Recalculare pensii. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.648/2008
Ședința publică de la 2 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - -JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - - JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta prin reprezentanta împotriva sentinței civile nr.922/LM/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare, se constată că prin acțiunea de asigurări sociale, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- pârâta să fie obligată să îndrepte eroarea comisă prin acordarea pensiei începând cu data de 15.10.1987 și prin neluarea în considerare a cumulului de venit pe perioada 1.02.1986 - 15.10.1987;
- pârâta să fie obligată să ia în calcul sporul special de care a beneficiat începând cu data de 1.01.1982, în sumă de 30 lei lunar, precum și o vechime totală în muncă de 21 ani, 3 luni și 15 zile în loc de 19 ani și 7 luni, cum a reținut pârâta;
- pârâta să fie obligată la actualizarea și acordarea noilor drepturi de pensie.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de pensionare nr.75149/3.03.1986 este nulă deoarece lipsește consimțământul beneficiarei pentru acordarea acestui drept, începând cu data de 15.10.1987, pentru o vechime de 19 ani și 1 lună, în loc de 21 ani, 3 luni și 15 zile.
A mai arătat că, deși a depus la dosarul de pensie adeverința nr.1259/11.07.2007, emisă de fostul ei angajator Orăștie din care rezultă că a lucrat până la data de 15.10.1987 și în care este evidențiată media retribuției avute și mențiunea achitării la stat a contribuției aferente salariilor încasate, pârâta nu a luat-o în considerare la stabilirea pensiei reclamantei.
Acțiunea introductivă de instanță nu a fost motivată în drept.
Prin precizarea depusă ulterior, reclamanta a solicitat, ca la recalcularea drepturilor sale de pensie, pârâta H să valorifice salariile de care a beneficiat aceasta în ultimii 5 ani de activitate, cu plata drepturilor începând cu 15.10.1987.
Casa Județeană de Pensii Had epus în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă, în principal, ca fiind tardiv introdusă, iar în subsidiar, ca fiind nefondată.
În apărare, pârâta a susținut sub un prim aspect că acțiunea reclamantei este tardiv formulată raportat la dispozițiile art.52/1 și art.55 din Legea nr.3/1977, în vigoare la data pensionării reclamantei.
Pe fondul cauzei, a susținut că cererea este neîntemeiată deoarece la stabilirea datei de la care pensia să fie plătită reclamantei, pârâta H avut în vedere adresa nr.1007/10.10.2007 a Întreprinderii Mecanice Orăștie, din care rezultă că reclamanta a mai lucrat din data de 1.02.1986 și până la data de 15.10.1987.
Referitor la vechimea în muncă, pârâta Haa rătat că a valorificat un stagiu de 19 ani și 7 luni, întregit la 20 de ani în grupa III de muncă.
În ce privește recalcularea pensiei, pârâta a învederat că la data de 31.03.2005 a emis, în temeiul nr.HG1550/2004, Buletinul de calcul privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă a reclamantei asupra căruia a revenit în 16.03.2007, prin valorificarea sporului special de 30 de lei, de care acesta a beneficiat aceasta în intervalul 1.01.1982 - 1.12.1982.
Ulterior,conform nr.HG550/2005,pârâta a emis decizia nr.75149/30.06.2005, revizuită prin decizia emisă la 19.03.2007, prin care punerea în plată a pensiei a fost făcută începând cu 1.07.2005.
În drept, a invocat art.115 Cod proc.civ. art.52/1 și art.55 din Legea nr.3/1977 modificată, Legea nr.19/2000 modificată și completată, nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005 și nr.HG550/2005.
Prin sentința civilă nr.922/LM/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că sub aspectul tardivității acțiunii excepția invocată de pârâta H este nefondată raportat la obiectul cererii.
Pe fond, a reținut că reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, stabilită prin decizia nr.75149/3.03.1986, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, cu drepturi stabilite începând cu 1.02.1986.
