Recalculare pensii. Decizia 3334/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.168/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 3334/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.6210 din data de 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15448/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 29.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2009 și apoi la data de 13.05.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6210 din data de 08.10.2008, pronunțată în dosarul nr.15448/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția a VIII-a invocată de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B ca inadmisibilă; a respins cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul, împotriva pârâtei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, recunoscută prin Hotărârea nr. 3513/05.03.2003 a Comisiei de aplicare Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a Municipiului
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a) si c) din Legea nr. 189/2000, în această calitate, reclamantul are dreptul la asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor precum și la 6 călătorii dus-întors gratuite, anual, pe calea ferată romană, cu clasa
În ceea ce privește călătoriile pe calea ferată română, pentru anul 2006, reclamantul pretinde cu titlu de despăgubiri materiale, contravaloarea a trei călătorii dus-întors pe relația B - O, cu tren, clasa I (adică 6 cupoane talon), față de împrejurarea că pârâta nu i-a eliberat aceste cupoane, deși fusese obligată în acest sens prin hotărâre judecătoreasca.
A mai reținut Tribunalul că reclamantul nu a dovedit un aspect esențial, și anume cel privind efectuarea acestor călătorii și achitarea costului integral al legitimațiilor de călătorie. De altfel, nici nu a susținut ca le-ar fi efectuat, ci că a fost in imposibilitate de a călători din cauza lipsei cupoanelor talon.
Or, pentru a putea fi reparat, un prejudiciu material trebuie mai întâi dovedit atât sub aspectul certitudinii, cât și sub aspectul întinderii sale. În lipsa acestei dovezi, pârâta nu poate fi obligată la plata contravalorii unor călătorii neefectuate, pe o fictivă, indicată de reclamant numai în considerarea lungimii acesteia și a costului ridicat al legitimațiilor de călătorie.
Prin urmare, acest capăt de cerere a fost considerat neîntemeiat și, pe cale de consecință, și capătul de cerere accesoriu privind obligarea paratei la plata unor despăgubiri de întârziere - dobânda de referința a, aferente despăgubirilor materiale nedovedite.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din drepturile de pensie cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, instanța de fonda constatat că, din adresa Casei Locale de Pensii a Sectorului 6 B, de la ia 21, rezultă că, începând cu luna octombrie 2008, reclamantului nu i se mai retine o astfel de contribuție. Din tabelul anexat adresei, rezultă că, tot in luna octombrie 2008, s-a restituit reclamantului suma de 668 lei, reprezentând contribuțiile de asigurări de sănătate reținute din pensie in perioada iunie 2006-octombrie 2008.
Acesta fiind punctul de vedere al Casei locale de pensii cu privire la interpretarea art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, care este in favoarea reclamantului, Tribunalul a apreciat că nu mai este necesară efectuarea unei analize suplimentare, în raport și de prevederile art. 213 din Legea nr. 95/2006, conform cărora persoanele care au drepturi stabilite în temeiul Legii nr. 189/2000 beneficiază de asigurare, fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, pentru sumele primite cu titlu de indemnizație (reclamantului nu i s-a reținut CASS din indemnizație, ci numai din pensie, astfel cum rezultă din cupoanele de plată aflate la dosar-fila 19 dosar 6784/3CA/2007).
De asemenea, prevederi similare celei înscrise în art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, privind dreptul la asistența medicală și medicamente în mod gratuit există în mai multe acte normative, referitoare și la alte categorii sociale, dar care sunt supuse la plata contribuției de asigurări de sănătate.
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea directorului general al la plata unei amenzi, pentru refuzul de a pune în aplicare sentința civilă nr. 3292/27.06.2006 a Tribunalului București, prin care pârâta a fost obligată la eliberarea taloanelor de călătorie pe calea ferată.
S-a reținut că reclamantul și-a întemeiat această pretenție pe prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar instanța a apreciat că un astfel de temei de drept a fost indicat în mod corect, întrucât legea mai sus menționată este singurul act normativ care prevede astfel de sancțiuni.
