Recalculare pensii. Decizia 5887/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5193/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5887/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-contestatoare și recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4262 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45400/3/AS/2008, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 22.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4262/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr.45400/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat intimata să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare din adeverința nr.567/16.11.2007 emisă de SC SA, prin valorificarea sporului de vechime de 12% în perioada 01.04.1992-01.05.1992 și a sporului de vechime de 13% în perioada 01.05.1992-01.05.1993, începând cu data de 01.09.2005; a respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în valoare de 500 lei.
Prin încheierea din data de 16.06.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dispus în baza art.281 Cod pr.civilă, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.4262/19.05.2009, în sensul că, data de la care intimata are obligația de a emite decizie și de a recalcula drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare din adeverința nr.567/16.11.2007 emisă de SC SA, prin valorificarea sporului de vechime de 12% în perioada 01.04.1992-01.05.1992 și a sporului de vechime de 13% în perioada 01.05.1992-01.05.1993, este data de 01.11.2008 în loc de data de 01.09.2005, cum din eroare s-a menționat; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței îndreptate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensia pentru pierderea capacității de muncă la data de 01.02.2001, conform mențiunilor din decizia de pensionare nr.-/01.02.2001 emisă de Oficiul de Pensii Sector 1. Ulterior, prin decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr.-/6.02.2003 emisă de Casa de Pensii Sector 1, ca urmare a schimbării gradului de invaliditate, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia de invaliditate începând cu data de 01.01.2003, drepturile de pensie fiind calculate conform Legii nr.19/2000, în raport de un număr total de puncte realizate în valoare de 24,18752 și un punctaj mediu anual în valoare de 0,80625.
Așadar, de la data de 01.01.2003, contestatoarea a devenit beneficiara unei pensii stabilită și calculată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000.
Contestatoarea a formulat cererea de recalculare a pensiei, înregistrată sub nr.-/17.10.2008 la Casa Locală de Pensii Sector 1, pentru valorificarea veniturilor suplimentare din adeverința nr.567/16.11.2007 eliberată de SC SA, a sporurilor de vechime pe care le-a realizat în perioada 1.04.1992-1.05.1992 și în perioada 1.05.1992-1.07.1993 și a salariului din perioada 1.02.2006-1.09.2006, însă prin răspunsul emis de Casa Locală de Pensii Sector 1, i s-a comunicat faptul că, în mod legal, adeverințele nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, față de dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000 și OUG nr.4/2005.
Tribunalul a considerat că, independent de motivele invocate în soluționarea cererii de recalculare, veniturile suplimentare menționate în adeverința nr.567/16.11.2007 eliberată de SC SA, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru următoarele motive:
Potrivit mențiunilor din adeverința nr.567/16.11.2007 eliberată de SC SA, contestatoarea a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare respectiv la salariul de bază, aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a CAS, conform nr.4161/53, Decretului nr.389/1972, Legea nr.49/1992, OUG nr.2/1999, prin care angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform legii asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri iar pe toată perioada angajării s-au achitat lunar cotele de CAS, conform Decretului nr.389/1972, Legii nr.49/1992, OUG nr.2/1999.
S-a statuat că unul dintre principiile de bază ale Legii nr.19/2000, este reglementat prin dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, respectiv principiul contributivității, în raport de care orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. ntrucât, acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv ulterior datei de 01.04.2001, soluția trebuie să fie aceeași și în cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunțat ar fi încălcat.
Așadar, Tribunalul a considerat că valorificarea veniturilor suplimentare indicate în adeverință este posibilă fiind în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr.19/2000.
