Recalculare pensii. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6986/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.540/
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.1433 F din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 2042/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 08.01.2010, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1433 F din data de 03.11.2009 pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 2042/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I ( I) și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
A obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor rezultate ca urmare a recalculării, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 03.07.2006.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești, s-a reținut că din decizia de pensionare nr. -/29.06.1994 rezultă că reclamantul a avut, la data pensionării, o vechime în grupa I de muncă de 30 de ani, 4 luni și 21 zile, determinată în baza Legii nr. 3/1977.
S-a mai reținut că, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
Instanța de fond, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv de data de 01.07.1994, a apreciat că, în cauză, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
A avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, potrivit cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, a constatat prima instanță, în cazul reclamantului, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 30 de ani, 4 luni și 21 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică de 20 ani.
Totodată, instanța de fond a mai avut în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii I ( I), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă invocă excepția tardivității cererii de chemare în judecată, arătând că reclamantul, prin acțiunea formulată, a contestat decizia de pensie nr. 66894/31.08.2005.
Totodată, invocă dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora: "Decizia emisă poate fi contestată Ia instanța judecătorească competentă în termen de 45 zile de la comunicare.".
Mai arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat decizia nr. 66894/31.08.2005, prin care i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă, conform prevederilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Invocă prevederile art. 2 alin. (2), ci nu alin. (4), din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, susținând că acestea se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Susține că prevederile Ordinului nr. 50/1990 fac doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, în vederea pensionării, ci nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Arată că atât în art. 14 alin. 2 lit. (a) și lit. (b) din Legea nr. 3/1977, cât și în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și în grupa a II-a de muncă, ci nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 ani.
Având în vedere considerentele de mai sus, recurenta-pârâtă I solicită instanței de control judiciar admiterea recursului formulat, astfel ca, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, să se utilizeze stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv stagiul de 30 de ani.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 și 8 dosar recurs), intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Critica referitoare la excepția tardivității cererii de chemare în judecată nu se susține, astfel că va fi înlăturată ca nefondată, deoarece acțiunea formulată de reclamantul nu este o contestație îndreptată împotriva vreunei decizii de pensie, ci o acțiune având ca obiectobligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, text în baza căruia, atât beneficiarul pensiei, cât și casa teritorială de pensii, pot să solicite recalcularea, respectiv, să procedeze la revizuirea drepturilor de pensie, în momentul în care ar constata că s-au strecurat erori cu prilejul calculării acestora.
În ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că intimatul-reclamant este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, iar, la emiterea deciziei de recalculare recurenta-pârâtă Iau tilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Mai reține că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.07.1994, prin decizia de pensionare nr. -/29.06.1994, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului C - Oficiul de Pensii (aflată la fila 5 din dosarul de fond), la data pensionării - în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977 -, acesta având o vechime realizată în grupa a I de muncă de 30 ani, 4 luni și 21 zile.
Curtea constată că, din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie (în temeiul Legii nr.3/1977), rezultă că data nașterii intimatului-reclamant este data de 25.06.1939, precum și aspectul că el a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de 30 ani, 4 luni și 21 zile, fapt dovedit atât cu carnetul său de muncă (filele 6 - 14 dosar fond), cât și celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 30 ani, 4 luni și 21 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin. 4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod justificat tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii I să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005, prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 4/2005.
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile recurentei-pârâte sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate.
Totodată, Curtea constată că, la pronunțarea sentinței atacate, stabilind data de la care urmează să se efectueze plata, către intimatul-reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită (corect recalculată) și pensia efectiv încasată de acesta, de asemenea în mod justificat prima instanță a ținut seama de prescripția extinctivă, astfel că a dispus ca plata acestor diferențe să se efectueze începând cu data de 03.07.2006, ci nu cu data de 01.12.2005 (data avută în vedere pentru recalculare).
Ca urmare, au fost respectate prevederile art. 1, art. 2 și art. 3 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora:
"ART. 1 -Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
ART. 2 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
ART. 3 -Termenul prescripției este de 3 ani.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, precum și în raport de data înregistrării acțiunii introductive pe rolul instanței de fond - data de 03.07.2009 -, Curtea constată că, într-adevăr,sunt prescrise acele pretenții ale intimatului-reclamant, referitoare la plata diferențelor de pensie aferente intervalului cuprins între data de 01.12.2005 și data de 03.07.2006.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Totodată, Curtea mai are în vedere și aspectul că sancțiunea (cu caracter general), care intervine în cazul abuzului de drept, constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale, precum și obligarea la plata unei amenzii judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
Astfel, pentru a fi în prezența acestei abateri judiciare, este necesar a se aprecia caracterul vădit netemeinic al căii de atac exercitate și reaua-credință a titularului, respectiv exercitarea căii de atac în alt scop decât cel al criticării hotărârii atacate.
