Recalculare pensii. Decizia 401/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6656/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.401/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.1282/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr- (1847/2009), în contradictoriu cu intimata pârâtăCasa Județeană de Pensii I,având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată.
Prin sentința civilă nr.1282/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomițaa fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității cererii; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre cu privire la excepția invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că acțiunea promovată nu reprezintă o contestație a reclamantului împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la pensie, ci o acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, prin care atât beneficiarii drepturilor de pensie, cât și Casa Județeană de Pensii I, pot să solicite, respectiv să revizuiască recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul. Așadar, nefiind o contestație împotriva deciziilor de stabilire a pensiei, acțiunea nu este tardivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a avut la data pensionării, potrivit deciziei de pensionare nr. 99458/30.01.2002, o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 2 luni și 15 zile, determinată în baza Legii nr. 19/2000. La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.3/1977.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 30.01.2002, la recalculare nu se pot aplica dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art.2 alin.4 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Ori, în cazul reclamantului care a înregistrat o vechime de 27 ani, 2 luni și 15 zile în grupa I de muncă, dar drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu data de 30.01.2002, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, adică de 30 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii prin decizia nr. 40 din 22.09.2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I apare ca fiind neîntemeiată și drept urmare a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 10.11.2009 reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 30.11.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile Legii nr.19/2000 modificată, Legii nr.3/1977, nr.HG 1550/2004, nr.OUG4/2005 coroborat cu HG733/2005, recurentul reclamant a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond.
Conform art. 43 din Legea nr.19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă prevăzute la art. 20.a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 ani. Conform art. 77 alin. 2 din aceeași lege, în situația asiguraților prevăzuți la articolul 43, Ia stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. In conformitate cu art. 20 din Legea nr. 19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, din activitatea de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, din aviația civilă și activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa 2. Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că pentru aceste locuri de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut în articolul 43, respectiv 20 ani.
Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii prin care a fost statuat că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, demonstrează, odată în plus, acuratețea juridică a acestui raționament.
In sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform art. 14 alin. 1 din lege, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care se încadrau în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua in calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni. Așadar, în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Argumentul referitor la conținutul art.14 din Legea nr. 3/1977 este că acest articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, ci menționează în mod expres, în alin. 1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia.
Conform deciziei de pensionare nr. 99458/30.01.2002, recurentul reclamant a lucrat în grupa I de muncă 27 ani, 2 luni și 15 zile.
Potrivit articolelor 19 și 20 din Legea nr.19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale. Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr.19/2000. Recurentul are o activitate de peste 27 ani în grupa l de muncă, prin urmare în condiții deosebite în înțelesul art. 19 din Legea nr.19/2000. Așadar, i se pot aplica dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 20 ani.
Aceasta este interpretarea rațională a Legii nr.19/2000 și a nr.HG1550/2004, printre ale căror principii de bază se numără și cel al egalității (art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000), ce asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ce privește drepturile și obligațiile stabilite prin lege.
Prin urmare, se cuvine a se reține recurentului stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și HG nr. 1550/2004. (20 ani vechime în grupa I de muncă = 30 ani stagiu complet de cotizare. Cum însă acesta are 27 ani în grupa I de munca = 45 ani stagiu de cotizare).
În consecință, consideră că a fost prejudiciat în mod nelegal la stabilirea drepturilor sale de pensie prin faptul că i s-a reținut un stagiu de cotizare de 30 ani și nu de 20 ani cum era corect.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși criticile recurentului reclamant nu sunt încadrate în motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, din dezvoltarea acestora, Curtea consideră că se invocă interpretarea și aplicarea greșită în cauză a dispozițiilor legilor referitoare la asigurările sociale. Prin urmare, recursul va fi cercetat în conformitate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În esență, recurentul a susținut că în baza celor 27 de ani de activitate încadrată în grupa I de muncă are dreptul ca stabilirea pensiei sale să se facă pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziția aplicabilă fiind OUG nr.4/2005.