Dispozițiile legale relevante în cauză sunt cele cuprinse în art. 22 si art. 24 din Legea nr. 554/2004, texte din coroborarea cărora rezultă că sancțiunea amenzii poate fi aplicată în cazul neexecutării în 30 de zile a unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate într-un litigiu de contencios administrativ, soluționat potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Așadar, a mai stabilit instanța de fond, nu sunt incidente prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru orice neexecutare de către o instituție publica a unei hotărâri judecătorești, ci numai atunci când aceasta a fost pronunțată în temeiul aceluiași act normativ.
Împotriva menționatei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
1. Pe cale de excepție, a fost invocată necompetența materială a instanței de asigurări sociale, față de dispozițiile art. 7(4) și art. 10(3) din Legea 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pe criterii etnice, cu completările si modificările ulterioare, potrivit cărora contestațiile privind acest act normativ se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ, și de acelea ale art. 155 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii.
Capetele de cerere deduse judecații în acest dosar nu au nici o legătură cu litigiile prevăzute de art. 155 din Legea 19/2000, astfel încât competenta materială de judecare a acestora nu intră în domeniul instanței de asigurări sociale.
Drepturile persoanelor persecutate pe criterii etnice nu sunt stabilite prin decizii ale caselor de pensii ci sunt prevăzute în mod expres în Legea 189/2000 la art. 2, 4,si 5.
În plus, a mai arătat recurentul, decizia instanței de fond de asigurări sociale de a respinge excepția de necompetență materială a acestei instanțe s-a bazat pe dispozițiile art. 315 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, în sensul ca hotărârea instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului. Or, motivul respingerii excepției, s-a susținut, ține de procedură și nu de fondul acțiunii.
2. Soluțiile date de instanța de fond sunt netemeinice, în primul rând, pentru faptul că au fost date pe baza unei legi care nu guvernează soluționarea unor astfel de litigii.
În legătura cu cererea de despăgubiri pentru refuzul pârâtei de a elibera trei cupoane-talon pentru călătorii dus-întors, gratuite, pe calea ferată, s-a arătat că dreptul la călătorii gratuite pe calea ferată ( 6 calatorii dus-întors) este stabilit de art. 5 lit. c) din Legea 189/2000. Eliberarea cupoanelor-talon este în sarcina caselor de pensii conform Legii 147/2000 și nr.HG 2403/2004 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi.
Casa de pensii a refuzat să respecte prevederile acestui articol, iar prin neeliberarea celor 6 cupoane-talon (trei calatorii dus-întors) i-a creat un prejudiciu.
Or, dreptul de a cere despăgubiri pentru repararea pagubei este garantat atât de art. 52(1) din Constituția României, republicată, cât și de art. 1(1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Sub aspectul mărimii prejudiciului, legea dă dreptul la calatorii din orice punct în orice punct de pe teritoriul României cu orice categorie de tren. Recurentul a ales ruta B - O nu pentru că este cea mai lungă (cum ar fi de exemplu M - O sau S M), ci pentru că este una din cele utilizate de reclamant.
3. În legătura cu reținerile din pensie cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, instanța de fond a constatat în mod eronat că reținerile din perioada iunie 2006-octombrie 2008 sunt in valoare de 668 lei și că au fost restituite reclamantului.
În realitate, valoarea totală a reținerilor nelegale cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, conform situației și taloanelor de pensie anexate, este, pentru perioada în litigiu, de 1016 lei.
Fișa pentru evidența drepturilor bănești nu este o dispoziție de plată, și,ca atare, nu constituie o dovadă a efectuării plății. În această fișă se menționează ca s-ar fi făcut o plată de 668 lei prin, ceea ce nu este posibil, deoarece plata pensiei către recurent de casa de pensii se face prin CEC, așa cum se menționează în taloanele de pensie. De asemenea, s-a mai arătat că, la capitolul "pensii înapoiate" rubricile sunt goale, ceea ce dovedește ca nu s-a făcut nicio plată.
