Recalculare pensii. Decizia 6184/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5377/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6184/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr. 4820 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 28301/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că prin serviciul"Registratură"al secției, s-a depus la data de 15.10.2009, de către intimata-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Se solicită lămuriri intimatei-reclamante, în sensul dacă a formulat cerere de recalculare a pensiei, aceasta învederând faptul că a înțeles să conteste decizia Casei de Pensii, în acest sens pronunțându-se o hotărâre judecătorească, însă nu i s-a dat o decizie întrucât s-a trecut la recalcularea pensiei pe Legea nr. 19/000.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite proba cu înscrisuri, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză, respectiv cele pe care le depune la acest termen și anume: copia carnetului de muncă, decizia de pensie nr. - din data de 09.06.1991 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, decizia nr. - din data de 16.01.2003 (modificată la cererea petentei), decizia nr. - din data 04.08.2005 (decizie revizuită conform sentinței civile nr. 4303/2004) și taloane de pensie.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru intimata-reclamantă proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod proc. civilă, respectiv cele administrate la termenul de astăzi.
Intimata-reclamantă, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4820 din data de 30.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 28301/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și, în consecință, a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare a pensiei cuvenită reclamantei, în temeiul nr.OUG 4/2005 începând cu data de 01.12.2005, cu un punctaj mediu anual de 2,18846 puncte.
De asemenea, a obligat pârâta să emită reclamantei o decizie de recalculare în temeiul dispozițiilor nr.OUG 19/2007, începând cu data de 01.07.2007, cu un punctaj mediu anual de 2,20276 puncte și un cuantum al pensiei de 874 lei.
A mai obligat pârâta să achite reclamantei diferențe de pensie de 552 lei, din perioada 01.12.2005 - 31.03.2009.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 718,02 lei, reprezentând cheltuielile de judecată solicitate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiară a pensiei pentru limită de vârstă din anul 1997, conform deciziei nr. -/02.07.2008 emisă de pârâtă, în baza nr.OUG 4/2005, prin care pârâta a procedat la recalcularea pensiei pe baza acestui act normativ începând cu data de 01.12.2005. Cu ocazia acestei recalculări, pârâta a stabilit reclamantei un punctaj mediu anual de 2,18205 puncte și un cuantum al pensiei de 652, procedând la menținerea în plată a cuantumului anterior al pensiei, care era mai avantajos, respectiv 645 lei.
acestei decizii, dar cu aceeași dată, 02.07.2008, pârâta a emis reclamantei și o decizie de recalculare a pensiei, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 19/2007, începând cu data de 01.07.2007, pornind de la punctajul stabilit în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005. Cu ocazia acestei recalculări, pârâta a stabilit reclamantei un punctaj mediu anual de 2,19994 puncte și un cuantum al pensiei de 872 lei, începând cu data de 01.07.2007.
Pârâta nu a luat în considerare în mod corespunzător toate veniturile atestate de adeverințele nr. 6660/23.10.2002 și nr. 2127/4.04.2005, emise de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. AI. ", așa cum au fost acordate de angajator, deși s-a procedat de acesta la plata contribuției de asigurări sociale de stat, după cum atestă adeverințele respective, ci a emis decizia nr. -/2.07.2008, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005, cu un punctaj mediu anual eronat și, în consecință, i-a emis și decizia nr. -/2.07.2008, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 19/2007 cu un punctaj mediu anual și un cuantum eronat al pensiei, după cum relevă raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul.
Astfel, expertul a arătat că punctajul mediu anual aplicabil reclamantei prin recalcularea din data de 01.12.2005, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005, era de 2,18846 puncte, menținându-se în plată cuantumul avantajos al pensiei, de 652 lei și că punctajul mediu anual cuvenit reclamantei prin recalcularea din data de 01.07.2007, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 19/2007, era de 2,20276 puncte, iar cuantumul pensiei era, de la data de 01.07.2007, de 874 lei.
