HG nr. 1223/1990.
Recurenta a învederat instanței că la dosarul de pensie nu există documente din care să reiasă atribuțiile și sarcina de a lucra integral în perioada 07.10.1971-01.01.1992 (100% din programul de muncă) pe șantiere de construcții în aceleași condiții cu muncitorii de bază în "condiții grele de muncă, datorita lucrului în aer liber, sub influența permanentă a intemperiilor ( ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului ambiant, lucru în general la înălțimi mari - pe schela cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi."
Recurenta a menționat faptul că funcțiile îndeplinite de petentă (economist, șef birou plan personal ți învățământ) în cadrul de Instalații Montaje Industriale și B ( fost Montaj B, fost de Instalații Montaje B) nu se regăsesc în Nota nr. 1596/1990 invocată în înscrisul din copia carnetului de muncă Ia poziția nr.44 și adeverința nr. 19/P/22.01.2001 eliberată de
În sprijinul celor afirmate mai sus recurenta a invocat că "precedent" decizia fostei Curți Supreme de Justiție (actuala Înalta Curte de Casație și Justiție) - Secția contencios Administrativ:
-nr.201/01.03.1995 "Pensie pentru limită de vârstă, reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa a-II-a de muncă. Condiții pentru înscrierea la pensie:
-nr.755/03.2000 grupa a-II-a de muncă, condiții și scrisoarea nr.43G/662/l 8.03.1998.
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește recalcularea pensiei conform G nr.4/2005 și acordării grupei a-II-a de muncă pentru perioada lucrată de către reclamantă între 1971 și 1990.
În aceste condiții și având în vedere precizările expuse mai sus, recurenta consideră că în urma verificării actelor depuse la dosarul de pensie, Casa Locala de Pensii Sector 1 s-a pronunțat în mod corect emițând decizia de recalculare a pensiei nr. - la 30.11.2006, respectând dispozițiile impuse de legislația în vigoare și recurenta a apreciat că în mod greșit instanța de fond a anulat aceasta decizie și a obligat Casa Locala de Pensii să emită o nouă decizie prin care reclamantei să-i fie recalculata pensia pentru limită de vârstă retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 436 din 30.11.2006 emisă de PIPERA A și a acordării grupei a-II-a de muncă pentru 1971-1990.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în totalitate a sentinței civile nr. 7453/02.12.2008 a Tribunalului București, Secția a-VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca netemeinică și nelegală și, în baza dispozițiilor art. 3041din Codul d e Procedură Civilă.
Cercetând recursul declarat, în limita criticilor formulate, Curtea reține că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește primul aspect al recursului, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința nr. 436 din 30.11.2006 emisă de PIPERA, depusă la dosar.
Or, Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el,dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Cât privește încadrarea perioadei 1971-1990 ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă, aceasta reprezintă o atribuție a conducerii unității după consultarea sindicatului, ce nu poate fi cenzurată de organul de pensii, potrivit dispozițiilor exprese ale Ordinului comun nr. 50/1990 (pct. 6), exercitată în aplicarea HG nr.1223/1990, aceasta și în condițiile în care, dincolo de deschiderea dreptului la pensie, perioada lucrată în grupa a-II-a poate fi relevantă în procesul stabilirii drepturilor la pensie și sub alte aspecte, potrivit actelor normative succesive din această materie.
Rezultă așadar, pe baza celor expuse, că hotărârea primei instanțe este temeinică și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, prin raportare la care recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI împotriva sentinței civile nr.7453 din data de 02.12.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37062/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./20.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