Pretenția reclamantului a fost corect respinsă de tribunal care a apreciat că drepturile acestuia de pensie sunt stabilite în temeiul Legii nr.19/2000 și, prin urmare, nu au aplicabilitate dispozițiile OUG nr.4/2005 și nici vreun stagiu de cotizare de 20 de ani pentru anii de muncă în grupa
Curtea notează faptul că OUG nr.4/2005 a avut ca scop declarat recalcularea pensiilor stabilite în baza Legii nr.3/1977, după regulile și principiile legii noi în materia asigurărilor sociale nr.19/2000. Concret, această recalculare a presupus ca toate pensiile deschise anterior datei de 01.04.2001 să fie evaluate, în sensul de a se stabili punctajul mediu anual prin raportarea punctajului total la un stagiu complet de cotizare, iar pe baza acestuia a se stabili cuantumul pensiei. Cum stagiul complet de cotizare pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr.3/1977 era de 30 de ani, pentru că aceasta era de fapt vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie (art. 8), rezultă că pensiile astfel recalculate au avut la bază acest stagiu.
Cu titlu de excepție, pentru persoanele pensionate anterior datei de 01.04.2001, dar care au desfășurat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă, prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art.14 și art.8 din Legea nr.3/1977, interpretare obligatorie urmare deciziei nr.40/22.09.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani, respectiv de 25 de ani.
Recurentul-reclamant nu se găsește în această situație.
Pornind de la faptul că drepturile de pensie ale recurentului reclamant sunt deschise sub imperiul Legii nr.19/2000, acesta fiind pensionat din data de 01.08.2002, iar nu anterior datei de 01.04.2001 pentru a se supune reglementărilor OUG nr.4/2005, partea beneficiază de un stagiu complet de cotizare astfel cum este acesta prevăzut de art.41 al.4 din Legea nr.19/2000. Conform acestui din urmă text de lege, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a legii, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzută în anexa 3.
Ori, raportat la data la care reclamantul a formulat cererea de acordare a pensiei, 17.07.2002, stagiul complet de cotizare prevăzut de anexa 3 Legii nr.19/2000 este de 30 de ani și 1 lună, după cum corect a reținut și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii I în decizia nr.99458/03.10.2006.
În plus, în decizia de pensie se menționează și faptul că stagiul total de cotizare realizat de asigurat este de 45 de ani 8 luni și 2 zile, din care 27 de ani 2 luni și 15 zile de activitate în grupa I de muncă, conform Legii nr. 3/1977, iar 3 ani 6 luni și 12 zile în grupa a III- Pentru anii din grupa I s-a reținut un stagiu aferent de 13 ani și 6 luni. Așadar, elementele stagiului de cotizare ale recurentului reclamant sunt determinate astfel cum pretinde partea prin cererea de recurs.
Dispozițiile art. 19, art. 20 coroborat cu art. 43 și 44 din Legea nr. 19/2000, invocate prin cererea de recurs, nu sunt de natură să conducă la un alt raționament judiciar sau la altă soluție în cauză. În primul rând, este de observat că aceste reglementări vizează persoanele care desfășoară activități în locurile de muncă încadrate în condiții deosebite sau în condiții speciale și care au dreptul, conform anexei 4 legii, la reducerea vârstei standard de pensionare pe baza unui stagiu minim de cotizare în aceste condiții, însă cu păstrarea stagiului complet de cotizate definit anterior. În al doilea rând, este de menționat că Legea nr. 19/2001 nu încadrează activitatea desfășurată de personalul CFR în condiții deosebite sau speciale de muncă, astfel că în absența unei mențiuni în acest sens în carnetul de muncă al recurentului reclamant, afirmația este lipsită de relevanță.
Beneficiul pe care reclamantul îl poate obține de pe urma celor 27 de ani încadrați în grupa I de muncă nu este un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ci doar un număr suplimentar de puncte în baza OUG nr.100/2008, pentru fiecare an de spor.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.1282/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr- (1847/2009), în contradictoriu cu intimata pârâtăCasa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn. B/2 ex./18.02.2010
Tribunalul Ialomița
Judecători:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