În consecință, veniturile suplimentare, evidențiate în adeverința nr.567/16.11.2007 eliberată de SC SA, trebuiau a fi valorificate în calcului punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivității, instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru a se da eficiență dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, conform cărora numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, este în concordanță și cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, deoarece incidența acestora se analizează prin coroborare cu dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Veniturile suplimentare la care anterior s-a făcut referire, menționate în adeverință, trebuiau a fi avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care acestea au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că, altfel, în prestația de asigurări sociale nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
În ceea ce privește cererea referitoare la valorificarea sporului de vechime realizat în perioada 1.04.1992-1.05.1992, de 12%, iar în perioada 1.05.1992-1.07.1993, de 13%, ca salariată a SC SA, conform adeverinței nr.399/17.11.2005, Tribunalul a constatat că, potrivit mențiunilor din copia adeverinței menționate, în perioada 01.04.1992-01.05.1992 contestatoarea a beneficiat de un spor de vechime de 12% iar în perioada 01.05.1992-01.07.1993 de un spor de vechime de 13%.
Din anexele deciziei nr.-/25.01.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 1, rezultă că la stabilirea punctajului mediu anual nu a fost valorificat sporul de vechime de 12% în perioada 01.04.1992-01.05.1992 și nici sporul de vechime de 13% în perioada 01.05.1992-01.05.1993. Or, potrivit dispozițiilor art.164 alin.(4) din Legea nr.19/2000, pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă. Chiar dacă sporul de vechime a fost dovedit prin adeverința mai sus menționată, intimata avea obligația de a proceda la utilizarea acestuia în calculul punctajului mediu anual, în raport de dispozițiile art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ca atare, față de aceste dispoziții legale, cererea referitoare la valorificarea sporului de vechime de 12% în perioada 01.04.1992-01.05.1992 și a sporului de vechime de 13% în perioada 01.05.1992-01.05.1993, a fost apreciată de tribunal ca fiind întemeiată.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza dispozițiilor art.2 lit.e, art.78, art.164, art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, s-a dispus obligarea intimatei să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, prin valorificarea veniturilor suplimentare din adeverința nr.567/16.11.2007 emisă de SC SA, prin valorificarea sporului de vechime de 12% în perioada 01.04.1992-01.05.1992 și a sporului de vechime de 13% în perioada 01.05.1992-01.05.1993, începând cu data de 01.11.2008.
În ceea ce privește data de la care intimata avea obligația de a proceda la recalcularea pensiei, Tribunalul a precizat că acest aspect este reglementat prin dispozițiile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000 (deoarece aceasta este beneficiara unei pensii stabilită în baza Legii nr.19/2000, încă de la data de 01.01.2003, conform deciziei nr.-/6.02.2003).
Or, potrivit dispozițiilor art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar cererea de recalculare a fost înregistrată la data de 17.10.2008, conform copiei răspunsului emis de Casa Locală de Pensii Sector 1, ceea ce înseamnă că pensia recalculată i se cuvenea contestatoarei începând cu data de 1.11.2008.
S-a dispus respingerea acțiunii sub celelalte aspecte ca neîntemeiată, deoarece sporul de vechime de 13% din perioada 1.05.1993-1.07.1993, a fost avut în vedere la stabilirea punctajului mediu anual din decizia nr.-/25.01.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 1, după cum rezultă din anexele deciziei.
În privința cererii referitoare la valorificarea veniturilor realizate în perioada 1.02.2006-1.09.2006, conform contractului individual de muncă, Tribunalul a făcut următoarele precizări: începând cu data de 1.04.2001, punctajul mediu anual se determină în raport de suma contributivă care a constituit baza de calcul a CAS, în acest sens fiind dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000. Așadar, valorificarea veniturilor indicate în carnetul de muncă este posibilă în măsura în care se face dovada, prin adeverința de certificare a stagiului de cotizare, că veniturile respective au constituit baza de calcul a CAS și a fost plătit CAS.
În acest sens sunt și dispozițiile art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 modificată, potrivit cărora punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin.(1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În speță, o astfel de dovadă nu a fost făcută, motiv pentru care nu s-a putut considera că intimata ar fi procedat în mod nelegal din acest punct de vedere.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare, în valoare de 500 lei, onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, interpretarea greșită a actului dedus judecății.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977 modificate și completate prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor la pensie. S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005, normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică că aceste venituri în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
De altfel, pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 prevede condițiile imperative de formă și de fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri ce fac parte din baza de calcul a pensiei.
