Recalculare pensii. Decizia 6139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3666/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6139R
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.7650 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/27.10.2009, aflată la fila 21 dosar, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 27.10.2009, de către intimată, prin avocat, întâmpinare în dublu exemplar, la care a atașat împuternicire avocațială și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTE
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7650/09.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 691/ 27.04.2008 emisă de SC SA, începând cu 01.07.2005.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către contestatoare, în valoare de 700 lei.
În considerente a reținut că recurenta-contestatoare a fost pensionată în baza Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.04.1986 prin decizia de pensionare nr. -/26.03.1986 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Comisia de Pensii, iar prin decizia nr. -/14.10.2004 drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate începând cu data de 01.08.2004, în baza Legii nr. 19/2000 prin adăugare facultate.
Drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate în baza OUG nr.4/2005 prin decizia nr. -/06.04.2006 privind recalcularea pensiei din sistemul public emisă de Casa de Pensii Sector 6, începând cu data de 01.07.2005, reținându-se un punctaj mediu anual de 2.39160 puncte și un cuantum al drepturilor de pensie de 707 lei (fila 15 ).
Tribunalul a reținut că, conform mențiunilor din adeverința nr. 691/27.04.2008 emisă de SC SA, contestatoarea a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform art. 1 din Decretul nr.389/1972 asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Deși la dosarul de pensionare pentru pensie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, contestatoarea a depus la sediul Casei de Pensii Sector 6 o cerere de recalculare a pensiei înregistrată sub nr. -/13.03.2008 la care a anexat adeverința nr. 691/27.04.2008 emisă de SC SA, în care se evidențiază veniturile realizate de către aceasta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, intimata, în mod nelegal,nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia cu valorificarea veniturilor obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, acest fapt constituind o încălcare a principiului contributivității prevăzut de art.2 lit. e) și art. 155 din Legea nr.19/2000.
Mai mult, prin răspunsul din data de 18.06.2008, Casa de Pensii Sector 6 răspuns contestatoarei în sensul că,în mod legal, cererea de recalculare nu poate fi luată în considerare motivat de faptul că, conform OUG nr. 4/2005 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Având în vedere că art. 78 din Legea nr. 19/2000 stipulează că: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și reținând răspunsul intimatei prin care își exprimă refuzul nejustificat de valorificare la calculul drepturilor de pensie a veniturilor suplimentare obținute de contestatoare, a obligat intimata să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 691/27.04.2008 emisă de SC SA, începând cu data de 1.07.2005 și să emită o nouă decizie în acest sens.
În baza art. 274 Cod procedură civilă Tribunalul a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost completată, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unei decizii de pensionare prin valorificarea în calculul drepturilor de pensie, a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 691/ 27.04.2008 emisă de SC SA.
Privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamant, solicită respingerea acțiunii și a învederat instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, respectiv din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 01.07.1977, se înscriau salariile brute, de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 01.01.1991, salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice, pe lângă salarii, și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile suplimentare obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12 din Legea nr.57/1974, privind "retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară".
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164 alin.1 din Legea 19/2000.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul drepturilor pensie. De aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG nr. 4/2005.
Recurenta-reclamantă a învederat instanței că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul de admitere a cererii, întrucât nu au relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul de drept românesc, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că, așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
În drept, a invocat dispozițiile art.304, pct.4 si 9, art.3041 pr. civ. dispozițiile Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale și ale Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința nr. 691/ 27.04.2008 emisă de SC SA. depusă la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petentă au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimată, a cheltuielilor de judecată în valoare de 500 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI împotriva sentinței civile nr.7650/09.12.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./03.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
