Recalculare pensii. Decizia 332/2010. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-(3569/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 332/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr. 3085 R din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1306/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 14.01.2010 și apoi la 21.01.2010 când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că la data de 27.05.2009 revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 3085 R din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1306/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
În motivarea acestei cereri, care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 Cod Procedură Civilă, s-au arătat următoarele aspecte, în esență:
1. Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut, omițând să dispună asupra anulării deciziei nr. -/17.04.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public, când în mod greșit s-a stabilit un punctaj mediu lunar pentru titular de 3,16974 puncte.
Totodată, instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la decizia nr. -/10.07.2008 de recuperare a debitului.
2. După darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
După pronunțarea deciziei recurate revizuentul a descoperit în arhiva Casei de Pensii Sector 1 B taloanele de pensie pe care nu le-a primit în ultimul an, deoarece a fost plecat de la domiciliu. Din aceste acte rezultă că s-a procedat la diminuarea punctului de referință de la 7,44539 ca drept câștigat la 3,16974, fără să existe emisă o decizie intermediară a casei de pensii.
Mai mult, pe taloanele de pensii din lunile martie și aprilie 2008 este înscris un punctaj de 4,85212, fără să existe decizie în acest sens a casei de pensii. Abia la 17 aprilie 2008 apare decizia nr. -, fapt care dovedește în mod evident că intimata a decis în mod nelegal o recalculare pe care a operat-o efectiv în plata drepturilor de pensie fără a avea temei legal.
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată pe calea cererii de revizuire.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Analizând actele dosarului și constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute prin dispozițiile art. 322 și urm. Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 3085 R din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1306/2009), s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul din prezentul proces împotriva sentinței civile nr. 200/13.01.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
De menționat faptul că prin sentința precitată s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. -/17.04.2008 și obligarea intimatei la calcularea și plata drepturilor de asigurări sociale la nivelul numărului de puncte stabilite prin decizia nr. -/05.12.2002, respectiv 7,44539 puncte.
Conform art. 322 alineatul 1 Cod Procedură Civilă, "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate"
Revizuentul susține că în speță ar fi aplicabile prevederile art. 322 alineatul 1 punctul 2 și cele ale art. 322 alineatul 1 pct. 5 teza Mai precis, invocă faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, respectiv împrejurarea că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Însă, aceste susțineri nu pot fi primite, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de textele legale precitate pentru admiterea cererii de revizuire.
Date fiind dispozițiile art. 322 alineatul 1 teza ultimă Cod Procedură Civilă, în primul rând trebuie respectată cerința ca hotărârea instanței de recurs să evoce fondul cauzei.
O hotărâre judecătorească pronunțată în recurs evocă fondul cauzei atunci când instanța învestită cu soluționarea acestei căi de atac, administrând noi dovezi sau reapreciindu-le pe cele deja administrate, reține o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de către prima instanță, literatura de specialitate și jurisprudența fiind constante în a defini noțiunea amintită în acest sens.
Or, în speță această cerință nu este întrunită, deoarece instanța care a pronunțat decizia supusă revizuirii nu a administrat noi dovezi în recurs și nici nu le-a reapreciat pe cele aflate în dosarul instanței de fond, nereținând o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de către instanța ierarhic inferioară. Rezultă că decizia atacată pe calea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului proces, deși a fost pronunțată în recurs, nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prin care se evocă fondul cauzei.
În al doilea rând, nu poate fi acceptată aserțiunea revizuentului în sensul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut. Respectiva instanță de judecată a fost învestită cu soluționarea unui recurs (cale legală de atac) asupra căruia s-a pronunțat, respingându-l ca nefondat. Aceasta înseamnă că s-a pronunțat exact cu privire la ceea ce i s-a cerut, respectând întrutotul prevederile imperative și de ordine publică ale art. 129 alineatul ultim Cod Procedură Civilă.
Ea nu era ținută să se pronunțe în legătură cu chestiunile invocate de revizuent (anularea deciziei nr. -/17.04.2008 și a deciziei nr. -/10.07.2008), acestea fiind de competența primei instanțe și nu a celei de recurs.
În sfârșit, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 322 alineatul 1 pct. 5 teza I Cod Procedură Civilă, înscrisurile la care face referire revizuentul neîntrunind cerințele impuse de acest text legal.
Din acest punct de vedere trebuie arătat că, printre alte condiții, revizuentul trebuia să facă dovada că respectivele documente (taloane de pensie) nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa ori pentru că au fost reținute de partea adversă. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu se verifică în pricina de față, neexistând nici un indiciu că taloanele în discuție ar fi fost reținute de partea adversă sau că ar fi existat o împrejurare mai presus de voința revizuentului, împrejurare care l-ar fi împiedicat să le depună la dosar pe parcursul judecării litigiului în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr. 3085 R din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1306/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./27.01.2010.
Jud.recurs:,
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena