Recalculare pensii. Decizia 3757/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1265/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3757/
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.163 din data de 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46578/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 14.05.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea procedează la identificarea intimatei-reclamante, aceasta legitimându-se cu Seria -.- eliberată de către SPCEP 2 biroul nr.4 la data de 21.04.2008.
Intimata-reclamantă arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele arătate în întâmpinare și menținerea hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B și la data de 02.12.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale (urmare declinării competenței) sub nr.46578/3/AS/2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor suplimentare obținute în acord global și evidențiate în adeverința nr.28422/03.04.2008 emisă de Centrul Național de Geodezie și Cartografie Fotogrametrie și Teledetecție.
Prin sentința civilă nr.163/12.01.2009, Tribunalul Bucureștia admis cererea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.28422/03.04.2008 emisă de Centrul Național de Geodezie și Cartografie Fotogrametrie și Teledetecție.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.04.1995, conform deciziei nr. -/10.15.1995 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă.
Din cuprinsul adeverinței prezentate a rezultat că reclamanta a realizat în perioada 1977-1995 venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, constând în spor de acord global pentru care au fost reținute și virate la stat contribuțiile CAS pentru întreaga perioadă lucrată și că aceste sporuri au avut caracter permanent. Prin adresa nr. 465/28.05.2008, pârâta a comunicat reclamantei că nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei veniturile respective.
S-a considerat nelegal refuzul pârâtei la de a recalcula pensia reclamantei, acest refuz semnificând o încălcare a principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Pe de altă parte, conform art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, veniturile suplimentare trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 12.02.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.02.2009, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Arată recurenta că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea legii, respectiv art. 2 lit. c și d din Legea nr.19/2000 potrivit cărora sistemul public de asigurări sociale se organizează cu respectarea principiului solidarității sociale și principiului obligativității.
Consideră greșită hotărârea instanței de fond prin care se acordă intimatei-reclamante dreptul de a i se recalcula cuantumul pensiei cu luarea în considerare a acordului global, în primul rând față de dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul "în acord global". Astfel, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul nu le-a încadrat în categoria sporurilor cu caracter permanent.
În al doilea rând, după cum rezultă din dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 19/2000, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
În fine, Casa de Pensii a Municipiului B precizează că sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea nr. 49/1992 și OUG nr.4/2005. Ori, potrivit dispozițiilor pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005, formele de retribuire în acord global nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Recurenta-pârâtă a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale prin care s-a analizat constituționalitatea dispozițiilor pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005.
La data de 14.05.2008, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța a interpretat și aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
În cauză, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că s-au nesocotit dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr. 4/2005, precum și art. 26 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, norme care exclud de la stabilirea punctajului mediu anual, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a sumelor reprezentând retribuirea salariaților în sistem de acord global.
Critica este nefondată.
Curtea notează faptul că scopul recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în baza OUG 4/2005, a fost acela de a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie. Așadar, la recalcularea pensiei intimatei-reclamante, instituția pârâtă a fost ținută să respecte dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratului și cuantumul pensiei, după regulile generale ale Legii nr. 19/2000. În acest sens, numărul de puncte realizat în fiecare lună trebuia calculat prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Așadar, la stabilirea venitului lunar asigurat trebuie avute în vedere toate sume încasate de intimata-reclamantă și la care s-au determinat contribuții de asigurări sociale, ceea ce în esență reprezintă o aplicație a principiului contributivității prevăzut în art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr. 57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr. 2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art. 3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator Centrul Național de Geodezie și Cartografie Fotogrametrie și Teledetecție în adeverința eliberată sub nr.28422/03.04.2008 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Se impune a fi menționat că în raționamentul juridic prezentat anterior, dispozițiile art. 26 din Legea nr.19/2000 ca, de altfel, și principiile solidarității sociale și al obligativității care stau la baza organizării sistemului public de pensii, citate de recurentă, nu au relevanță și nu pot duce la modificarea hotărârii. Mai mult, art. 26 din Legea nr. 19/2000 se aplică numai începând cu 1.04.2001 și nu poate fi aplicat retroactiv asupra drepturilor de pensie cuvenite intimatei-reclamante. În sens opus normelor aici analizate, în perioada de timp în care intimata obținea venituri în acord global (1978-1991) legislația prevedea plata contribuției de asigurări sociale pentru aceste venituri.
În fine, Curtea consideră, cum de altfel corect a hotărât și tribunalul, că principiul contributivității trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Ori, legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară unei ordonanțe, reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale și se aplică cu preeminență. Împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții. În considerentele deciziei s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.163/12.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46578/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red. /tehn. /2 ex./02.07.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
