Recalculare pensii. Decizia 6372/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3644/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6372
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Nadia
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.412/F din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, declară cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.04.2009 pe rolul Tribunalului Ialomița Secția civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.04.2006 și pensia încasată.
Prin sentința civilă nr. 412 din data de 05.05.2009, Tribunalul Ialomița Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, din cuprinsul deciziei de pensionare nr.65236/20.01.1995, că reclamantul a avut la data pensionării o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 3 luni și 1 zi determinată în baza Legii nr.3/1977. La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
S-a considerat că, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 01.06.2000, la recalculare se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004. Ori, potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
În cazul reclamantului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 3 luni și 1 zi stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, a stabilit că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, în raport de aceste considerente cererea formulată de reclamantul a fost găsită întemeiată, iar pârâta Casa Județeană de Pensii Iaf ost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data 15.05.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii I, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 01.06.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă, se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și se solicită admiterea recursului în sensul de a se utiliza la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Susține recurenta-pârâtă că prevederile art.2 al.2 și nu 4 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 nu se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu 01.01.1995, conform Legii nr.3/1977, iar dispozițiile de excepție se aplică numai beneficiarilor de pensii stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Ordinul nr.50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării și nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu atât mai mult cu cât art.14 din Legea nr.3/1977, cât și art.42 din Legea nr.19/2000 prevăd reducerea vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă iar nu a stagiului de cotizare. În plus, reclamantul beneficiază și de prevederile OUG nr.100/2008.
La data de 26.08.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.01.1995, fiind emisă decizia nr.65236/20.01.1995, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 48 de ani 2 luni și 4 zile întregită la 48 de ani, din care 27 de ani, 3 luni și 1 zi de activitate în grupa I de muncă, 2 ani 8 luni și 14 zile de activitate în grupa I de muncă, precum și 4 ani, 2 luni și 19 zile în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art. 78 din Legea nr. 19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.65236/20.03.2007 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată efectuate în valoare de 600 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.559/18.08.2009 eliberată de Cabinet de Avocat " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.412/F din data de 05.05.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița Secția civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ tehn./08.12.2009
Tribunalul Ialomița
Judecători;
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Florentina Dragomir, Nadia
