Recalculare pensii. Decizia 580/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 580/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 511/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, - 1,. 48, având ca obiect "RECALCULARE PENSIE".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 511/16.04.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată excepția tardivității formulării acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în considerare a adeverinței nr. 2618/2006 eliberată de SA T de la data înregistrării la Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cerea formulată la data de 09.01.2008 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G la a lua în considerare la calcularea pensiei adeverința emisă de SC SA T în care se certifică anii, grupa și condițiile de muncă conform nr.HG 1025/2003 art. 2 alin. 1 lit.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că la 16.08.2006 a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă.
Din totalul anilor lucrați la CS G pentru perioada 15.07.1988-15.03.1991 a fost transferat în interes de serviciu la Întreprinderea de T unde a lucrat în aceleași condiții în aceeași grupă de muncă-grupa 1.
Anii pe care i-a lucrat la T nu sunt calculați ca ani lucrați în condiții speciale de muncă și de aceea reclamantul nu depășește minim 25 de ani lucrați în condiții speciale de muncă.
Prin întâmpinare Casa Județeană de Pensii Gas olicitat respingerea acțiunii. A invocat excepția tardivității acțiunii deoarece decizia contestată a fost comunicată la 14.05.2007 și acțiunea a fost formulată la 9.01.2008.
Pe fondul cauzei apreciază că încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale se face în condiții stabilite de nr.HG 1025/2003, prin eliberarea unui aviz, la solicitarea angajatorului, de către o comisie constituită special în acest scop al cărui secretariat este asigurat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.
Potrivit art. 2 alin. 2 Legea nr. 226/2006 pentru ca perioada anterioară datei de 01.04.2001 să fie asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale trebuie ca aceste locuri de muncă să se regăsească între cele prevăzute în anexa 1 la Legea nr. 226/2006, iar angajatorii să fi obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale și să se regăsească în anexa 2 la lege.
Pentru locurile de muncă încadrate în condiții speciale angajatorul are obligația să plătească la bugetul asigurărilor sociale o contribuție mai mare cu 10%.
Societatea SC SA T nu se regăsește în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și aceasta nu are dreptul să emită o astfel de adeverință.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Față de excepția tardivității acțiunii Tribunalul a constatat că obiectul cererii constă în obligarea pârâtei la a lua în considerare această adeverință și nu contestația la decizia emisă de Casa Județeană de Pensii. De asemenea, intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei cu actele de la fila 22 ci doar dovada că de la Casa Județeană de Pensii a plecat comunicarea nu însă că această comunicare a ajuns la destinatar.
La fila 53 reclamantul și-a reprecizat obiectul acțiunii în sensul că solicită revizuirea pensiei conform art. 89 Legea nr. 19/2000.
Pe fondul cauzei s-a constatat că Legea nr. 226/7.06.2006, la care se face trimitere de către intimată, reglementează încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale începând cu 1 aprilie 2001. Perioada cerută de reclamant la care susține că a lucrat în condiții speciale de muncă este 15.07.1988-15.03.1991 iar calificarea muncii ca fiind făcută în condiții speciale se face funcție de legea aplicabilă acelor ani.
Important este dacă pentru perioada respectivă reclamantul a lucrat sau nu în condiții speciale de muncă, iar acest lucru rezultă din adeverința eliberată de SC SA T de la fila 8. Nu-i poate fi imputat reclamantului aspectul că societatea emitentă nu este prevăzută de Legea nr. 226/2006.
Atât timp cât munca a fost calificată ca fiind în condiții speciale reclamantul trebuie să beneficieze de toate drepturile ce decurg din acest aspect.
Prin urmare, s-a apreciat că pârâta face o greșită interpretare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006.
Pentru aceste considerente s-a admis acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii G, pentru următoarele motive:
Referitor la excepția tardivității acțiunii, a arătat că obiectul cererii, de fapt, îl reprezintă contestarea deciziei nr. -/12.12.2006 în condițiile în care, la emitere acesteia, a fost avută în vedere și adeverința menționată.
Ultima decizie nr. 1--/05.05.2007 nu are legătură cu obiectul cauzei prin ea fiind fructificat lucrul pe timpul nopții.
