Recalculare pensii. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/R/11.01.2010

Ședința publică din data de 11 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în B, Calea nr. 19, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 620/07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în materia asigurărilor sociale în conflictul intervenit în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, - 3,. 4,. 69, jud. B, având ca obiect "RECALCULARE PENSIE".

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă

CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B consilier juridic și pentru intimata-reclamantă avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al treilea termen de judecată fixat în recurs, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru, după care:

Curtea pune în discuția părților utilitatea amânării cauzei în vederea soluționării recursului în interesul legii promovat pe rolul instanței supreme.

Reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței cu privire la motivul amânării cauzei. Apreciază necesitatea interpretării unitare a legii, prin decizia ce urmează să fie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, drept cerință pentru speța dedusă judecății.

Apărătorul intimatei învederează instanței că în urma diligențelor depuse pentru a obține date despre recursul în interesul legii ce vizează speța de față a constatat că acesta nu a figurat în cadrul ultimei ședințe a Secțiilor Reunite și nu este înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Apreciază că nu se mai impune amânarea cauzei solicitând instanței judecarea la acest termen.

Curtea a pus în discuție amânarea judecării cauzei în vederea soluționării recursului în interesul legii și, având în vedere că reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței iar apărătorul intimatei se opune, ia act de poziția procesuală a intimatei exprimată prin împuternicitul legal.

Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Reprezentantul instituției recurenteisolicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat arătând că sporurile salariale ce se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sunt expres și limitativ prevăzute de lege fiind consemnate în adeverința emisă de angajator. Sporul solicitat de reclamantă reprezentând acordul global nu poate fi luat în calcul punctajului la stabilirea cuantumului pensiei motivat de faptul că acesta nu este un spor permanent, era plătit sporadic și doar la finalizarea unor lucrări și, în concluzie, nu poate fi valorificat. Apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că sporurile înscrise în adeverința eliberată de angajator.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată.

Apărătorul intimatei-reclamantesolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică.

Apreciază că în mod eronat recurenta interpretează sumele înscrise pe adeverință de către angajator a fi sume obținute prin plată în acord global. Din înscrisurile depuse rezultă că aceste sporuri au fost plătite reclamantei și anterior Legii nr. 28/1969 (legea privind organizarea activității de cercetare științifică și Legii nr. 57/1974 (legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii). Mai mult, aceste sporuri erau evidențiate lunar și, potrivit dispozițiilor art. II pct. 4 din nr.OG 4/200, se iau în calcul și sumele specifice din legile speciale. Principiul contributivității este corelativ astfel că presupune obligații din partea ambelor părți.

Reclamanta, pentru a-și obține drepturile, nu poate sesiza Curtea Constituțională - neexistând motive de nelegalitate sau Secția de contencios administrativ - neîncadrându-se din punct de vedere legislativ, astfel că, singura autoritate care-i poate face dreptate este cea judecătorească.

Pentru motivele descrise în întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, să se mențină ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

În replică,reprezentantul recurenteisusține că nu instituția recurentă a procedat la calificarea termenului de spor plătit în acord global permanent, acest lucru fiind calificat de unitate prin adeverința emisă (fila 20 dosar fond) și, potrivit Legii nr. 19/2000, plata în acord este interpretată în mod strict. Mai mult, în legea pensiilor nu este stipulat vreun text în care să fie specificat faptul că pensia trebuie să fie direct proporțională cu venitul cu care s-a plătit CAS-ul.

Ca răspuns în replică,apărătorul intimateisusține că din chiar actul invocat de reprezentantul recurentei rezultă clar că în activitatea de cercetare și proiectare din cadrul unității angajatoare reclamanta a fost retribuită permanent în acord global, iar adeverința eliberată reflectă adevărul din pontaje si din statele de plată. Principiul contributivității este, apreciat în opinia sa, în sensul just, normal, să se primească proporțional cu ceea ce s-a reținut.

Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 620/07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii B să stabilească drepturile de pensie pentru reclamanta și în raport de adeverința nr. 4426/24.11.2008 emisă de SC SA

Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 792/113/03.03.2009 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să-i recalculeze pensia având în vedere și adeverința nr. 4426/24.11.2008 emisă de SC SA