Instanța de fond a apreciat că veniturile atestate prin adeverințe trebuie luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât ele au constituit baza de calcul și de plată a contribuției legale de asigurări sociale, pentru că, altfel, se încalcăprincipiul contributivității.
A constatat că poziția 52 din carnetul de muncă (fila 4 din dosar) atestă că, de la data de 01.01.1996, i s-a acordat reclamantei și spor de 15%, reprezentând salariu de merit, iar art. 4 alin. 2 din nr.HG 281/1993 prevedea că: "Pentru rezultatele deosebite obținute în activitatea desfășurată, personalul poate primi un salariu de merit, care face parte din salariul de bază. Acesta poate fi de până la 15%, aplicat la salariul de bază.".
A mai reținut prima instanță că deși ulterior, la data 16.02.2009, pârâta a emis o nouă fișa de calcul, în care menționează de la 01.01.1996 că reclamanta a avut spor de vechime 25% și a avut și spor inclus în salariu de 15%, precum și"alte sporuri"15% (deci neincluse în salariul de bază), în nici un caz aceasta nu poate dovedi că punctajele au fost calculate corespunzător, în sensul includerii salariului de merit în salariul de bază - cu ocazia efectuării calculelor punctajelor anuale -, din moment ce expertiza efectuată în cauză a relevat calculul greșit realizat de către pârâtă, iar pârâta nu a solicitat o contraexpertiză.
Instanța de fond a apreciat că faptul că s-a realizat greșit, de către pârâtă, calculul punctajelor, la emiterea celor două decizii de recalculare, o dovedește expertiza efectuată în cauză, care menționează punctajele mai-sus arătate, de 2,18846 puncte din data de 01.12.2005, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005, respectiv de 2,20276 puncte de la data de 01.07.2007, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 19/2007. Expertul a precizat că erorile săvârșite de pârâtă sunt legate de calculul realizat pentru punctajul anului 1996 și, respectiv, pentru punctajul aferent stagiului suplimentar.
A constatat că din adeverințele nr. 6660/23.10.2002 și nr. 2127/4.04.2005, emise de Spitalul Clinic de Psihiatrie"Prof. Dr. AI. ",rezultă că reclamanta a obținut spor de 15% de periclitate ori pentru condiții deosebite, în timpul activității anterioare pensionării si în timpul stagiului suplimentar, respectiv în perioada 01.09.1994 - 01.11.2002.
Față de cele reținute și de considerentele expuse în continuare, prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită la recalcularea pensiei în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005 și începând cu data de 01.07.2007, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 19/2007, conform expertizei, precum și la plata diferențelor rezultate din recalculare, de la data de 01.12.2005, la data de 31.03.2009, evidențiate în raportul de expertiză, în sumă de 552 lei.
Nu s-a pronunțat, însă, instanța asupra mențiunilor suplimentare făcute de expert în afara cadrului procesual, cu privire la înscrierea perioadei grupei a doua de muncă ori cu privire la emiterea vreunei alte decizii de recalculare, începând cu data de 01.03.2009, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a făcut vreo cerere legală de completare a acțiunii, care să fie comunicată pârâtei, concluziile scrise pe fondul cauzei neavând un asemenea caracter, ceea ce nu o va împiedica pe reclamantă să acționeze separat, împotriva pârâtei, dacă va aprecia justificat, cu ocazia emiterii noilor decizii de recalculare, că aceasta i-ar leza vreun drept sau pentru emiterea vreunei decizii de recalculare în care să aibă relevanță grupa de muncă, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 100/2008.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 27/1966, potrivit cărora plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverințelor din cauza de față.
O data reținute aceste aspecte, prima instanță a făcut trimitere și la dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, care prevăd că: "Sistemul public se organizează si funcționează având ca bazaprincipiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.".