Plata pensiei s-a făcut începând din data de 15.10.1987 deoarece fostul angajator, Întreprinderea Mecanică Orăștie a comunicat pârâtei H, cu adresa nr.1007/10.10.1987, că reclamanta a mai lucrat și ulterior datei de 1.02.1986, respectiv până la 15.10.1987 iar la dosarul de pensie al reclamantei, inițial, au fost depuse doar cererea reclamantei, copia cărții de muncă, fișa de pensie și adresa 1007/10.10.1987.
Instanța a mai reținut că adresa nr.1033/16.10.1987, prin care unitatea angajatoare a comunicat pârâtei salariile încasate de reclamantă în intervalul 15.10.1982-15.10.1987, precum și retribuția medie tarifară a fost depusă la sediul pârâtei mult mai târziu, respectiv în anul 2006, odată cu cererea de recalculare a pensiei prin care a solicitat schimbarea bazei de calcul a pensiei, aspect necontestat de către aceasta.
Urmare intrării în vigoare a nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005, pârâta a procedat la evaluarea pensiei reclamantei în vederea recalculării în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000, emițând decizia de pensionare din data 30.06.2005, cu plata drepturilor din 1.07.2005.
Această decizie a fost modificată prin decizia din 30.06.2005, ocazie cu care pârâta valorificat perioada 1.01.1982-1.12.1982, în care reclamanta a beneficiat de sporul special de 30 lei lunar, iar cât privește perioada lucrată de reclamantă după data de 1.02.1986, când a fost propusă la pensionare, și până la 15.10.1987, instanța de fond a reținut că acest interval a fost avut în vedere prin decizia nr.75149/10.07.2007.
Cât privește solicitarea reclamantei referitor la schimbarea bazei de calcul în sensul luării în considerare a perioadei 15.10.1982-15.10.1987, instanța a apreciat că este nefondată întrucât nu există temei legal pentru aceasta, art.62 din Legea nr.3/1977 fiind abrogat prin Legea nr.19/2000.
Referitor la vicierea consimțământului reclamantei, de către pârâtă, instanța de fond a constatat că din cuprinsul cererii de pensionare, semnată de către reclamantă, nu rezultă aspecte de natură a duce la concluzia nevalabilității consimțământului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, reclamanta a susținut că soluția instanței de fond este greșită, deoarece se întemeiază pe o interpretare eronată a probelor dosarului.
Astfel, a susținut că nepunerea în plată a pensiei începând cu 15.10.1987 este o dovadă a vicierii consimțământului recurentei, că vechimea totală în muncă care trebuia valorificată de pârâta H este de 21 ani,3 luni și 15 zile cu o contribuție la plata pensiei suplimentare de 20 ani, 9 luni și 15 zile și cu o contribuție medie tarifară de 2318,76 ROL pe lună.
A mai susținut că prima instanță nu a observat că punctajul aferent acestui stagiu a fost greșit determinat de către pârâtă și că recalcularea drepturilor sale de pensie a fost făcută cu încălcarea prevederilor art.51/1, art.62/1 și 62/3 din Legea nr.3/1977 și art.95 din Legea nr.19/2000.
În drept, a invocat art.304 pct.5,6,9 10 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Has olicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, deoarece decizia întocmită în anul 1986 nu mai poate fi contestată din moment ce nu a fost atacată în termenul și condițiile prevăzute de actul normativ în temeiul căruia a fost emisă, respectiv de Legea nr.3/1977.
Referitor la calculul punctajului mediu anual aferent stagiului de cotizare realizat și punerea în plată a pensiei începând cu data de 1.11.2007, intimata Has usținut că aceste cereri sunt lipsite de obiect deoarece evaluarea și recalcularea pensiei reclamantei s-a făcut în temeiul nr.OUG4/2005 și nr.HG1550/2004 pe principiile Legii nr.19/2000.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici precum și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ., precum și din oficiu, în limitele stabilite prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Reclamanta s-a pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în anul 1986, conform deciziei nr.75149/3.03.1986 emisă în temeiul Legii nr.3/1977, cu drepturi stabilite începând cu 1.02.1986.
