Recalculare pensii. Decizia 588/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6698/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 588/
Ședința publică de la 03.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1340/F/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(3069/2009) în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1340/F/20.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I, respins ca ne întemeiată cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
În considerente a reținut că prezenta acțiune nu reprezintă o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantului, ci o acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, în baza cărora atât beneficiarii drepturilor de pensie, cât și Casa Județeană de Pensii I pot să solicite, respectiv să revizuiască recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul. Așadar, nefiind o contestație împotriva deciziilor de stabilire a pensiei, prezenta cerere de chemare în judecată nu este tardivă.
În ceea ce privește fondul cauzei a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr. -/29.06.2005, rezultă că reclamantul-contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 24 de ani, 7 luni și 13 zile determinată în baza Legii nr.3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 29.06.2005, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Ori, în cazul contestatorului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 24 ani, 7 luni și 13 zile, dar drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu data de 29.06.2005, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 30 ani.
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin recursul formulat a arătat că prin cererea adresată instanței de fond a contestat decizia nr. - din data de 29.06.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii, solicitând ca la stabilirea drepturilor de pensie, ale recurentului, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Recurentul consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor din Legea nr. 19/2009.
Recurentul arată că a lucrat sub imperiul Legii nr. 3/1977, în grupa I de muncă, timp de 24 ani 7 luni 13 zile, grupă care, conform nr.HG 1550/2004 este considerată grupă de muncă în condiții grele, dar Casa Județeană de Pensii nu a ținut cont de acest lucru la stabilirea drepturilor mele de pensie.
Legea nr. 19/2000 statuează în articolele 19 și 20 două categorii de muncă care sunt tratate diferit față de condițiile normale: condiții deosebite de muncă și condiții speciale de muncă, acestea având un tratament juridic egal, conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere timpul de muncă desfășurat în grupa I de muncă,
peste 24 de ani, prin urmare în condiții deosebite, trebuia să mi se aplice dispozițiile din anexa 4 la Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al subsemnatului fiind de 20 de ani.
Este nelegal, eronat și discriminatoriu ca la determinarea drepturilor
recurentului de pensie să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, doar pentru faptul că a avut neșansa de a ieși la pensie după data de 01.04.2001, dar îndeplinind aceleași criterii ca și cei pensionați înainte de această dată. Acest fapt contravine prevederilor din Constituția României art. 16 alin. (1) care prevede că "Cetățenii sunt egali în fața legii, a autorităților publice, fără privilegii și discriminări".
De altfel, și Legea nr. 19/2000 menționează la art. 2 ca principiu de bază, ") principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Dreptul de pensie al recurentului-reclamant pentru limita de varsta si munca depusa s-a deschis la data de 5.05.2005, in baza deciziei nr.-/29.06.2005.
Prin urmare, recurentului-reclamant ii sunt aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000, in vigoare la data pensionarii, pentru stabilirea drepturilor de pensie, care acorda anumite efecte perioadei lucrate in grupele de munca, dar nu prevede un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, asa cum solicita recurentul-reclamant. Acesta a realizat un stagiu de cotizare in grupa I de munca de 24 ani, 7 luni și 13 zile, recunoscut de parata la emiterea deciziei. Chiar daca la momentul realizarii acestui stagiu era in vigoare Legea nr. 3/1977, la data pensionarii era in vigoare o alta lege care nu mai prevedea acordarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, pentru o vechime in grupa I de munca de peste 20 de ani.
Activitatea depusa de recurent in grupa I de munca nu este asimilata cu cea prestata in conditii speciale de munca, iar art. 20 si anexa 4 din Legea nr. 19/2000 la care recurentul face referire nu ii sunt aplicabile si, oricum, nu prevad stagiul de 20 de ani.
Nu s-ar putea retine nici existenta unei discriminari fata de celelalte categorii de asigurati, pensionati anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, deoarece este vorba de aplicarea unor dispozitii legale ale caror conditii nu sunt indeplinite de catre recurent, fiind vorba de optiunea legiutorului in stabilirea drepturilor de pensie. Alte categorii de pensionari ce indeplinesc aceste coditii nu se afla intr-o situatie similara, astfel incat nu se poate vorbi de discriminare.
Curtea consideră că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate doar drepturi recunoscute și ocrotite de lege, or, câtă vreme drepturile solicitate de către recurent nu sunt prevăzute de Legea nr.19/2000 aplicabilă raportului juridic dedus judecății, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești și legiferarea acordării unor drepturi neprevăzute în legislația specială.
Nu există nici o prevedere legală sau constituțională prin care să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa sau înlătura norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât printr-o asemenea practică s-ar încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, cât și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru aceste considerente, prima instanta a facut o interpretare si o aplicare a legii, neexistand un alt motiv de nelegalitate si netemeincie, astfel incat, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1340/F/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(3069/2009) în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./24.02.2010
Jud. fond:.
.
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
