Recalculare pensii. Decizia 4789/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2693/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4789/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.6497 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 24052/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6497/21.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative să stabilească o pensie militară în sumă de 7839 lei, începând cu 01.07.2007.
Totodată, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 33154 lei către reclamant, reprezentând diferențe de pensie pe perioada 01.01.2005-31.12.2007 cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii.
Pârâtul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- reclamantul a fost detașat la DNA, motiv pentru care în cazul său erau aplicabile prevederile din anexa nr. 4 pct. 1 lit. a și b din OG nr. 38/2003, modificată și completată prin OG nr. 57/2006 și aprobată prin Legea nr. 491/2006, în ce privește drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze;
- aceste dispoziții se aplică de la 01.01.2007 conform art. II din Legea nr. 491/2006;
- până la modificarea și completarea OG nr. 38/2003 prin actele normative menționate, salariul de bază al funcției deținute nu reprezenta salariul pentru funcția îndeplinită efectiv la unitatea unde polițistul era detașat, acest lucru întâmplându-se doar începând cu 01.01.2007;
- în acest fel pensia reclamantului s-a actualizat ținând cont de funcția deținută de acesta la DNA doar începând cu această dată;
- anterior acestei date, actualizarea pensiei nu s-a efectuat în aceeași manieră deoarece legea nu are efect retroactiv;
- soluția instanței este nelegală și netemeinică, prin intermediul ei adăugându-se la lege și neținându-se seama de faptul că pensia reclamantului nu putea fi actualizată retroactiv, deoarece Legea nr. 491/2006 dispune numai pentru viitor.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în speță și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. ce permite examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată de intimatul-reclamant s-a solicitat obligarea recurentului-pârât să actualizeze cuantumul pensiei stabilită prin decizia nr. -/2005 în raport cu creșterile salariale menționate în adeverința nr. 5914/X/2 din 25.04.2007 emisă de Direcția Națională Anticorupție.
Pe baza adeverinței sus amintite, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză contabilă, ale cărui concluzii au fost valorificate întocmai de instanța de fond, care a pronunțat sentința recurată în prezentul proces, sentință prin care a dispus obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative să stabilească în favoarea reclamantului o pensie militară în sumă de 7839 lei, începând cu 01.07.2007, precum și să-i plătească sumei de 33154 lei către reclamant, reprezentând diferențe de pensie pe perioada 01.01.2005-31.12.2007 cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești (fila 147 dosar Tribunal) se arată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate, întrucât, așa cum reiese din conținutului raportului de expertiză, în mod nelegal MIRA nu a luat în considerare sporurile menționate în adeverința precitată, și mai ales pe cel de vechime în muncă de 25%
De menționat faptul că, într-adevăr, adeverința nr. 5914/X/2 din 25.04.2007 emisă de Direcția Națională Anticorupție (fila 4 dosar fond) evidențiază, printre alte elemente, sporul de vechime care s-ar fi cuvenit intimatului-reclamant în perioada ianuarie 2005-decembrie 2006, dacă nu s-ar fi pensionat.
Ulterior pronunțării hotărârii recurate, intimatul-reclamant a formulat o cerere de îndreptare a unei pretinse erori materiale strecurate în respectiva hotărâre, cerere admisă de prima instanță prin încheierea dată în Camera de Consiliu în ședința de judecată din 20.01.2009 (fila 160 dosar Tribunal), dispunându-se îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinței în sensul că "se va menționa faptul că instanța a dispus "valorificarea sporului de dispozitiv" nu a "sporului de vechime".
Din cuprinsul acestei încheieri reiese că eroarea materială în discuție ar fi aceea că în cuprinsul sentinței s-a menționat greșit că este vorba despre "sporul de vechime", în condițiile în care în acțiunea principală reclamantul face referire la "sporul de dispozitiv".
Aceasta înseamnă, practic, că în conținutul hotărârii recurate expresia "sporul de vechime" este înlocuită cu sintagma "sporul de dispozitiv".
Trecând peste faptul că o astfel de eroare, în măsura în care s-a comis în realitate, nu face parte din categoria celor materiale (ce pot fi îndreptate pe calea procedurală prevăzută de art. 281. proc. civ.), ci din cea a erorilor de judecată (fiind vorba despre o greșeală de apreciere a probatoriului sau de interpretare și aplicare a legii ori de examinare a obiectului pretențiilor deduse judecății), trebuie arătat că dacă se acceptă teza cuprinsă în încheierea de îndreptare a erorii materiale, se ajunge la concluzia că prin sentința recurată, Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, motiv pentru care urmează a se face aplicațiunea sancțiunii casării hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în condițiile prevăzute de art. 312 alineatul 5. proc. civ.
Astfel, câtă vreme prin acțiune s-a solicitat actualizarea pensiei reclamantului în raport cu creșterile salariale menționate în adeverința nr. 5914/X/2 din 25.04.2007 emisă de Direcția Națională Anticorupție - adeverință care menționează doar sporul de vechime în muncă - iar expertiza contabilă a avut ca bază doar această adeverință, este evident că admiterea pretențiilor deduse judecății nu putea avea alt temei decât, așa cum s-a relevat și în sentința atacată, neluarea în considerare de către pârât a sporului de vechime și nu a celui de dispozitiv.
Pe de altă parte, dacă elementul ce trebuia avut în vedere cu ocazia operațiunii de actualizare a pensiei reclamantului era sporul de dispozitiv, atunci admiterea cererii de chemare în judecată este lipsită de orice sprijin probatoriu, căci adeverința emisă de DNA face referire la sporul de vechime (și nu la cel de dispozitiv), iar expertiza contabilă a ținut seama doar de această adeverință.
În ambele cazuri hotărârea în ansamblul ei este contradictorie, neexistând acea unitate care ar trebui să caracterizeze elementele componente ale acesteia, în special considerentele și dispozitivul. O asemenea situație evidențiază nelegalitatea hotărârii recurate și echivalează cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 129 alineatul ultim proc. civ. potrivit cu care în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Acest lucru a fost posibil și pentru că pe parcursul judecății în fond, intimatul-reclamant a depus diverse cereri prin care și-a precizat de mai multe ori pretențiile, fără însă ca aceste cereri să fie suficient de clare sub aspectul motivelor de fapt și de drept.
Cu prilejul rejudecării pricinii în fond, urmează a fi avute în vedere și celelalte critici exprimate prin motivele de recurs, astfel încât să se asigure o justă și unitară soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 6497/21.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./24.07.2009.
Jud.fond:, Fl.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
