Recalculare pensii. Decizia 5800/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3816/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5800/
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2245 din data de 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29903/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 27.08.2009 depusă la dosar-fila 14, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să invoce excepția tardivității declarării recursului dedus judecății.
Curtea, după deliberare, în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către recurenta Casa de Pensii a Municipiului B - 29.04.2009, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond-fila 45 și data declarării recursului 15.05.2009, conform datei plicului poștal aflat la dosar-fila 7, respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimată prin avocat.
Intimata, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că solicitarea recurentei de casare a sentinței civile recurate în temeiul art.304 pct.4 pr.civ. este neîntemeiată, întrucât soluția justă pentru ca sentința recurentă să fie casată poate fi dispusă decât în condițiile prevăzute de art.312 pct.5 pr.civ. condiții ce nu sunt îndeplinite în cauza de față.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 pr. civ. intimata, prin avocat, solicită a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a produs nicio vătămare Casei de Pensii a Municipiului B pentru ca această să poată invoca acest text de lege.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă civile nr.2245 din data de 18.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulata de reclamanta, împotriva paratei Casa de Pensii a Municipiului B, s-a anulat decizia nr.-/25.07.2008, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 B și s-a obligat pârâta să emită o decizie in baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 15 de ani, precum și la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.07.2005 la zi.
Prin aceeași sentință s-a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin buletinul de calcul nr.-, emis de Casa de Pensii Sector 4, prin care s-a recalculat pensia în baza OUG 4/2005, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și că pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, venituri atestate de carnetul de muncă.
S-a avut în vedere că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că dispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord s-a arătat că se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". S-a arătat că la pct.IV din același act normativ, legiuitorul a optat pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a reținut că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat contestație în anulare, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 6, 7, 8 și 9, și art.3041 pr.civ. recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii (ari. 304, pct. 7 Cod procedură civilă), hotărâre care este lipsită de temei legal (art 304, pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, tribunalul a reținut în considerentele sentinței civile recurate că în mod greșit Casa Locală de Pensii a Sector 4 B nu a luat în considerare veniturile realizate în acord global de către reclamantă, deși aceasta a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul a stagiu complet de cotizare de 15 ani.
Or, art. 261, pct. 5 Cod procedură civilă prevede obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În practicaua sentinței s-a consemnat greșit faptul că reprezentantul a cerut respingerea acțiunii "ca rămasă fără obiect", fiind de notorietate practica caselor de pensii în ceea ce privește valorificarea sporurilor provenite din lucrul in acord global.
S-a mai arătat că în considerentele sentinței instanța de fond, mărginindu-se să consemneze formal susținerile părților, a analizat superficial probele administrate în cauză, instanța de fond pronunțând o hotărâre motivată în drept pe prevederile Legii nr. 27/1966, Decretului nr. 389/1972, art. 2 și art. 164 din Legea nr. 19/2000 precum și pe cele ale Legii nr. 3/1977, încălcând principiul legalității și principiul disponibilității, principii care guvernează desfășurarea procesului civil și pe care judecătorul era obligat să le respecte.
Pe fondul cauzei, s-a învederat faptul că la data ieșirii la pensie a reclamantei, prin decizia inițială de pensie nr. -/1991 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limita de vârstă au fost valorificați 7 ani 9 luni si 12 zile lucrați în grupa de muncă I și cei 7 ani 5 luni ani în grupa de muncă II, conform pozițiilor 40, 41 și 42 din carnetul de muncă al reclamantei, înscriere care s-a operat la data închiderii carnetului de muncă, decizie care nu a fost contestată la aceea vreme, rămânând definitivă.
S-a menționat că adeverințele depuse ulterior de reclamanta (prin care dovedea lucrul în grupa de muncă a I-a radiații), nu puteau fi luate în calcul Ia stabilirea drepturilor de pensie, deoarece instituțiile care i-au eliberat aceste adeverințe, sunt altele decât angajatorii trecuți în carnetul de muncă.
S-a susținut că perioadele efective de activitate desfășurate în locuri de munca încadrate în zona I de expunere radiații certificate prin mențiunile din pozițiile 40,41,42 din carnetul de muncă, nu dovedesc îndeplinirea condiției de vechime în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzute de acte normative cu caracter special ( art.4 alin.l din HG nr.407/1990 sau art.l din HG nr.225/1992).
S-a precizat că în conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din HG nr.1150/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.
S-a adăugat că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
S-a menționat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin.5 Cod proc. civ. întrucât judecătorul avea obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, putând ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părțile se împotriveau.
Prin întâmpinare formulată intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5, 7, 8 și 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, având ca obiect obligarea la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani, în loc de 25 ani, așa cum a fost utilizat de Sector 4, dat fiind că aceasta a lucrat în condiții de muncă încadrate în zona I de expunere radiații.
În dispozitivul sentinței recurate s-a dispus de către instanța de fond anularea decizia nr.-/25.07.2008, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 B și obligarea pârâtei la emiterea deciziei în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 15 de ani, precum și la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.07.2005 la zi.
Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă, conform cărora instanța de judecată trebuie să arate în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, în considerentele hotărârii recurate s-a reținut că pârâta Casa Locală de Pensii a Sector 4 B greșit nu a luat în considerare veniturile realizate în acord global de către reclamantă, deși litigiul dedus judecății avea un alt obiect, respectiv recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în calcul a stagiului complet de cotizare de 15 ani.
În condițiile în care considerentele hotărârii sunt străine de natura pricinii și nu privesc fondul cauzei cu care a fost sesizată instanța, Curtea constată că tribunalul nu a intrat efectiv în cercetarea fondului cauzei.
Pentru considerentele arătate, reținând că nu se poate exercita controlul judiciar, Curtea va admite recursul, în baza art.312 alin.5 pr.civ. va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2245 din data de 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29903/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.: Dact.: /2ex.
16.11.2009, Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