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 69132/2008 a solicitat pârâtei să-i recalculeze pensia cu luarea în considerare a veniturilor realizate potrivit adeverinței nr. 4426/2008, dar pârâta a refuzat pe motiv că cererea nu are temei legal. Reclamanta a menționat că pentru aceste sume s-a reținut și virat contribuția prevăzută de lege, dar pârâta interpretează legea în litera ei iar nu în spiritul ei, însă principiile contributivității, al echității și nediscriminării precum și scopul urmărit de legiuitor au prioritate față de dispozițiile legale care nu respectă principiile.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Baa rătat că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/18.12.2007, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000. Prin cererea înregistrată sub nr. 69132/26.11.2008 reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în calcul a datelor înscrise în adeverința nr. 4426/24.11.2008 eliberată de SC SA B, dar prin adresa nr. 69132/29.01.2009 s-a adus la cunoștința reclamantei că datele înscrise în adeverință cu privire la sumele primite sub formă de acord nu pot fi valorificate la determinarea punctajului mediu anual. Cu privire la motivele care au stat la baza neluării în calculul punctajului mediu anual a sumelor primite cu titlu de acord, pârâta a arătat că a arătat că din coroborarea dispozițiilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, art. 10 din Legea nr. 3/1977 modificat și completat prin Legea nr. 49/1992, rezultă care sunt sporurile salariale ce se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, acestea fiind expres și limitativ prevăzute de lege. S-a menționat că din anexa la adeverința nr. 4426/24.11.2008 rezultă că aceste sporuri nu au avut caracter permanent așa cum prevede art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, acestea acordându-se sporadic. Referitor la principiul contributivității s-a arătat că art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 se referă doar la principiul pe baza căruia se acordă dreptul de asigurări sociale, neavând nimic în comun cu modul de calcul a acestor drepturi. Având în vedere cele arătate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:

Reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/18.12.2007, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.

Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii B sub nr. 69132/26.11.2008 reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor de pensie și în raport de datele înscrise în adeverința nr. 4426/24.11.2008 eliberată de SC SA B, din care rezultă venituri primite drept acord global în perioada 1976-1993, dar rin p. adresa nr. 69132/29.01.2009 Casa Județeană de Pensii Bac omunicat că datele înscrise în adeverință nu au putut fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual deoarece în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, iar pe lângă aceste salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de societăți conform legislației în vigoare. Față de cele menționate, cererea nu are temei legal deoarece acordul nu a avut caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.

Potrivit adeverinței nr. 4426/24.11.2008 emisă de SC SA reclamanta a fost salariată la societate în perioada 16.01.1976 - 31.10.1993, în funcția de desenator tehnic și a realizat venituri (care nu au fost incluse în carnetul de muncă) sub forma de spor de acord global plătite în conformitate cu Legea nr. 57/1974 (art. 12/1 lit. a, art. 83 alin. 1 și art. 117/1 pct. 3), Legea nr. 2/1983 (art.10), Decret nr. 161/1986 (anexa 21). S-a arătat că activitatea de cercetare și proiectare în cadrul SC SA Baf ost retribuită permanent în acord global și constituie baza de calcul la stabilirea pensiei în înțelesul OUG nr. 4/2005 pct. V la anexă și Legea nr. 19/2000 (art. 168 și 169), veniturile sub formă de spor de acord global din anexă fiind suplimentare retribuției tarifare înscrisă în carnetul de muncă conform art. 4 din Legea nr. 2/1983 și erau plătite la finalizarea proiectului sau a temei de cercetare, potrivit termenelor din contracte. S-a precizat că la sporurile în acord global din anexă, societatea a calculat și virat lunar CAS și pensia suplimentară potrivit prevederilor legale în vigoare și pot fi luate în considerare pentru determinarea cuantumului pensiei conform art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005, pct. V la anexă.

În drept, potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale se au în vedere salariile așa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care au fost dovedite cu adeverințe.

Tribunalul a apreciat că prin aceste dispoziții legale nu sunt înlăturate de la determinarea punctajelor anuale acele venituri suplimentare realizate în acord global sau sporul în acord având în vedere atât caracterul permanent al acestora cât și faptul că au intrat în baza de calcul a contribuției asigurărilor sociale.

Aceeași interpretare este impusă și de dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000 conform cărora punctajul realizat lunar se calculează prin raportarea salariului brut individual inclusivsporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări socialela salariul mediu brut lunar din luna respectivă.

Întrucât conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, ribunalul consideră că în această situație nu sunt aplicabile mențiunile de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 potrivit cărora formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

Având în vedere că veniturile obținute de reclamantă menționate în adeverință s-au avut în vedere când s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale tribunalul constată că acestea trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, în caz contrar încălcându-se principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. din Legea nr. 19/2000 conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor sociale plătite.

Atât timp cât aceste sume au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, faptul de a nu fi luate în considerare la determinarea cuantumului pensiei ar aduce atingere drepturilor reclamantei de a avea o pensie corespunzătoare în raport cu contribuția de asigurări socială calculată și virată.

Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că în mod nelegal nu a fost luată în considerare adeverința nr. 4426/24.11.2008 emisă de SC SA la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei. Prin urmare tribunalul a constatat că este fondată acțiunea astfel că a fost admisă și a obligat pe pârâta Casa Județeană de Pensii să stabilească drepturile de pensie pentru reclamanta și în raport de adeverința nr. 4426/24.11.2008 emisă de SC SA

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Astfel, se arată că reclamanta a ieșit la pensie în condițiile Legii nr. 19/2000, iar recalcularea pensiei sale s-a făcut în temeiul OUG nr. 4/2005, care conține și o anexă cu sporurile permanente, care intră în baza de calcul, precum și cu cele care nu pot fi luate în considerare.