Deși drepturile de pensie ale reclamantei au fost stabilite începând cu 1.02.1986, plata lor s-a făcut începând cu 15.10.1987 deoarece fostul angajator a comunicat cu adresa nr.1007/10.10.1987 că reclamanta lucrat și după data de 1.02.1986, când a fost propus la pensie, și până la 15.10.1987.
Ori, art. 51 alin.1 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificat prin nr.70/1990, prevede că " Pentru salariați, pensiile se plătesc de la data desfacerii contractului de muncă sau, după caz, a încetării plății indemnizației de asigurări sociale".
Prin urmare, din moment ce data desfacerii contractului de muncă al reclamantei, operată în cartea de muncă, la poziția 24 (13), este 15.10.1987, intimata Har espectat dispozițiile legale în vigoare, atunci când a dispus plata pensiei începând cu această dată și nu cu data de 1.02.1986.
În plus, pensia nu putea fi plătită de la data de 1.02.1986 deoarece din adresa nr.1007/21987, emisă de unitatea la care a fost angajată reclamanta, a rezultat că în intervalul 1.02.1986-15.10.1987 reclamanta a desfășurat activitate în cadrul unității pe postul de funcționar administrativ (13).
Prin urmare, recurenta nu poate invoca în ce privește data plății pensiei vicierea consimțământului ei prin eroare, deoarece în sistemul nostru judiciar nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Deci, recurenta nu poate susține că s-a aflat în eroare cu privire la data de la care sunt plătite drepturile sale de pensie, din moment ce legea prevede, la art.51 alin.1, care este acel moment.
Nici dolul, ca viciu de consimțământ, nu poate fi invocat de recurentă deoarece nu au fost administrate dovezi de natură demonstra că recurenta a fost indusă în eroare de către reprezentanții H prin mijloace viclene în scopul de aof ace să se pensioneze începând cu 1.02.1986.
În consecință, din moment ce recurenta a formulat o cerere de pensionare iar art.51 alin.1 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificat prin nr.70/1990, prevede clar că pensiile se plătesc de la data desfacerii contractului de muncă, în speță din 15.10.1987, recurenta nu poate invoca vicierea consimțământului ei.
De asemenea nici criticile vizând neacordarea sporului special de 30 lei lunar, pe perioada 1.01.1982-1.12.1982, nu sunt fondate deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că acesta a fost valorificat prin decizia nr.75149/19.03.2007, ocazie cu care drepturile de pensie al reclamantei au fost reevaluate și puse în plată începând cu 1.07.2005, conform nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005 și nr.HG550/2005.
În ce privește nevalorificarea vechimii în muncă de 21 ani, 3 luni și 15 zile, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, deoarece determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei reclamantei, conform procedurii prevăzute de nr.HG1550/2004, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor rezultate din documentația aflată la casele teritoriale de pensii.
În plus, această perioadă a fost valorificată prin decizia nr.75149/10.09.2007 astfel că cererea a rămas fără obiect.
Solicitarea recurentei de modificare a bazei de calcul a pensiei în anul 2007, prin luarea în considerare a intervalului 15.10.1982 - 15.10.1987, este lipsită de temei legal deoarece drepturile de pensie ale reclamantei au fost stabilite sub imperiul Legii nr.3/1977, act normativ care a fost abrogat prin Legea nr.19/2000.
Prin urmare, se constată că aspectele invocate de recurentă sunt nefondate deoarece evaluarea și recalcularea pensiei s-a făcut în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005 și nr.HG1550/2004, pe principiile Legii nr.19/2000, prin determinarea punctajului mediu anual cu luarea în considerare a salariilor și sporurilor salariale dovedite pe o perioadă de 21 ani,3 luni și 14 zile.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care Curtea va dispune, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.922/LM/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.06. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.MS
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