. criticile formulate de recurenta în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că aceasta susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind valorificarea veniturilor realizate de contestatoare în perioada 01.02.2006-01.09.2006, ca angajată a SC SRL și cu privire la data acordării drepturilor recalculate, respectiv 01.11.2008, astfel cum aceasta a fost stabilită prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 16.06.2009, încheiere de asemenea recurată.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că nelegal a statuat prima instanță și fără temei legal, raportat la norme cadru în materia asigurărilor sociale, respectiv Legea nr.19/2000, că valorificarea veniturilor indicate în carnetul de muncă este posibilă numai în măsura în care s-ar face dovada prin adeverința de certificare a stagiului de cotizare, că veniturile respective au constituit baza de calcul a CAS și că a fost plătit CAS-ul. De altfel, pretinde recurenta, această regulă nu se regăsește în dispozițiile Legii nr.19/2000 și aspectul în discuție nu a fost pus în dezbaterea contradictorie a părților, pentru ca recurenta-contestatoare să-și poată formula apărarea, încălcându-se dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă. Nu trebuie neglijat totodată că pentru veniturile salariale realizate în condiții de deplină legalitate, respectiv contract individual de muncă înregistrat la ITM și înscris în carnetul de muncă nu există posibilitatea neachitării contribuției de asigurări sociale.
Dacă ar exista această posibilitate, apreciază recurenta, vinovați pentru neîndeplinirea contribuției CAS ar fi angajatorul și Casa Locală de Pensii, nicidecum angajatul, pentru ca acesta din urmă să fie sancționat prin neluarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a respectivelor venituri salariale.
În acest sens, se arată că art.33 din Legea nr.19/2000 prevede că nu se valorifică la stabilirea pensiilor perioadele în care nu au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale datorate, doar în ceea ce privește persoanele asigurate pe bază de declarație sau contract de asigurare, adică acele persoane care își achită singure contribuția dar nu și angajații, în cazul cărora contribuția se achită prin intermediul angajatorului.
Se critică hotărârea instanței de fond și cu privire la data de la care urmează a se acorda drepturile recalculate, respectiv 01.11.2008, astfel cum această dată a fost stabilită prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 16.06.2009. Se susține astfel că în mod greșit a reținut prima instanță data pensionării sale, data corectă fiind 01.02.2001, fiindu-i aplicabile art.3 și art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 și HG nr.1456/2005, sens în care data corectă de la care trebuie acordate drepturile recalculate fiind 01.12.2005.
Alăturate cererii de recurs și în susținerea ei, recurenta-contestatoare a anexat adeverința emisă de fostul angajator SC SRL, adeverință de certificare a stagiului de cotizare din perioada 01.02.2006-01.09.2006, adeverință ce confirmă achitarea contribuției de asigurări sociale pentru perioada în discuție.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B nu a solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept materiale incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul intimatei Casa de Pensii a Municipiului B și fondat recursul contestatoarei pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În condițiile în care din conținutul adeverinței nr .567/16.11.2007 emisă de SC SA, rezultă că intimata-contestatoare a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare salariului tarifar care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B ca la recalcularea drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverinței sus-menționate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea lor.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești provenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acesteia.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine dispozițiilor actului normativ general, respectiv Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității, potrivit cu care, "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile la asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Adeverința nr.567/6.11.2007 emisă de SC SA, valorificată de prima instanță întrunește standardele impuse de Cap.VI din OUG nr.4/2005 (având în vedere că i-a fost eliberată în vederea recalculării pensiei), cuprinzând toate datele necesare stabilirii drepturilor la pensie pentru sporurile realizate, beneficiarul acestor sporuri, unitatea angajatoare ce a emis adeverința, perioada acordată.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod, în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
De aceea se poate concluziona că acest motiv are caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Criticile invocate de recurenta-contestatoare sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere referitor la valorificarea veniturilor realizate de aceasta în perioada 01.02.2006-01.09.2006, ca angajată a SC SRL, conform contractului individual de muncă nr.562/20.02.2006 și a înscrierilor din carnetul de muncă pozițiile 68 și 69. Se va avea în vedere că în baza dispozițiilor art.37 din Legea nr.19/000 incidente în cauză, recurenta-intimată avea obligația să includă veniturile din perioada menționată în baza de calcul a pensiei, întrucât aceste venituri au reprezentat salarii obținute în baza unui contract de muncă, supuse plății contribuției de asigurări sociale. Încadrarea în stagiul de cotizare a perioadei sus menționate se impunea pe considerentul că pentru această perioadă s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de către angajator, așa cum dispun dispozițiile sus citate, cerința legii fiind astfel complinită, textul făcând referire la contribuția de asigurări sociale, datorată și nu plătită.
