Recalculare pensii. Decizia 5553/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3919/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5553/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
*************************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.2860 din data de 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2769/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Intimata-reclamantă, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B ca nefondat, pentru motivele dezvoltate în cuprinsul scrise pe care le depune la dosar, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2860 din data de 06.04.2009, pronunțată în dosarul 2769/3/LM/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.01.2009, cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 2199/21.10.2008, emisă de F - B și să emită o nouă decizie în acest sens.
De asemenea, a obligat pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, pentru perioada cuprinsă între 01.01.2009 și până la plata efectivă.
Totodată, a respins, în rest, acțiunea și nu a acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, obligarea intimatei la recalcularea pensiei pentru limita de vârstă și emiterea unei noi decizii de pensie rezultată în urma recalculării numărului de puncte de pensie și cuantumului pensiei, având ca bază de calcul toate veniturile realizate de-a lungul activității, pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale, respectiv veniturile înacord globalși primele, obligarea pârâtei la plata diferențelor vor rezulta în urma recalculării, de la data de 26.01.2009 și până executării hotărârii judecătorești pronunțată în cauză.
Din buletinul de calcul, instanța de fond a constatat că intimata nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și nici a celor obținute ca urmare a aplicării sistemului de retribuire înacord global, venituri atestate de adeverința nr. 2199/21.10.2008 emisă de F -
Astfel, prima instanță a apreciat că veniturile realizate în sistemul deacord globalși alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare, înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește, prin art.1 și art.2, că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 al. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele deretribuireîn acordși celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor, care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale. Or, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuțiile de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 - data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet"(metoda de interpretare a analogiei, potrivit căreia, unde se aplică același raționament, se obține aceeași soluție).
Prima instanță a mai reținut că viziunile diferite asupra chestiunii în discuție, între casele de pensii și instanțele judecătorești, sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Astfel, pe de o parte, se afirmă în art. 2 al legii-cadru, principiul contributivității mai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează, fără nicio justificare rezonabilă, aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în nr.OUG 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Totodată, instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.2199/21.10.2008, eliberată de - B, începând cu daat de 01.01.2009.
Recurenta-pârâtă solicită instanței de control judiciar să constate că veniturile obținute în acord global nu au făcut niciodată parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, prevăzută de legislația în vigoare, privind drepturile de asigurări sociale.
Menționeză că aceste venituri nu reprezintă un spor, ci o formă de stimulare, conform prevederilor art. 62 raportat la art. 65 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fondul stabilit prin Planul Național Unic de Dezvoltare Economico-Socială.
Astfel, invocă dispozițiile art.62 din Legea nr.57/1974, potrivit cărora, pentru realizări deosebite în cadrul unor operațiuni de export, import și de prestări de servicii cu plata în valuta, care reprezentau un aport valutar mai ridicat și determinau îmbunătățirea cursului de revenire, personalul muncitor din unitățile economice, precum și cel din aparatul ministerelor, celorlalte organe centrale și consiliilor populare județene și al Municipiului B, putea fi premiat, în cursul anului, dintr-un fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.
Invocă și dispozițiile art. 65 din aceeași lege, care prevedeau că repartizarea pe persoane a fondului de participare la beneficii, a fondului de premii anuale ce se acorda în unitățile bugetare, organizarea de excursii în străinătate din fondurile alocate în valută, precum și stabilirea persoanelor care urmau să participe la acestea, se aproba de către consiliul oamenilor muncii din unitatea respectiva. individuale ce se acordau în cursul anului, se aprobau de către conducerea unității, de acord cu comitetul sindicatului. Pentru persoanele din conducerea unității, aprobarea era dată, în toate aceste cazuri, de către conducerea organului ierarhic superior, de acord cu organul sindical corespunzător. Totodată, modalitățile de defalcare pe unități a cotelor de constituire a fondului de participare la beneficiile ce se realizau în cadrul planului și peste plan, de formare și repartizare a fondurilor ce se atribuiau în valuta, modalitățile de constituire și repartizare a fondurilor pentru premiile anuale la unitățile bugetare și a premiilor pentru economii, formele specifice de acordare a premiilor pentru economii, precum și alte premii sau recompense cu caracter limitat, ce se acordau personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele obținute în îndeplinirea anumitor obiective specifice, se stabileau prin decret al Consiliului de Stat.
Recurenta-pârâtă mai invocă și prevederile art.2 din Decretul nr.389/1972, potrivit cărora contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat: drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
De asemenea, arată că, din dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu prevederile Ordinului Ministerului Muncii nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare a carnetelor de muncă, rezultă că veniturile realizate înacord globalnu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art.164 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Or, susține recurenta-pârâtă, aceasta diferențiere a justificat aplicarea, de către legiuitor, a unui tratament juridic special, astfel că legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, respectiv pct. VI din Anexa la OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar, consideră recurenta-pârâtă, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului, vizând veniturile obținute sub formă de premii, nu lasă loc de interpretare extensivă, așa cum, în mod greșit, susține intimata-reclamantă și, totodată constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Recurenta-pârâtă arată că, în acest sens, prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la OUG. nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Mai susține că este lesne de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat - Decretul nr.389/1972, Legea nr.49/1972 - că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, ci nu a salariatului, acesta din urmă având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Or, arată recurenta, din cuprinsul adeverinței nu rezultă că angajatorul ar fi plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturile realizateîn acord, ci doar la salariul de încadrare din carnetul de muncă, conform actelor normative în vigoare, pentru perioadele menționate în adeverințe.
În sprijinul celor de mai sus, recurenta-pârâtă solicită instanței de recurs să constate că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară conform dispozițiilor art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborate cu dispozițiile art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
Arată că art. 65 din Legea nr.3/1977 prevede că:
"Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.
Pentru persoanele care au contribuit cu 2%. pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifara folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție."
Mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966
"Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților."
Precizează că aceasta contribuție era de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unitățile econiomice angajatoare, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a România.
Mai invocă și dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Totodată, arată că prevederile art. 4 si art. 5 din Legea nr.2/1983, care reglementa lucrul în"acord global"stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
Concluzionând, recurenta-pârâtă menționează că la calculul drepturilor de pensie întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care, prin munca lor, au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se), astfel că, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul individual de muncă, pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară, conform actelor normative menționate mai sus, ci nu și veniturile obținute în sistemul de retribuire în acord global.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 și art.3041Cod proc. civilă.
Fiind legal citată și, totodată, prezentă la judecata recursului, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, însă prin susținerile formulate înNotele scrisedepuse la dosar în ședința publică din data de 13.10.2009 (filele 11 - 12 din dosarul de recurs), cât și prin cele formulate verbal, în fața Curții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând, practic, apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de recurenta-pârâtă în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimata-reclamantă, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. 2199/21.10.2008, eliberată de F - B (aflată la filele 7 - 9 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire în acord global, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri înacord global.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere și rincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.2860 din data de 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2769/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 23.10.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