In consecință, casa de pensii trebuie obligată la restituirea întregii sume de 1016 lei, cu atât mai mult cu cât recunoaște că suma a fost reținută ilegal.
Legea 95/2006 privind reforma in sănătate stabilește la art. 213 categoriile de persoane care au calitatea de asigurat fără plata contribuției (tinerii până la 18 ani, Decretul-lege 118/1990, OG105/1999, Legea 309/2002, Legea recunoștinței, OUG102/1999 etc.
4. Referitor la cererea privind amendarea directorului general al Casei de Pensii a Municipiului B pentru refuzul de a pune in aplicare Sentința civilă 3292/27.06.2006 a Tribunalului București, s-a arătat că, la data judecării litigiului din dosarul -, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3292/2006, în cadrul Tribunalului Bucureștia existat o singura Secție de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal.
Or, dosarul a conținut doua capete de cerere: unul privind eliberarea deciziei privind actualizarea pensiei potrivit OUG36/2003 și Legii 19/2000, iar celălalt având ca obiect eliberarea taloanelor 4,5 și 6 pentru călătorii gratuite pe calea ferata conform Legii 189/2000, cerere guvernată de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Instanța de judecată a decis să nu disjungă cele două capete de cerere, ceea ce nu înseamnă că ambele au fost judecate pe baza unei singure legi, indiferent de componenta instanței.
Pe baza legii contenciosului administrativ, potrivit căreia s-a judecat al doilea capăt de cerere și deoarece sentința nr. 3292/2006 nu a fost pusă în aplicare, s-a cerut amendarea conducătorului casei de pensii cu 20% din salariul minim pe economie pentru cele 48 zile de întârziere.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar situația contribuției pentru asigurări de sănătate reținută în perioada 2006-2008 conform taloanelor de pensie anexate și două tichete gratuite pentru efectuarea unor călătorii cu trenul pe rutele B-A și B-
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței de asigurări sociale, față de dispozițiile art. 7 alin. (4) și art. 10 alin. (3) din Legea 189/2000, Curtea reține că, prin decizia civilă nr. 2008 din 19.11.2007, intrată în putere lucrului judecat, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a casat sentința civilă nr. 2459/14.04.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, statuând irevocabil în sensul că, deși reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 544/2004, drepturile sale au fost stabilite în temeiul Legii nr. 189/2000, pentru acestea fiind prevăzut un drept de contestare conform Legii nr. 19/2000.
În concluzie, în mod corect Tribunalul, prin încheierea din 3.09.2008, a respins excepția necompetenței sale materiale, cu motivarea că instanța superioară a stabilit deja competența instanței de asigurări sociale, astfel încât problema nu mai poate fi repusă în discuție.
Chiar trecând peste acest aspect, Curtea constată că nu poate fi reținută nici susținerea recurentului în sensul că, în cauză, competența instanței de contencios administrativ rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 7 alin. (4) și art. 10 alin. (3) din Legea 189/2000, întrucât aceste prevederi legale se referă în concret la anumite categorii de litigii, iar nu la orice fel de cerere adresată instanțelor, care are ca obiect drepturi recunoscute de actul normativ mai sus menționat.
Or, Legea nr. 19/2000 este legea generală privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale, indemnizația recurentului este achitată de intimată, calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fost stabilită de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a Municipiului B, iar potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, instanțele specializate de asigurări sociale soluționează, între altele, cererile privind e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
de temei este și critica recurentului potrivit căreia instanța de fond a respins în mod greșit cererea privind acordarea de despăgubiri pentru refuzul pârâtei de a elibera trei cupoane-talon pentru călătorii dus-întors, gratuite aferente anului 2006, pe calea ferată, la care recurentul era îndreptățit în temeiul art. 5 lit. c) din Legea 189/2000.
