Recalculare pensii. Decizia 4220/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3098/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4220/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.597 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26065/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 30.03.2009 depusă la dosar-fila 5, lipsind intimataCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a analizat în mod greșit material probator administrat în cauză în privința adeverinței emise de angajator referitoare la sporul de vechime în procent de 25% din salariul tarifar, în condițiile în care, la recalcularea pensiei, a fost luat în considerare un spor de vechime de 15% din salariul tarifar.
De asemenea, recurenta, prin avocat, mai arată că inițial a mai existat un litigiu în cadrul căruia s-au depus două adeverințe cu privire la sporul de vechime în procent de 25%, însă, cea de a doua adeverință nu a fost luată în considerare, întrucât a fost eliberată mai târziu.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că recurenta în cauză a demonstrat faptul că, pentru sumele de bani încasate, a achitat contribuția de asigurări sociale către stat și, față de această împrejurarea, conform prevederilor art.2 alin.1 din nr.OUG 4/2005, aceste venituri trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât ar fi inechitabil ca, pentru prima adeverință, să se ia în calcul un procent de 25%, iar pentru cea de a doua un procent de 15% din salariul tarifar.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 597 din data de 27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/22.05.2008 emisă de către pârâtă, reclamantei i-au fost recalculate drepturile de pensie conform nr.OUG 4/2005, fiind stabilită o pensie lunară de 718 lei, cu începere din data de 01.12.2000.
În decizie, s-a reținut că reclamanta a realizat un stagiu de cotizare de 41 ani, 2 luni și 4 zile și s-a stabilit un punctaj mediu de 2,42604 puncte.
Din analiza buletinului de calcul al veniturilor brute realizate de reclamantă în perioada 01.03.1990 - 01.04.199, instanța de fond a constata că, în calculul drepturilor de pensie a fost inclus și sporul de vechime în sumă fixă și nu cotă procentuală, dar că suma reprezintă 15% din salariul tarifar.
A mai reținut Tribunalul că, potrivit art.164 alin.3 lit. b) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992, sporul de vechime pentru cei care au depășit de 20 ani de activitate este de 15% din salariul tarifar, așa încât în mod corect pârâta a avut în vedere un spor de vechime de 15% din salariul tarifar al reclamantei, iar nu de 25%, conform adeverinței nr.5415/2007 emisă de Ministerul Transporturilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate ți netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Prin acțiunea introductiva recurenta a chemat in judecata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie, luându-se in calcul sporul de vechime real avut, in cuantum de 25 % din salariul tarifar, pentru perioada 01.03.1990-01.04.1991.
Reclamanta a învederat, in motivarea cererii, ca acest drept a mai fost solicitat în cadrul unui proces anterior, (dosarul nr-), dar cererea i-a fost respinsă ca fiind prematur introdusă, deoarece, în acea cauză, adeverința cu nr. 5415/2007 nu a fost depusă la casa de pensii, împreună cu cererea de modificare a deciziei de recalculare a pensiei a intimatei, așa cum prevăd normele în vigoare.
în sprijinul afirmațiilor, recurenta-reclamanta a depus la dosar copia sentinței civile nr.1814/13.11.2007 și a deciziei civile nr. 351R/12.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a.
În speță, s-a mai susținut, reclamanta a dovedit că, pe perioada 01.03.1990-01.04.1991, a beneficiat de un spor de vechime de 25% din salariul tarifar, iar la recalcularea pensiei a fost luat in considerare un spor de vechime de 15%, situație asemănătoare și in cazul adeverinței cu nr. 8/1.-, valorificata în dosarul nr-, în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești mai sus amintite.
Apărările formulate de intimată prin întâmpinarea depusă și reținută de instanța de fond nu sunt fundamentate, de vreme ce recurenta a fost salariată a Companiei Naționale de Ferate SA din cadrul Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, realizând câștiguri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în cartea de munca, menționate în toate adeverințele, inclusiv în cea care face obiectul prezentei cauze, sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Prin urmare, se impunea ca aceste sume să fie valorificate la calculul drepturilor de pensie, chiar dacă, prin nr.OUG 4/2005 se face mențiunea ca ele nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
In acest context, nu se poate ignora faptul că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.OUG 4.2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e) din legea mai sus menționată, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Neluarea în considerare a acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS si pentru sumele menționate în adeverința cu nr. 5415/9.10.2007, eliberată de Ministerul Transporturilor, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționala cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prim prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată ca fiind întemeiate criticile aduse hotărârii instanței de fond, astfel încât, în temeiul art. 312 alin 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductiva recurenta a chemat in judecata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare, pentru perioada 01.03.1990-01.04.1991, a sporului de 25 % evidențiat în adeverința nr. 5415/9.10.2007, eliberată de Ministerul Transporturilor (fila 34 dosarului instanței de fond).
cerere cu același obiect a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1814/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca prematur formulată, cu motivarea că adeverința emisă de fostul angajator, eliberată după emiterea deciziei de recalculare, nu a fost pusă la dispoziția intimatei.
În cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe, reclamanta adresându-se casei de pensii cu cererea înregistrată la data de 15.11.2007, sub nr. - (filele 36-37 din dosarul instanței de fond), la care a revenit, cu cererea nr. 15483/22.04.2008 (filele 38-40 din dosarul instanței de fond).
Conform mențiunilor din adeverința emisă de fostul angajator, în perioada 01.03.1990-01.04.1991, reclamanta a obținut un spor de 25% pentru vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, pentru care s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În aceeași adeverință, se face precizarea că sporul pentru vechimea neîntreruptă în aceeași unitate s-a acordat în baza art. 66 (2) din Legea nr. 57/1974 și art. 5 și 14 din Decretul-lege nr. 98/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din legea specială - Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, "sporul pentru vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, prevăzut de art. 66 (2) din Legea nr. 57/1974 se majorează cu câte 5 procente la fiecare tranșă de vechime pentru personalul din unitățile de căi ferate, ajungând astfel până la 20% din salariul tarifar la ultima tranșă, iar pentru mecanicii de locomotivă și personalul operativ a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, cotele respective se majorează cu câte 7 procente, ajungându-se astfel la 25% din salariul tarifar pentru ultima tranșă.
Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințele întocmite conform legii, eliberate de angajatori,care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile legii generale și că, potrivit art. 164 alin.3 lit. b) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992, sporul de vechime pentru cei care au depășit 20 ani de activitate este de 15% din salariul tarifar, așa încât pârâta a procedat corect când a avut în vedere un spor de vechime de 15% din salariul tarifar al reclamantei, iar nu de 25%, conform adeverinței nr.5415/2007 emisă de Ministerul Transporturilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În plus, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, Curtea reține că veniturile suplimentare obținute de asigurat trebuie să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale, constituind baza de calcul a pensiei.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, în baza nr.OUG 4/2005, cu luarea în considerare a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.03.1990-01.04.1991 evidențiat în adeverința nr. 5415/2007 emisă de Ministerul Transporturilor, cu începere din 01.12.2005, conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 și 5 din nr.OUG 4/2005.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga intimata căzută în pretenții la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 161/30.03.2009, depusă la dosar - fila 9.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.597 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26065/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, în baza OUG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.03.1990-01.04.1991 evidențiat în adeverința nr. 5415/2007 emisă de Ministerul Transporturilor, cu începere din 01.12.2005.
Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./07.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
