Recalculare pensii. Decizia 5159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(-)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5159/
Ședința publică de la 26.08.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2829/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18.08.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.04.2009, recurenta Casa Județeană de Pensii Tac riticat sentința civilă nr.2829/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr.4471/10.02.2009, invocând dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că indemnizația de veteran de război și, implicit, cuantumul acesteia nu se încadrează în rândul prestațiilor de asigurări sociale, ci constituie o pretenție circumscrisă din punct de vedere procedural dispozițiile art.20 din Legea nr.44/1994 și art.29 din Legea nr.544/2004.
Pe fondul pretențiilor recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale față de împrejurarea că art.141adăugat textului inițial cu același număr din Legea nr.44/1991 ca efect al OUG nr.12/2004, nu modifică conținutul art.13 și 14 din Legea nr.44/1994, ci doar completează art.14, interpretare pe care a avut-o în vedere și Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei în interesul legii nr.45/10.11.2008.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că instanța de fond a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale atât în ceea ce privește modul de soluționare pe fond a pretențiilor, cât și în privința competenței funcționale de soluționare a litigiului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilănr.2829/19.11.2008, Tribunalul Teleormana respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea formulată de intimatul-reclamant și a obligat pârâta la plata retroactivă începând cu data de 01.05.2005 a rentei lunare pentru Medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, rentă alcătuită din solda de grad și solda de funcție la minim pentru un sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cu aplicarea unui coeficient de 25% asupra celor două solde.
În considerentele sentinței, Tribunalul Teleormana susținut că art.141introdus în Legea nr.44/1994 prin OUG nr.12/2004 a modificat baza de calcul a rentei la care este îndreptățit reclamantul, aspect care rezultă din modul de redactare a textului de lege nou introdus (respectiv art.141).
Prin decizia nr.45/10.11.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr.23/2008, a apreciat, cu forță obligatorie pentru instanțele judecătorești, că cumulul soldei de grad și soldei de funcție în privința calculului rentei cuvenite veteranilor de război se realizează numai în ipoteza reglementată de art.13 lit.a teza a II-a din Legea nr.44/1994 republicată, și anume numai în cazul veteranilor de război decorați cu Ordinul pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă.
În aceeași deciziei, obligatorie pentru interpretarea dispozițiilor legale incidente în cauză în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai arătat că "dacă prin adoptarea OUG nr.12/2004 s-ar fi urmărit ca la stabilirea cuantumului rentei lunare cuvenite veteranilor de război să se ia în calcul cumulul soldei de grad și al cele de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, atunci prin ordonanță s-ar fi procedat la modificarea sau completarea art.13 și 14 din Legea nr.44/1994 republicată, și nu la introducerea unui nou articol, respectiv art.141".
mai sus reprodus, precum și rezultatul deliberării Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr.23/2008 dezleagă pentru toate instanțele de judecată o problemă de drept și anume modalitatea de interpretare, prin raportare la celelalte dispoziții ale Legii nr.44/1994, a dispozițiilor art.141introdus prin OUG nr.12/2004. Tocmai această interpretare a dispozițiilor art.141din Legea nr.44/1994 a constituit argumentul juridic pe care și-a sprijinit instanța de fond sentința recurată.
Interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este contrară argumentelor Tribunalului Teleorman care, la data pronunțării sentinței, era obligat, conform dispozițiilor art.329 alin.3 Cod pr.civilă, să respecte în soluția pe care o pronunța interpretarea dispozițiilor art.141din Legea nr.44/1994 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința secțiilor unite din 10.11.2008.
Ignorând această obligație, instanța de fond a interpretat altfel decât Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiile art.141din Legea nr.44/1994, împrejurare ce fundamentează în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat, art.141nu a modificat conținutul dispozițiilor art.13 și 14, intimatului-reclamant fiindu-i datorată renta calculată doar prin raportare la nivelul soldei de grad a unui sublocotenent aflat în activitate în cadrul Ministerului Apărării Naționale, astfel cum de altfel i-a și fost stabilită și plătită de recurentă.
În privința criticii referitoare la necompetența materială a secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Curtea apreciază această critică drept neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:
Dispozițiile art.20 din Legea nr.44/1994 invocate de recurentă în susținerea necompetenței materiale au în vedere o cu totul altă situație, și anume competența de soluționare a contestațiilor privind modul de stabilire a calității de veteran de război și de văduvă de război.
În cauză, nici una dintre părți nu contestă calitatea de veteran a reclamantului-intimat, ci cuantumul rentei la care acesta este îndreptățit.
Prin urmare, acțiunea, nevizând stabilirea calității de veteran de război, ci cuantumul unei sume de bani intitulată rentă, plătită din bugetul asigurărilor sociale de stat, a fost în mod corect soluționată de secția competentă funcțional din cadrul Tribunalului Teleorman.
Faptul că această rentă nu este prevăzută expres în legea cadru a asigurărilor sociale, respectiv Legea nr.19/2000, nu împiedică aplicarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art.154 din Legea nr.19/2000.
Indiferent de scopul stabilirii acestei rente, în sensul acordării unor despăgubiri care să compenseze privațiunile veteranilor de război, această rentă are caracterul unei prestații periodice, respectiv lunare, plătită din bugetul asigurărilor sociale, împrejurare ce face pe deplin aplicabile dispozițiile art.155 lit.e din Legea nr.19/2000.
De altfel, Curtea nu achiesează la interpretarea dată de recurentă caracterului de despăgubire al rentei stabilite prin Legea nr.44/1994 pentru veteranii de război, apreciind că scopul real urmărit de legiuitor prin instituirea acestei rente a fost acela de a răsplăti curajul celor care și-au riscat propria viață pe câmpul de luptă pentru țara a căror cetățeni sunt.
Din păcate pentru intimat, interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit, cu putere de lege pentru instanțele judecătorești, un cuantum mai mic al rentei decât cel pe care l-a solicitat reclamantul.
Dacă s-ar admite ideea conform căreia renta reprezintă o despăgubire, cunoscut fiind faptul că orice despăgubire are drept cauză existența unui fapt sau act juridic ilicit, ar rezulta că înrolarea soldaților români și trimiterea acestora pe front în timpul De-al Mondial ar fi constituit un fapt juridic ilicit, ceea ce, firește, nu poate fi acceptat.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința recurată în sensul respingerii ca nefondate a pretențiilor reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2829/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