În mod corect instanța de fond a reținut că recurentul reclamant nu a dovedit că a suferit un prejudiciu material cert atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii sale și că, în lipsa acestei dovezi, intimata pârâtă nu poate fi obligată la plata contravalorii unor călătorii neefectuate, pe o fictivă.
Este adevărat că nu poate fi negat dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației. Însă, cum într- astfel de situație se pune problema reparării unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, deci a răspunderii civile, este necesar a fi dovedite toate elementele care conduc la antrenarea acesteia.
Caracterul cert al prejudiciului la care s-a referit instanța de fond presupune ca acesta să fie sigur atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare. Așadar, existența prejudiciului nu poate fi prezumată pe baza constatării omisiunii intimatei de a emite cupoanele-talon pentru călătorii dus-întors gratuite, după cum nici întinderea prejudiciului nu poate fi doar estimată, stabilită prin apreciere.
Referitor la cererea formulată de recurentul reclamant în sensul amendării directorului general al Casei de Pensii a Municipiului B pentru refuzul de a pune in aplicare sentința civilă 3292/27.06.2006 a Tribunalului București, Curtea își însușește argumentele instanței de fond potrivit cărora hotărârea judecătorească a cărei neexecutare se invocă a fost pronunțată într-un litigiu de asigurări sociale, iar nu într-un litigiu soluționat de o instanță de contencios administrativ, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 22 și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune o astfel de sancțiune.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că eliberarea cupoanelor-talon intră sub incidența legii contenciosului administrativ, iar refuzul aplicării deciziei irevocabile și executorii trebuie sancționată conform acestei legi.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, sentința civilă 3292/27.06.2006 a Tribunalului Bucureștia fost pronunțată de un complet format din doi judecători și doi asistenți judiciari, deci nu de o instanță de contencios administrativ, în compunerea prevăzută de lege. În plus, din considerentele menționatei sentințe (filele 26-27 din dosarul nr. 6784/3/CA/2007), rezultă că soluția privind capătul de cerere referitor la eliberarea taloanelor 4, 5 și 6 a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 189/2000, iar nu pe acelea ale Legii nr. 554/2004, chiar dacă acest din urmă act normativ a fost invocat de reclamant în susținerea cererii sale.
În ce privește reținerile din pensie cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, relevante sunt dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, precum și prevederile art. 213 din Legea nr. 95/2006, conform cărora persoanele care au drepturi stabilite în temeiul Legii nr. 189/2000 beneficiază de asigurare, fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 213 din Legea nr. 95/2006, (1) următoarelecategorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost înlăturați din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1952 - 1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului în perioada 1950 - 1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare,dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii.
Cum scutirea de plata contribuției este acordată, potrivit textului legal evocat, unor categorii de persoane, pentru drepturile bănești acordate prin actele normative expres prevăzute, precum și pentru cele provenite din pensii, în mod greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere, reținând că reclamantului nu i s-a reținut CASS din indemnizație, ci numai din pensie, astfel cum rezultă din cupoanele de plată aflate la dosar-fila 19 dosar 6784/3CA/2007.
Faptul că, începând cu luna noiembrie 2008, nu s-au mai reținut contribuțiile la asigurările de sănătate se constituie într-un argument în plus în sensul temeiniciei cererii recurentului.
Totodată, din probele administrate în cauză nu rezultă efectuarea plății sumei datorate, reprezentând reținerile cu titlu de CASS din perioada iunie 2006-octombrie 2008, în integralitatea ei.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor reținute cu titlu de CASS pe perioada iunie 2006 - octombrie 2008. Celelalte dispoziții ale sentinței urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.6210 din data de 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15448/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimataCasa de Pensii a Municipiului
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de CASS pe perioada iunie 2006 - octombrie 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./Tehnored.
2 ex./17.06.2009
Jud. fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