A precizat că acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosuri/e, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, instanța de fond a apreciat că, față de cele relevate de expertiza contabilă, se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, pentru că soluția contrară ar presupune încălcareaprincipiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Cât privește noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, a arătat că aceasta este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (in funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
A considerat că, în speță, sunt aplicabile și dispozițiile art. 2 - art. 6 din nr.OUG 4/2005.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în mod eronat instanța de fond a admis în totalitate raportul de expertiză întocmit de un expert nespecializat în asigurări sociale, deși singura instituție abilitată să efectueze această operațiune este Ministerul Muncii.
Arată că potrivit prevederilor art. 4 din nr.HG 381/2007 Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse este singurul organ cu atribuții privind aplicarea legislației de protecție socială: care elaborează, implementează și dezvoltă sistemul informatic în domeniul de activitate al ministerului.
Apreciază că un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei, ci poate cel mult să precizeze ce anume nu s-a luat în calcul, unde anume s-a greșit când s-au preluat datele din carnetul de muncă, adeverințe etc.
Așa fiind, recurenta consideră că, preluând în totalitate punctul de vedere al expertului și stabilind un anumit punctaj, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, realizând, astfel, o imixiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor. În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 și 8 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles să ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator, respectiv cu adeverințele invocate, a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art. 2 din nr.OUG4/2005, apreciază căeste îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor obținute, inclusiv a celor suplimentare.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a procedat la o interpretare și aplicare justă a dispozițiilor legale incidente, astfel încât, în cauză nu se regăsește motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Ca urmare, Curtea va înlătura, ca nefondată, critica recurentei, în sensul că judecătorii și-ar fi depășit atribuțiile ce le sunt conferite prin legi, precum și că, prin sentința pronunțată de instanța de fond, s-ar fi efectuat incursiunea în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că nu se poate reține că s-ar fi realizat o imixtiune în atribuțiile conferite prin lege altor autorități ale statului, câtă vreme dispozițiile art.155 alin.1 lit. f din Legea nr.19/2000 prevăd că: "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: -modul de stabilire și de plată a pensiilor -,text căruia se circumscrie și situația reglementată de dispozițiile art.95 privind recalcularea drepturilor de pensie, care în alin.2 prevede că:"Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.".
Curtea are în vedere dispozițiile art. 154 alin. 1 și 155 lit. a), lit. e) și lit. f) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele fiind competente a soluționa, în primă instanță, între altele, litigiile privind: modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Așadar, nu se poate considera că operațiunile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză, inclusiv prin valorificarea concluziilor expertizei contabile efectuate, ar putea constitui încălcări ale atribuțiilor instanțelor judecătorești, astfel cum, eronat, susține recurenta.
De asemenea, Curtea apreciază că nu se susține nici critica referitoare la faptul că prima instanță și-ar fi întemeiat în mod exclusiv soluția pe concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă, întocmit în cauză.
Astfel, Curtea reține că proba cu expertiză nu a fost unica probă administrată cu prilejul soluționării în fond a procesului, această probă fiind analizată de instanță nu ca o probă singulară, ci în contextul întregului material probator administrat, ea fiind valorificată prin coroborarea cu aspectele rezultate din toate înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, Curtea mai reține că prima instanță a analizat modul în care expertul a determinat, prin calcule contabile, punctajul necesar stabilirii cuantumului pensiei, însă doar instanța a fost aceea care efectuat interpretarea și a aplicat dispozițiile legale, incidente în cauză, nicidecum expertul.
Ca urmare, constată că, în mod corect, prima instanță a dat valoare probatorie concluziilor expertizei contabile.
Astfel, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată cu care a fost investită instanța de fond, s-a criticat modul de calcul al punctajului și cuantumul pensiei, proba cu expertiză apare ca o probă atât admisibilă, pertinentă, concludentă, cât și utilă în ceea ce privește verificarea acestor aspecte.
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr. 4820 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 28301/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. / tehnoredactat:
2 ex. / 11.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
