Recalculare pensii. Decizia 5780/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4332/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5780/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de către contestatoarea Casa Județeană de Pensii împotriva deciziei civile nr.2158/R din data de 03.04.2009, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.549/2009), în contradictoriu cu intimatul - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei la orele 11,01 nu au răspuns contestatoarea Casa Județeană de Pensii I și intimatul .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând dispozițiile art. 104 alin.(13) din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei ordine.
La reluarea pricinii la ordine, la orele 11,27 nu au răspuns contestatoarea Casa Județeană de Pensii I și intimatul .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin motivele contestației în anulare contestatoarea Casa Județeană de Pensii Ias olicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză contestatoarea Casa Județeană de Pensii Ias olicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.2158/R din 03.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană Pensii împotriva sentinței civile nr.1038/F din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul și obligat recurenta să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1038/F/16.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii I și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005. Totodată, pârâta a fost obligată la plata diferenței dintre pensia cuvenită reclamantului de la data de 01.12.2005, având în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 ani și cea efectiv încasată.
Curtea a constatat că instanța de fond, în mod corect, a reținut faptul că recurenta a utilizat greșit stagiul complet de cotizare de 30 ani, încălcând dispozițiile art. 2 din Normele Meteodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, care dispun în sensul că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a -II- a de muncă, au dreptul la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa a -II- a, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 pentru grupa a -II- a, femeile.
Persoanele care au o vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în grupa a -II- a de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau a -II- a de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a -II- a, bărbații, sau 50 pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a -II- a, femeile.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 sunt dispoziții cu caracter special, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât, în cazul pensionarii unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I sau a Il - a de muncă, nu exista nicio rațiune pentru a se lua în considerare alt stagiu complet de cotizare.
Instanța de recurs a mai stabilit că, deși stagiul complet de cotizare de 30 ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea 3/1977, totuși această lege a instituit o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Ca urmare, stagiul necesar pentru deschiderea dreptului la pensie corespunzător fiecărei activități este stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procedura recalculării în temeiul nr.OUG 4/2005. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.208, dată în soluționare căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinare punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001 și care au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Astfel, pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, nu 30 de ani, având în vedere că reclamantul a desfășurat o activitate în grupa I de muncă de 26 ani, 2 luni și 8 zile.
Cât privește prevederile OUG nr. 100/2008, invocate de recurentă, Curtea a constatat că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, motivat de faptul că, în discuție este stagiul complet de cotizare aplicabil și nu suplimentarea punctajului pentru munca desfășurată în gupa I și II de muncă.
Prin contestația în anulare formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 din Codul d e procedură civilă, contestatoarea Casa Județeană de Pensii Iaa rătat, în esență, că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât prevederile art. 2 alin. 2 și nu art.4 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 nu i se pot aplica reclamantului, câtă vreme drepturile acestuia au fost stabilite începând cu data de 1.12.1999, conform Legii nr. 3/1977, iar prevederile legale mai sus menționate se aplică beneficiarilor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite anterior datei de 1.07.1977.
În plus, atât la art. 14 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 3/1977, cât și la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare pentru peroanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, și nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 de ani.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare.
Analizând decizia civilă nr.2158/R din data de 03.04.2009, Curtea constată că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Deși contestatoarea a invocat ca temei de drept al contestației în anulare formulate și dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, nici unul dintre motivele de contestație invocate nu se circumscrie prevederilor textului legal enunțat.
În plus, se reține că, în cauză, nu se regăsește nici una dintre ipotezele prevăzute de sus-menționata prevedere legală.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată pe calea contestației în anulare speciale în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare invocate.
Sub aspectul motivelor prevăzute de această dispoziție legală, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de articolul menționat, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite interpretarea contrară, ar însemna să se deschidă părților calea unui recurs la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, pe motiv că s-au interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile speței deduse judecății, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În mod evident, în cauză, contestatoarea invocă aspecte de fond, care nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației în anulare.
În concluzie, faptul că instanța de recurs ar fi dat o interpretare eronată dispozițiilor legale considerate a fi aplicabile în cauză, astfel cum susține contestatoarea, nu reprezintă o eroare materială, ci o eroare de judecată ce nu poate constitui temeiul formulării unei contestații în anulare.
Nici condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a nu sunt îndeplinite în speță, Curtea constatând că toate criticile formulate prin cererea de recurs au fost analizate, în considerentele deciziei nr.2158/R din data de 03.04.2009, de către instanța de recurs, care, deși le-a examinat, nu și le-a însușit.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Județeană de Pensii împotriva deciziei civile nr.2158/R din data de 03.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (549/2009), în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:./Tehnored:
2ex./.10.2009
Jud. recurs:
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
