Recalculare pensii. Decizia 4467/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2766/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4467/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.1597 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49948/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata,prin avocat I în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 18.05.2009 depusă la dosar-fila 12, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 10.06.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Intimata, prin avocat I, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat I, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1597 din data de 26.02.2009 Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49948/3/AS/2008, a admis acțiunea reclamantei,formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie de pensie, în temeiul OUG nr. 4/2005, prin care să recalculeze, începând cu 01.07.2005, drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 2963/27.09.2007, emisă de SC B SA; a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia recalculată și pensia efectiv încasată începând cu 08.10.2005 și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia de pensionare nr.79864 din 29.10.1985 emisă de intimată au fost calculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, aceasta intrând în procedura recalculării în temeiul HG. 1550/2004 si OUG 4/2005.
Tribunalul a reținut că în decizia de recalculare nr.79864/12.12.2007, intimata nu a luat in considerare veniturile obținute sub forma de acord global si prime, venituri atestate de adeverința nr. 2963/27.09.2007 emisa de SC B SA.
Instanța de fond a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, întrucât retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Tribunalul a invocat dispozițiile Legii nr. 27/1966 și ale art. 1 Decretul nr. 389/1972 prin care se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, și ale art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul a apreciat că prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 reținând că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței, formele de retribuire în acord nefiind luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
Tribunalul a susținut că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti, astfel că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Tribunalul a admis si capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensie cuvenita si cea efectiv încasata, insa începând cu data de 8.10.2005, pe ultimii 2 ani calculați de la data depunerii cererii la casa de pensii (08.10.2007) întrucât potrivit modificărilor aduse OUG nr. 4/2005, plata drepturilor de pensie se va face retroactiv cu respectarea termenului legal de prescripție de 3 ani de la data depunerii adeverinței la parata.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, cu motivarea că în adeverința nr.2963/27.09.2007 emisa de SC B SA se menționează că reclamanta a beneficiat de un spor trecut in coloana " acord" care a avut caracter permanent in înțelesul Legii nr.49/1992.
Recurenta a susținut că un astfel de spor nu exista reglementat in toata legislația muncii cunoscuta, dar mențiunea de "permanent" a fost înscrisa tocmai pentru a întări caracterul de spor care ar putea fi utilizat la stabilirea/recalcularea pensiei întrucât nici un spor nu are in denumirea sa, mențiunea de "permanent", ci aceasta caracteristica este data de natura juridica a sporului respectiv, in sensul ca, odată acordat un astfel de spor el nu poate fi retras decât prin modificarea dispozițiilor legale in baza căruia a fost acordat sau prin schimbarea locului de munca in considerarea căruia angajatul a primit acel spor.
Recurenta a susținut că aceste venituri suplimentare nu reprezintă un spor ci o forma de remunerare in funcție de realizarea indicatorilor, reglementata de legislația in vigoare la acea data, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara (salariul de încadrare din carnetul de munca).
Aceasta diferențiere rezulta foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifara (inclusiv in cazul in care forma de retribuire este in acord) si enumera totodată, indemnizațiile, majorările si sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifara.
De asemenea, prin dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu in carnetul de munca, coroborat cu nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, norme legale din care rezulta ca veniturile realizate in acord global nu se înscriau in carnetul de munca si prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale in lumina art.164 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Or, aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles sa excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. VI din ANEXA OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri si sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Recurenta a invocat Decizia nr.736/24.10.2006 prin s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG. Nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Recurenta a mai susținut că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentara iar din cuprinsul adeverinței nu rezulta ca angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentara si asupra veniturile realizate in acord, ci doar la salariul de încadrare din carnetul de munca conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
Potrivit prevederilor art. 164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prevederile art. 4 si 5 din Legea 2/1983 care reglementa lucrul in "acord global"stipulau ca, pe lângă retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor si a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor si a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentara conform actelor normative menționate mai sus si nu si pentru sumele prevăzute in adeverința, așa cum menționează si angajatorul pe adeverințele eliberate.
Acesta este si motivul avut in vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute in sistem de acord global in categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Legea nr.49/1992.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei de veniturile atestate de adeverința nr.2963/27.09.2007 emisa de SC B SA
Reclamanta a făcut dovada sumelor obținute, cu titlu de venituri suplimentare, acord și prime cu adeverința emisă de fostul angajator din care rezultă care sunt veniturile de care aceasta a beneficiat, în completarea celor dovedite prin cartea de muncă.
Conform art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii erau obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul angajat indiferent de forma de realizare a acestor venituri.
Față de prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000, indiferent dacă aceste venituri au sau nu caracter permanent, în sensul art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile obținute de intimata-reclamantă trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie o soluție contrară ar duce la obținerea unui drept de pensie inferior față de nivelul contribuției de asigurări sociale achitată de categoria de salariați aflată în situații similare.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea inechități între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Nici decizia Curții Constituționale nr. 736/2006, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a pct. VI din Anexa OUG nr. 4/2005 nu este de natură a conduce la o altă concluzie.
Recurenta a făcut referire la veniturile obținute în acord global, invocând art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 însă, aceste dispoziții nu contravin principiilor generale aplicabile în calculul pensiilor.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor cu caracter de principiu din Legea nr.19/2000 și a obligat intimata să ia în considerare toate veniturile dovedite cu adeverința menționată, întrucât nu există dispoziții legale care să le excludă din baza de calcul a pensiei.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod proc. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.1597 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49948/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata .
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
