Recalculare pensii. Decizia 3497/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1704/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3497/
Ședința publică din data de 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.640 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26888/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - având ca obiect "contestație decizie pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare personal, lipsind recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 14.05.2009, întâmpinare de intimata-contestatoare, în dublu exemplar, la care a atașat un set de înscrisuri în dovedirea cererii, într-un singur exemplar, acte procedurale necomunicate părții recurente.
Intimata-contestatoare arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente asupra motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-contestatoare solicită respingerea recursului declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, și menținerea hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 10.07.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.26888/3/AS/2008, a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând anularea deciziei nr.-/6.03.2008 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să fie recalculate drepturile sale de pensie cu luarea în considerare și a adaosurilor.
Prin sentința civilă nr.640/27.01.2009, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de, a anulat decizia nr.-/06.03.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie însoțită de buletinul de calcul aferent în care să valorifice adeverința nr.-/ 7.11.2007 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, adeverința nr.913/20.11.2002 emisă de SC SA, adeverințele nr.361/20.11.2007 și nr.307/2.10.2007 emise de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA și să rețină că durata stagiului suplimentar este de 7 luni, începând cu 28.06.2007; a respins cauza sub celelalte aspecte ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că dreptul la pensie pentru limită de vârstă a fost stabilit în favoarea contestatoarei prin decizia nr.-/06.03.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4, începând cu data de 28.06.2007, în raport de un număr total de puncte realizate de 40,14087 și un punctaj mediu anual în valoare de 1,54884 puncte.
S-a constatat că în această decizie nu au fost valorificate corespunzător veniturile suplimentare obținute de salariată conform adeverințelor prezentate și nici stagiul suplimentar de 7 luni, fiind reținut doar 6 luni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 18.02.2009 intimata Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 12.03.2009 subnr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă, recurenta-intimată susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii formulată de contestatoare.
Într-o primă critică, se arată că stagiul suplimentar de cotizare este de 6 luni, corect calculat de casa teritorială de pensii, față de datele care rezultă din carnetul de muncă al intimatei contestatoare, aceasta fiind propusă la pensie la data de 01.06.2007. Ori, stagiul suplimentar de cotizare este diferența dintre stagiul realizat de 40 de ani, 11 luni și 25 de zile și stagiul necesar conform Legii nr.19/2000 de 25 de ani și 11 luni. Prin urmare, perioada cuprinsă între 01.06.2007-28.06.2007 nu constituie stagiu suplimentar de cotizare.
Arată recurenta că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatei-contestatoare cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu dispozițiile art.164 ale Legii nr.19/2000.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ori, veniturile suplimentare obținute de intimata-contestatoare nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare reglementată de art.12 din Legea nr.57/1974 în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare. Sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Arată recurenta-intimată că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976. Din toate aceste norme rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizează la determinarea punctajelor anuale conform art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, iar orice interpretare extinctivă contravine textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale prin decizia nr.736/24.10.2006.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că intimata-contestatoare a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 28.06.2007, prin decizia nr. -/06.03.2008.
La dosarul de pensionare se găseau depuse de intimata-contestatoare adeverința nr.-/ 7.11.2007 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, adeverința nr.913/20.11.2002 emisă de SC SA, adeverințele nr.361/20.11.2007 și nr.307/2.10.2007 emise de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA care făceau dovada unor venituri suplimentare obținute din muncă de către asigurată, cu titlu de acord global, prime, premii anuale, ore suplimentare, spor de toxicitate. Scopul depunerii acestor adeverințe la dosarul de pensionare era valorificarea lor la stabilirea dreptului de pensie.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la calcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatei-contestatoare, începând cu la data de 28.06.2008, prin valorificarea sumelor încasate de aceasta ca urmare a salarizării în acord global și a celorlalte venituri suplimentare.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-contestatoare în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă foștii angajatori în adeverințele eliberate și care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
Situația este similară și sub aspectul celorlalte venituri suplimentare pentru care s-a invocat neînscrierea în carnetul de muncă, dar care erau dovedite cu adeverințe eliberate de foștii angajatori, probă legală și de care instituția recurentă trebuia să țină seama.
În acest raționament judiciar, normele OUG nr. 4/2005 invocate de recurenta-intimată nu au aplicabilitate.
Curtea notează faptul că, în baza OUG nr.4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sistem guvernat de Legea nr. 3/1977 și care prevedea o altă procedură de calcul a drepturilor de pensie. Ori, pentru a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie, s-a prevăzut ca pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001 să fie recalculate după procedura prevăzută de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică prin determinarea punctajului anual al asiguratului și cuantumului pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000. Cum drepturile de pensie ale intimatei-contestatoare s-au deschis sub imperiul Legii nr.19/2000, motivele de recurs referitoare la aplicabilitatea și constituționalitatea OUG nr.4/2005 nu sunt pertinente.
Critica referitoare la stagiul suplimentar de cotizare este de asemenea nefondat. Intimata contestatoare a îndeplinit condițiile cumulative pentru acordarea dreptului de pensie pentru limită de vârstă și vechime completă la data de 25.11.2006, iar până la data de 28.06.2007 când i s-a acordat pensia a realizat un stagiu suplimentar de cotizare de 7 luni. Este de menționat și faptul că asigurările sociale pentru venituri obținute de salariată au fost achitate până la data de 28.06.2007, și nu până la data de 01.06.2007, chiar dacă această din urmă dată este menționată în carnetul de muncă drept încetarea calității de salariat.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.640 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26888/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red. /tehn. /2 ex./06.07.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
