Recalculare pensii. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 470/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1563/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul prin mandatar, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta pârâtă CASA JUDETEANA DE PENSII G consilier juridic G, lipsă fiind intimatul reclamant și mandatarul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin mandatar intimatul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele descrise în cererea de recurs cu următoarele precizări: instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 de care reclamantul nu poate beneficia deoarece, în cauza de față, aplicabile sunt dispozițiile art. 8 din lege care reglementează condițiile acordării sporului pentru grupa I și II de muncă de care ar beneficia reclamantul iar cu privire la stagiul complet de cotizare pe care acesta trebuia să-l îndeplinească trebuia socotit tot prin interpretarea art. 8.
Avându-se în vedere că în cauză s-a pronunțat o decizie în interesul legii și motivat de faptul că această decizie nu poate fi luată în considerare decât de la momentul publicării ei în Monitorul Oficial și luând în considerare motivele de recurs, solicită admiterea recursului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1563/11.12.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului conform nr.OUG 4/2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 01.07.2005.
A fost obligată intimata la plata diferențelor dintre pensia astfel stabilită și cea efectiv încasată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
a chemat în judecată civilă pe pârâta casa Județeană de Pensii G, solicitând ca aceasta să fie obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei, conform disp. nr.OUG 4/2005, din data de 01.07.2005, în care la stabilirea punctajului anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. A solicitat, de asemenea ca pârâta să fie obligată la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
A arătat în motivarea cererii că drepturile de pensie i-au fost stabilite prin decizia nr. -/1990 emisă de Oficiul de Pensii Fiind stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia sa se încadrează în categoria celor ce li se aplică recalcularea potrivit nr.OUG 4/2005.
A arătat că are o vechime în muncă de 42 de ani, 10 luni, 9 zile din care, în grupa I de muncă, 26 ani.
A considerat că stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere de pârâtă este de 20 de ani și nu de 30 ani, întrucât la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de Legea nr. 3/1977. Potrivit art. 14 din acest act normativ pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și nu de 30 ani.
A depus la dosar deciziile nr. - din 02.04.2003, din data de 30.06.2005, din data de 01.07.2007, precum și cea emisă la 01.06.1990, copia buletinului de identitate și a carnetului de muncă.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 19/2000, Legii nr. 3/1977, nr.HG 1550/2004, nr.OUG 4/2005, nr.HG 550/2005.
A solicitat ca soluționarea cauzei să se facă în lipsa sa.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Potrivit normelor metodologice date în aplicarea nr.HG 1550/2004, privind procesul de evaluare al pensiilor în vederea recalculării reglementată de nr.OUG 4/2005, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977(art. 2, alin. 3 din norme).
Reclamantul, ale cărui drepturi de pensie au fost deschise la 01.06.1990, se încadrează în această categorie de pensionari, deci îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 3/1977, privind stabilirea stagiului complet de cotizare.
Prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, statuează faptul că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă".
În aceste condiții, în mod corect, la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, conform nr.OUG 4/2005, Taf olosit la stabilirea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 30 de ani și nu de 20, cum în mod greșit solicită reclamantul.
S-au depus la dosar deciziile de pensionare nr. -/2.04.2008 și din 30.06.2005, precum și documentele ce au stat la baza emiterii lor.
La termenul de judecată din data de 28.10.2008, prin cererea depusă la dosar, reclamantul a arătat că, contestă decizia emisă la data de 02.04.2008, solicitând ca pârâta să depună la dosar și buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii sale.
A depus la dosar adeverința nr- emisă de compania Națională de Ferate CFR SA I, copia recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României, sentințele civile nr. 4801/2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, nr. 671/2008 pronunțată de Tribunalul București, decizia civilă nr. 1453/2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
Pârâta a mai depus la dosar la termenul de judecată din data de 04.11.2008 o nouă decizie de recalculare a pensiei emisă la data de 04.11.2008 în baza nr.OUG 100/2008.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 55/1.10.1990, reclamantului i-a fost acordată o pensie pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu data de 01.06.1990.
Potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă, acesta avea la data pensionării un stagiu de cotizare, respectiv o vechime în grupa I de muncă de 24 ani, 10 luni și 9 zile.
Pensia reclamantului a fost recalculată începând cu data de 01.07.2005 în baza nr.OUG 4/2005, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, așa cum rezultă și din decizia nr. -/02.04.2008.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 01.06.1990, la recalculare se aplică disp. art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
Art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Art. 14 din acest act normativ prevede că:
1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care,potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa II de muncă;
2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
- 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
- 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile
3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin 1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul,la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Dispozițiile art. 14 mai sus invocate derogă de la cele ale art. 8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii G, pentru următoarele motive:
În situația celor care și-au desfășurat activitatea în grupa I sau II de muncă nu se poate vorbi de un alt stagiu complet de cotizare în afara celui de 30 de ani.
A opinat în sensul că recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 40 din 22.09.2008 și reținut de instanța de fond nu este de natură să susțină soluția recurată ci dimpotrivă, opinia Procurorului General este în concordanță cu cele învederate de Casa de Pensii.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 și 304 indice 1.pr.civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică, fiind aplicabile disp. art. 329.pr.civilă.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, la data de 22.09.2008, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40, admițându-se recursul în interesul legii, stabilindu-se că:
Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat deart. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Deci, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este în concordanță cu motivele invocate de intimatul reclamant și de către prima instanță.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
În aceste condiții, susținerea recurentei în sensul că se poate lua în considerare punctul de vedere al Procurorului General al României exprimat în cadrul recursului promovat nu este întemeiată.
Pentru instanțe este obligatorie opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție statuată prin soluția dată în urma admiterii recursului în interesul legii, așa cum prevăd disp. art. 329 alin. 3.pr.civilă, și nu opinia Procurorului General.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1563/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -/20.05.2009
: 2 ex.//25 Mai 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
