Recalculare pensii. Decizia 5216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6093/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5216
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.4273 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6530/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, având ca obiect "contestația decizie pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, personal, legitimat în fața instanței, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate, întrucât instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Dezbaterile ce au un caracter oral, nu au fost consemnate în totalitate în încheierea de ședință, fiind omisă cererea privind respectarea prevederilor art.118 Cod procedură civilă, privind obligativitatea depunerii întâmpinării, decăderea Casei de Pensii a Municipiului B din dreptul de a mai depune întâmpinare, precum și neconsemnarea excepției de nulitate. Cu privire la adeverința emisă de Universitatea B, aceasta trebuie luată în considerare la stabilirea cuantumului pensiei, astfel se încalcă principiul neretroactivității. Legal de adeverința emisă de Academia de Studii Economice, consideră că OUG nr.4/2005 nu este aplicabilă întrucât se referă la alte situații. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, a contestat decizia nr.-/ 30.01.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând anularea acesteia și recalcularea drepturilor sale de pensie prin luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.644/2.08.2007 emisă de Academia de Studii Economice B și adeverința nr.14383/29.08.2007 emisă de Universitatea
Prin sentința civilă nr.4273/21.05.2008, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.-/15.11.2007 la Casa Locală de Pensii Sector 2 B, contestatorul a solicitat recalcularea pensiei prin adăugarea de stagiu, precum și prin luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.644/2.08.2007 emisă de Academia de Studii Economice B și adeverința nr.14383/29.08.2007 emisă de Universitatea
Prin decizia nr.-/30.01.2008, intimata a stabilit în favoarea contestatorului, începând cu data de 01.12.2007, o pensie pentru limită de vârstă pe baza unui punctaj mediu anual de 3,66578 puncte din care 0,04572 puncte pentru stagiul adăugat. Din buletinul de calcul atașat deciziei contestate a rezultat că intimata nu a valorificat veniturile menționate în cele două adeverințe.
Tribunalul a considerat corectă soluția intimatei câtă vreme Universitatea Bam enționat în adeverința emisă în august 2007 că s-au realizat de către contestator venituri din cumul în perioada 01.10.1967-30.06.1968 reprezentând 25% din salariul de 1700 lei, peste norma de bază. În plus, angajatorul a menționat că pentru aceste venituri din cumul nu a fost reținută și virată contribuția de asigurări sociale.
A observat tribunalul că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, singura contribuție suportată de către salariat o constituia cea la fondul pentru pensia suplimentară, astfel că textul art.78 al.1 din Legea nr.19/2000 trebuie interpretat că vizează contribuția de asigurări sociale datorată de angajator. Cum emitentul adeverinței nu a făcut precizări suplimentare privind natura veniturilor realizate în cumul pentru a se putea verifica dacă au avut la bază un contract de muncă sau alt contract reglementat de legislația muncii, se impune concluzia că norma de bază s-a îndeplinit în baza unui contract individual de muncă, iar salariul aferent, în cuantum de 1700 lei lunar, a fost luat în considerare de intimată la stabilirea pensiei.
În ceea ce privește adeverința emisă de Academia de Studii Economice B, aceasta se referă la obținerea de către contestator a unor venituri cu titlu de prime și respectiv al 13-lea salariu. Însă, pentru aceste venituri nu s-a făcut dovada în conformitate cu art.36 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000 a plății contribuțiilor de asigurări sociale. Pentru sumele contributive ulterioare datei de 01.04.2001, la calcularea drepturilor de pensie se iau în considerare numai sumele pentru care în evidențele caselor de pensii figurează ca fiind achitate contribuțiile de asigurări sociale (art.78 al.4).
Cum contestatorul nu a dovedit plata sumelor datorate pentru veniturile suplimentare, acestea nu pot fi valorificate la recalcularea pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 02.06.2008 contestatorul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data 06.08.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă, cu aplicarea art.3041Cod pr.civilă, se critică hotărârea pentru nelegalitate și se solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei prin emiterea unei noi decizii de pensie care să valorifice și cele două adeverințe omise la recalculare.
Într-un prim motiv de recurs se arată că instanța de fond a săvârșit o serie de nelegalități în modul de soluționare a cererilor procedurale ce i-au fost adresate, respectiv, cererea ca intimata să formuleze întâmpinarea obligatorie, cererea de declarare a nulității actelor procedurale săvârșite de intimată.
Referitor la adeverințele depuse la dosar, arată recurentul că înainte de anul 2000 contribuția de asigurări sociale o plătea doar angajatorul, iar angajatul era exonerat de orice răspundere în cazul nevirării acestor contribuții.
Prin faptul că dispozițiile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile unei situații petrecute în anii 1966-1967 se săvârșește o retroactivitate a aplicării legii, ceea ce contravine principiilor constituționale.
În plus, instanța de fond admite că este suficient să se demonstreze că s-ar fi datorat contribuția de asigurări sociale. Ori, acest lucru rezultă din faptul că munca a fost prestată în baza unui contract de muncă, iar încadrarea cu o fracțiune de normă este posibilă conform Legii nr.57/1974.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs vizează dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă, care permit casarea unei hotărâri pentru nelegalitate atunci când s-a pronunțat cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Așadar, nu orice neregularitate de procedură este susceptibilă de a atrage nulitatea actelor săvârșite de instanță și deci nulitatea hotărârii pronunțate, ci doar numai încălcarea acelor proceduri pentru care legea prevede în mod expres sancțiunea nulității, caz în care vătămarea procesuală produsă părților este prezumată. În acest sens, sunt aplicabile dispozițiile art.105 al.2 Cod pr.civilă.