Pe fondul cauzei, a considerat criticabilă soluția primei instanțe motivat de faptul că, instanța a reținut în mod eronat "calificarea muncii ca fiind făcută în condiții speciale se face în funcție de legea aplicabilă acelor ani".
Noțiunea de muncă în condiții speciale este un concept introdus prin Legea nr. 19/2000 iar modul de valorificare stabilit prin Legea nr. 226/2006.
Legiuitorul a înțeles să asimileze perioadele anterioare datei de 01.04.2001 ca fiind desfășurate în condițiile în care activitatea se regăsește în anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 iar angajatorul se regăsește în anexa nr. 2 aceluiași act normativ.
Neîndeplinirea uneia din aceste condiții atrage după sine valorificarea perioadei respective ca activitate desfășurată în grupa I de muncă întrucât la angajatorul respectiv nu sunt declarate locuri de muncă în condiții speciale.
Chiar SA T recunoaște, prin adresa înregistrată la CJP sub nr. 12968/10.03.2008, că adeverința nr. 2618/20.11.2006 a fost emisă în mod greșit motiv pentru care a procedat la emiterea unei noi adeverințe în concordanță cu prevederile legale.
În aceste condiții, hotărârea este nelegală și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
A depus la dosar, în susținerea recursului, adresa nr. 12968/10.03.2008 emisă de SA T, adresa nr. 281/05.03.2008 emisă de aceeași societate.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, a arătat că revizuirea deciziei de pensionare poate fi făcută oricând, atât la cerere cât și din oficiu astfel că acțiunea nu este tardivă, nefiind vorba de o contestare a deciziei de pensionare.
De asemenea, a mai susținut că în Legea nr. 226/2006 nu este prevăzută nici o sancțiune și nici o consecință juridică pentru salariat iar dips. art. 2 alin. 2 din această lege prevăd că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Vechimea sa în condiții speciale rezultă din cartea de muncă depusă la dosarul de pensionare, în condițiile în care angajatorul G care l-a transferat în interesul serviciului la SA T se găsește în anexa HG nr. 1025/2003.
Recurenta a susținut eronat că C SA T recunoaște prin adresa nr. 12968/10.03.2008 că adeverința nr. 2618/20.11.2006 a fost emisă în mod greșit.
Recurenta face inversarea datelor la care au fost eliberate cele două adeverințe de către SA T arătând greșit că mai întâi i s-a eliberat adeverința nr. 2618/20.11.2006 și apoi acea cu nr. 12968/10.03.2008.
Recurenta datează prima adeverință eliberată de SA în august 2006 cu 10.03.2008 deși a depus-o iar CJP a primit-o în august 2006 și i-a cerut la depunere să meargă din nou la societate pentru a solicita completarea primei a adeverințe eliberate în august 2006.
A mai învederat intimatul că obligația de stabilire a vechimii revine pârâtei în temeiul Decretului nr. 92/1976 ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să ia în calculul vechimii în condiții speciale perioada de 2 ani, 8 luni și 6 zile cât a lucrat la SC SA T fără nici o intervenție din partea sa sau a unităților la care a lucrat.
A depus la dosar adeverința nr. 2618/20.11.2006 eliberată de SA T.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a reiterat susținerile din întâmpinare și a solicitat respingerea recursului cu menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile recurate.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este fondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de recurenta pârâtă, se apreciază că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță întrucât obiectul acțiunii, așa cum a fost dedus judecății de către reclamantul intimat nu este contestație împotriva deciziei de pensionare ci revizuire pentru care Legea nr. 19/2000 nu prevede un termen.
Instanța nu poate schimba obiectul unei acțiuni, întrucât ar încălca principiul disponibilității iar, potrivit disp. art. 129 alin. 6.pr.civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Însă, pe fondul cauzei, recursul este întemeiat, hotărârea primei instanțe nefiind însă nelegală ci netemeinică, astfel că se vor avea în vedere prevederile art. 304 indice 1.pr. civilă.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamantul intimat a precizat că a fost transferat în interes de serviciu la SA T în perioada 15.07.1988 -15.03.1991 unde a lucrat în grupa I de muncă. În susținerea acțiunii, reclamantul s-a bazat pe adeverința nr. 2618/20.11.2006 emisă de SA T din care rezulta că, în perioada mai sus - menționată, salariatul a lucrat la locul de muncă ce se încadrează în condiții de muncă speciale în conformitate cu prevederile nr.HG 1025/2003.