Curtea reține că recurenta-pârâtă a declanșat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozițiile legale menționate și anume, nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani în favoarea intimatului-reclamant. Or, recurenta-pârâtă avea cunoștință de faptul că era necesar să aibă în vedere un stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru intimatul-reclamant și știa cum trebuie să aplice dispozițiile legale menționate, având în vedere că această problemă de drept a fost tranșată prin decizia în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea are în vedere aspectul că deciziile pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și că, de asemenea,acestea sunt obligatorii și pentru celelalte autorități ale statului, care au obligația generală de a cunoaște și de a aplica legea.
Constată că recurenta-pârâtă I face parte din administrația publică, fiind o instituție publică, precum și că, în această calitate, are obligația de a aplica dispozițiile legale, așa cum sunt interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursurilor în interesul legii, neîndeplinirea de către aceasta a unei atari îndatoriri reprezentând o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Are în vedere și aspectul că, în cadrul jurisprudenței sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că:"Dacă administrația refuză, omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare, își pierd orice rațiune de a fi."(cauza Matache și alții împotriva României, cauza Șandor vs. România etc.).
Or, Curtea constată că, în cauza de față, este evident că recurenta-pârâtă I nu respectă dispozițiile Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, împrejurare care determină declanșarea procesului de către pensionari, câtă vreme casele teritoriale de pensii, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor, nu țin cont de stagiul de cotizare, conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
În speță, recurenta-pârâtă cu rea-credință și în mod voit nu respectă Decizia în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în pofida faptului că toate instanțele de fond respectă și aplică dispozițiile legale menționate.
Astfel, pentru a tergiversa punerea în aplicare a hotărârii judecătorești prin care au fost respectate dispozițiile deciziei în interesul legii sus-menționate, recurenta-pârâtă exercită calea de atac a recursului, deși este evidentă soluția instanțelor, care nu pot ignora mențiunile din cuprinsul Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Curtea apreciază că această atitudine procesuală a intimatei-pârâte I denotă exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și poate antrena răspunderea patrimonială a acesteia pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calculării incorecte a drepturilor de pensie cuvenite acestora.
De asemenea, apreciază că această atitudine poate fi sancționată de către instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste aspecte, Curtea, având în vedere atitudinea procesuală a recurentei-pârâte I, care constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind luarea în considerare a stagiului de cotizare prevăzut de dispozițiile Legii nr. 3/1977 - pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii -, în exercitarea căii de atac a recursului prin invocarea unor dispoziții legale care au fost înlăturate prin considerentele Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în perseverența acesteia în nerespectarea deciziei în interesul legii sus-menționate, urmează a aplica sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei (RON) reprezentantului legal al recurentei-intimate Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr. 1433 din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 2042/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
În temeiul art.108/1 alin.1 pct.1 lit. a) din Codul d e Procedură Civilă dispune amendarea cu 100 RON a reprezentantului legal al recurentei, respectiv persoana care avea la data de 06.11.2009, calitatea de director executiv.
Dispune efectuarea unei adrese la CNPAS pentru comunicarea datelor de identificare și a domiciliului persoanei care ocupa funcția de directiv executiv al Casei Județene de Pensiei I la data de 06.11.2009, sub sancțiunea amenzii de 500 RON pentru președintele CNPAS, conform art.108/1 pct.2 lit. f ) din Codul d e Procedură Civilă, în caz de necomunicare a relațiilor solicitate în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii amenzii.
Dispune darea în debit la Administrația Financiară de domiciliu pe numele persoanei amendate după indicarea datelor de identificare ale acesteia.
Dispune comunicarea unui exemplar pe de decizie și de pe adresa de dare în debit, după întocmirea acesteia, în vederea exercitării căii de atac a reexaminării în termen de 15 zile de la comunicare în privința amenzii aplicate.
Executorie în privința amenzii aplicate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX./ 01.03.2010.
Jud. fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Farmathy Amelia, Petre Magdalena