În condițiile în care prima instanță considera că se impunea să aibă confirmarea plății contribuției de asigurări sociale de către angajator pentru stagiul de cotizare aferent perioadei 01.02.2006-01.09.2006, deși această cerință nu era necesară și nicidecum de natură a-l sancționa pe angajat, avea posibilitatea ca în baza principiului rolului activ al judecătorului în procesul civil, art.129 alin.5 Cod pr.civilă, să pună în discuția părților acest aspect, pentru ca partea contestatoare să-și poată formula apărările. Neprocedând astfel, evident că tribunalul a încălcat principiul dreptului la apărare, al oralității, al publicității, această dovadă fiind realizată însă de contestatoare în calea de atac prin depunerea unei adeverințe de certificare a stagiului de cotizare sus menționat (fila 9 dosar recurs). Practic, prin această adeverință s-a dovedit plata contribuțiilor la asigurările sociale pentru veniturile realizate de contestatoare în perioada 01.02.2006-01.09.2006, ca angajată a SC SRL, conform contractului individual de muncă nr.562/20.02.2006 și a înscrierilor din carnetul de muncă, pozițiile 68 și 69.
În mod greșit, prima instanță a statuat cu privire la data la care urmează a se acorda drepturile recalculate, respectiv la data de 01.11.2008, data stabilită printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, respectiv încheierea din ședința din data de 16.06.2009.
Ori, potrivit art.281 Cod pr.civilă, instituția îndreptării erorilor materiale și-a găsit aplicarea în practica judiciară doar în scopul remedierii acelor greșeli materiale ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei. În speța dedusă judecății, schimbarea datei acordării drepturilor la pensie, constituie o eroare de judecată, ce nu putea fi remediată decât prin intermediul căilor legale de atac de partea interesată și nicidecum printr-o încheiere de îndreptare eroare materială cum a dispus tribunalul prin încheierea din 16.06.2009, cu privire la data acordării drepturilor recalculate.
Cum, recurenta-contestatoare s-a pensionat la data de 01.02.2001, conform conținutului în date al Deciziei nr.-/01.02.2001 (fila 10 dosar fond), drepturile recalculate la pensie trebuiau acordate conform HG nr.1456/2005 prin raportare la art.7 alin.5 și 3 din OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, cum de altfel s-a dispus prin sentința inițială și nu de la data de 01.11.2008 conform încheierii de îndreptare eroare materială, încheiere nelegală pentru considerentele deja expuse.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, se va admite recursul declarat de recurenta-contestatoare, va modifica sentința atacată în sensul că va obliga intimata să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei și prin valorificarea veniturilor realizate în perioada 01.02.2006-01.09.2006. Totodată, va obliga intimata să acorde toate drepturile de pensie recalculate începând cu data de 01.12.2005.
Se va face aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă și va obliga recurenta-intimată la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-contestatoare, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.11/05.10.2009 aflată la fila 17 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4262 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45400/3/AS/2008.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta-contestatoare .
Modifică sentința atacată în sensul că:
Obligă intimata să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei și prin valorificarea veniturilor realizate în perioada 01.02.2006-01.09.2006.
Obligă intimata să acorde toate drepturile de pensie recalculate începând cu data de 01.12.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenta-intimată la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./10.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