În cauză însă, recurentul-contestator susține nelegalitatea hotărârii prin faptul că instanța nu a soluționat cererile sale în sensul dorit. Ori, întâmpinarea, ca act de procedură săvârșit de intimat ori pârât și care cuprinde apărări pe fond și propunere de probe, este obligatorie în procesul civil și implicit în cel de asigurări sociale. Legea însă nu prevede nici o sancțiune pentru cazul nedepunerii întâmpinări, fiind abrogat textul art.118 al.2 Cod pr.civilă, care prevedea sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune ori administra probe.
Nici excepția nulității ridicată de contestator la judecata în fond nu putea primi o soluționare favorabilă câtă vreme se referea la acte de procedură ce ar fi trebuit săvârșite de intimată, însă această parte nu a formulat acte de procedură, nu a ridicat excepții și nici nu a produs probe pentru a putea fi cenzurate din punct de vedere al legalității.
Cât privește celelalte motive de recurs referitoare la nevalorificarea adeverințelor, Curtea găsește că acestea sunt fondate în parte pentru cele ce se vor arăta.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că recurentul contestator a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 01.10.2006, prin decizia nr.-.
În temeiul art.169 și art.95 din Legea nr.19/2000, asiguratul a adresat Casei locale de pensii sector 2 o cerere înregistrată sub nr.-/15.11.2007, prin care a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin adăugarea unui stagiu suplimentar și prin valorificarea veniturilor atestate de adeverința nr.644/2.08.2007 emisă de Academia de Studii Economice B și adeverința nr.14383/29.08.2007 emisă de Universitatea
Sub aspectul criticii privind nelegalitatea valorificării veniturilor suplimentare, contrar opiniei tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, intimata Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite asiguratului începând cu la data de 01.12.2007, prin valorificarea sumelor evidențiate în atestate de adeverința nr.644/2.08.2007 emisă de Academia de Studii Economice
Acest refuz este nelegal, câtă vreme din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, în adeverința menționată anterior, rezultă în mod clar că pentru sumele achitate de Academie profesorului în anii 1976-1978 cu titlu de prime și apoi în anii ulterior lui 1994 cu titlu de al 13-lea salariu, au fost achitate contribuțiile pentru asigurări sociale.
Mențiunea angajatorului din adeverință este suficientă pentru a duce la valorificarea acestor sume, prestația de asigurări sociale fiind necesar a se regăsi într-un beneficiu al asiguratului pentru perioada în care încasează drepturi de pensie.
Este lipsit de relevanță în acest sens dacă pentru primele încasate în anii 1970 se datorau sau nu contribuții de asigurări sociale de către angajatori, conform dispozițiilor art.2 din Decretul nr.389/1972. Din statele de plată aferente acelor ani angajatorul a cules date care atestă că s-ar fi reținut contribuții de asigurări sociale și pentru acestea, iar asiguratul are dreptul la contraprestația de asigurări.
Cât privește sumele datorate de angajator cu titlu de contribuții ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, dispozițiile art.36 coroborat cu art.78 al.4, nu pot fi interpretate restrictiv în sensul că dreptul de pensie se cuvine numai pentru sumele efectiv plătite cu titlu de contribuții de asigurări sociale de angajator, conform evidențelor nominale lunare.
Această reglementare a legii pensiilor pleacă de la ideea că drepturile de asigurări sociale și deci dreptul de pensie poate fi obținut numai pe baza contribuțiilor de asigurări sociale determinate din salariile brute ale angajaților și achitate de angajatori către fondurile special create. În situația în care angajatorul, deși deduce cotele de contribuții din veniturile brute, nu face virarea acestora către fondurile de asigurări sociale astfel încât declarațiile nominale ale angajaților nu cuprind mențiuni asupra sumelor asigurate, nu se poate accepta refuzul intimatei de a recalcula drepturile de pensie ale asiguraților în funcție de sumele pe care angajatorii trebuiau să le vireze fondurilor. În caz contrar, asiguratul se vede în situația de a nu beneficia de sumele pe care angajatorul le-a reținut din drepturile sale bănești, iar pentru obținerea efectivă a dreptului de asigurare socială ar trebui să acționeze în instanță angajatorul, ceea ce este o sarcină excesivă și împovărătoare pentru angajat.
Din contră, instituția care are instrumente juridice pentru executarea drepturilor de asigurări sociale neachitate de angajator în numele angajaților este Casa de Pensii a Municipiului
Urmează așadar a se valorifica adeverința emisă de Academia de Studii Economice
Cât privește adeverința nr.14383/29.08.2007 emisă de Universitatea B, soluția tribunalului este corectă, în cuprinsul acesteia angajatorul făcând mențiuni exprese în sensul că nu s-au reținut și virat contribuții de asigurări sociale.
Ori, în baza considerentelor anterioare, nu pot fi valorificate în procedura stabilirii sau recalculării drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 al.3 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica corespunzător hotărârea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.4273 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6530/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă intimata Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului prin valorificarea veniturilor atestate de adeverința nr.644/2.08.2007 emisă de Academia de Studii Economice B, începând cu 01.12.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./01.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