Potrivit art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, la care se adaugă și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.

Din coroborarea dispozițiilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 cu art. 10 din Legea nr. 3/1977 modificat și completat prin Legea nr. 49/1992, rezultă care sunt sporurile salariale ce se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, acestea fiind expres și limitativ prevăzute de lege.

În mod eronat a reținut instanța de fond că sporurile rezultate din adeverințe au avut caracter permanent așa cum prevede art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, întrucât din adeverințe rezultă că acestea s-au acordat sporadic.

Consideră că în mod greșit a reținut instanța că sunt aplicabile dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, întrucât acestea nu au relevanță în speța de față.

Referitor la principiul contributivității s-a arătat că art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 se referă doar la principiul pe baza căruia se acordă dreptul de asigurări sociale, neavând nimic în comun cu modul de calcul a acestor drepturi.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.

Examinând recursul astfel declarat potrivit normelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul judecății îl reprezintă solicitarea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii B de luare în considerare la recalcularea drepturilor sale de pensie a adeverinței cu nr. 4426/24.11.2008 emisă de SC SA

Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că reclamanta a realizat în cadrul activității de cercetare și proiectare de venituri sub formă de spor de acord global, suplimentare retribuție tarifară înscrisă în carnetul de muncă și care erau plătite la finalizarea proiectului sau a temei de cercetare potrivit termenelor din contracte, pentru care s-a calculat și virat CAS și pensia suplimentară potrivit prevederilor legale în vigoare.

Din interpretarea art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 250/2007 rezultă că, "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale".

Anterior, art. 23 alineatul (3) din Legea nr. 19/2000 avea următorul cuprins:

(3) "Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) (baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.

Acest articol s-a modificat în sensul că,

"baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar".

Ca urmare, singurele modificări pe care le aduce Legea nr. 250/2007 sunt în sensul că, începând cu 23.07.2007 (data intrării în vigoare a legii) salariații sunt obligați să plătească contribuția individuală de asigurări sociale la întregul venit realizat, fără a mai exista plafonul de 5 ori salariul mediu brut, iar potrivit principiului contributivității, nici punctajul realizat de asigurat într-un an calendaristic nu mai este plafonat la 5 puncte, ci este calculat în funcție de sumele la care s-a achitat contribuția.

Legea nr. 250/2007 nu modifică art. 164 din Legea nr. 19/2000, care arată modul în care se calculează punctajul anual până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Astfel, așa cum corect a evidențiat Casa Județeană de Pensii, potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.

Prin OUG nr. 4/2005 s-au prevăzut sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, fiind enumerate în anexă.

Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.

Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri trebuie să cuprindă:

- denumirea unității;

- perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;

- funcția, meseria sau specialitatea exercitată;

- denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;

- perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat;

- adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității, cu mențiunea expresă că, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:

- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; etc.

Ca urmare, sporul pentru acord global nu putea fi luat în calcul de reclamantă la calculul pensiei, potrivit mențiunii exprese a legii ( nr.OUG 4/2005).

Mai mult, nu se poate reține că acesta a avut un caracter permanent, întrucât din adeverințe rezultă că acesta s-a acordat sporadic, doar în anumite luni. De altfel, faptul că unitatea a utilizat permanent această formă de retribuire nu este echivalent cu noțiunea de spor cu caracter permanent utilizată de Legea nr. 19/2000.

Referirea reclamantei la art. 1 din Decretul nr. 389/1972 nu contribuie la schimbarea aspectelor cauzei: contribuția de 15% era datorată de angajator (nu de salariat) la totalul salariilor brute realizate de salariați.

Un principiu nu poate înlocui dispoziția expresă a legii iar pentru drepturile solicitate de recurenta-reclamantă există mențiuni exprese în lege în sensul că asemenea venituri nu pot fi valorificate la calculul pensiei.

Practica judiciară invocată în cauză nu constituie izvor de drept.

Într-o asemenea situație, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea (cauza Beian contra României, 2007).

De menționat faptul că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite a fost înregistrat un recurs în interesul legii vizând stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, însă la termenul de judecată recurentul-reclamant, prin apărătorul său, s- opus amânării judecării cauzei în vederea soluționării recursului în interesul legii.

În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii

Va fi modificată în tot sentința civilă nr. 620/07.07.2009 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:

Va di respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în B, Calea nr. 19, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 620/07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Modifică în t o sentința civilă nr. 620/07.07.2009 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:

RESPINGE acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în B,-, - 3,. 4,. 69, jud. B ca nefondată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.

PREȘEDINTE: Benone Fuică

JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu

JUDECĂTOR 3: Alina Savin

Grefier,

: - -/26.01.2010

: 4 ex.//15 Februarie 2010

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Comunicat: 2 ex.//__.02.2010

Președinte:Benone Fuică
Judecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Recalculare pensii. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Galati