În baza acestui înscris, prima instanță a reținut că munca prestată de reclamant la SA T fost calificată ca fiind în condiții speciale, indiferent de faptul că societatea nu era prevăzută în Legea nr. 226/2006, raționamentul arătat fiind astfel corect.
Însă, în baza disp. art. 305.pr. civilă care permit depunerea de noi înscrisuri ca probă în instanța de recurs, recurenta Casa Județeană de Pensii Gap rezentat adresa nr. 12968/10.03.2008 emisă de SA T prin care se menționează că, "în adeverința nr. 2618/20.11.2006 privind acordarea grupei I de muncă pentru, fost salariat al societății, în perioada cuprinsă între 05.07.1988 - 15.03.1991, a fost eronat menționată nr.HG 1025/2003, încadrarea corectă fiind făcută conform prevederilor Ordinului 50/1991 republicat, pct. 25 anexa 1, Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 18/02.11.1990 și a Avizului Inspectoratului de Protecție a ", urmând a se anexa și adeverința refăcută cu încadrarea corectă. Ulterior acestui răspuns, C SA Tae mis și adeverința corectă, nr. 281/05.03.2008 din care rezultă că, în perioada 05.07.1988 - 15.03.1991, salariatul a lucrat la locul de muncă cu condiții deosebite ce se încadrează în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care,potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale, iar textul se analizează în integralitatea lui și nu fracționat.
Conform disp. art. 1 din același act normativ, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, chiar societatea a recunoscut faptul că reclamantul a lucrat într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă conform Ordinului 50/1990 și nicidecum în prevederile HG nr. 1025/2003, neavând avizul prevăzut de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2269/2006.
Față de această situație, sunt corecte susținerile recurentei pârâte în sensul că munca desfășurată de reclamant la SA T nu se încadrează în condițiile speciale de muncă pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 226/2006 iar acțiunea promovată este astfel nefondată, neimpunându-se revizuirea deciziei de pensie.
Susținerile intimatului reclamant referitoare la inversarea unor date de pe cele două adeverințe nu pot fi reținute întrucât, pe cele două înscrisuri există date certe (adeverința nr. 2618/20.11.2006 eliberată inițial de societate în mod eronat și adeverința nr. 281/05.03.2008 eliberată de aceeași societate în vederea corectării primei adeverințe) astfel că recurenta nu a indus în eroare instanța.
Referirea la angajatorul SA G nu are nici o relevanță în cauză, întrucât în perioada supusă discuției, 05.07.1988-15.03.1991 intimatul reclamant a fost transferat la SA T, societate cu care a avut relații de muncă.
De asemenea nu se reține ca întemeiată afirmația intimatului reclamant în sensul că obligația stabilirii vechimii în muncă revine recurentei pârâte întrucât, potrivit disp. art. 89 din Legea nr. 19/2000, se revizuiesc deciziile de pensie din oficiu în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie si dacă elementele avute în vedere la calcului inițial al pensiei pentru perioadele de stagiu ulterioare datei de 1 aprilie 2001, au suferit modificări înscrise și confirmate în Declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, depusă de angajator până la data de 31 decembrie a fiecărui an la casa teritorială de pensii.
Și prin OUG nr. 4/2005 este prevăzută aceeași procedură, art. 7 alin. 4 arătând că, n situația în care se constată erori de calcul, decizia de pensie poate fi revizuită din oficiu, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Ori, recurenta pârâtă nu s-a aflat în situația de a constata erori astfel că decizia se putea modifica la cerere în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale.
Stabilirea vechimii în muncă nu are nici o legătură cu obiectul acțiunii care este reprezentat de revizuirea unei decizii de pensii prin luarea în calcul a unei perioade de lucru în condiții speciale de muncă potrivit Legii nr. 226/2006.
Față de toate considerentele mai sus expuse, instanța constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică, și în baza disp. art. 304 indice 1, art. 312 alin 1, 2, 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii G și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de reclamantul.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Întrucât acțiunea a fost respinsă, se va înlătura din sentință și dispoziția privind obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 511/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în G,-, - 1,. 48.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
Înlătură din sentința civilă dispoziția privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//09 Octombrie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
