Recalculare pensii. Decizia 6493/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5018/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.6493/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenteleCasa de Pensii a Municipiului B șiîmpotriva sentinței civile nr.4037 din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9180/3/AS/2009, având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4037 din data de 14.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 633/15.09.2005, emisă de SA B; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 și până la emiterea unei noi decizii de pensie; a admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat și a obligat pârâta la plata sumei de 500 lei cu acest titlu către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/30.11.2005 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 1 B au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantei, in conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005.
Din actele dosarului, Tribunalul a constatat ca pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr. 633/15.09.2005, emisă de SA
Or, a reținut, Tribunalul, veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, în raport de dispozițiile Legii nr. 27/1966, ale art. 1 din Decretul nr. 389/1972, ale art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 4 alin. 2 și 3 din nr.OUG 4/2005.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică acelea de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg dintr-un atare principiu, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
A mai reținut prima instanță că formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Prin urmare, s-a reținut că, în prezența unei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și 304/1 din Codul d e procedură civilă, recurenta Casa de Pensii a Municipiului a arătat, în esență, următoarele:
Petentei i s-au recalculat drepturile de pensie de limita de vârsta ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin adeverința nr. 633/15.09.2005 emisa de, deoarece aceasta cuprindea si veniturile provenite din lucrul în acord global, care nu fac obiectul nr.OUG 4/03.02.2005 actualizată - privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca acestea sa fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării in vigoare a Legii nr.49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul al pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.
Or, veniturile realizate din acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise in carnetul de munca), astfel încât nu pot fi luate in calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât si pentru situația nerealizării producției planificate (când retribuția se diminua). Prin urmare, drepturile de pensie se calculează prin raportare numai la retribuția stabilită prin contractul de muncă.
În susținerea recursului, s-a făcut referire la alte soluții de practică judiciară, precum și la decizia nr.736/2006, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de la pct. VI din Anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În motivare recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304/1 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
În raport de dispozițiile art. 274 alin. 3. pr. civ. în mod greșit prima instanță a redus onorariul avocatului, câtă vreme, în prezent, aceste dispoziții mai sunt aplicabile, deoarece onorariul de avocat se stabilește prin negociere intre avocat și client, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu mai există onorarii minimale și maximale stabilite de barou sau, potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 teza I și art. 133 alin 1 teza a doua din Legea nr. 51/1995.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate probe.
În ședința publică din data de 4.11.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în privința pretențiilor patrimoniale ale reclamantei aferente perioadei 1.12.2005-martie 2006.
Examinând cu prioritate cauza prin prisma excepției invocate, în conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, Curtea, în raport de dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 12 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, precum și ale art. 7 alin. 5 din nr.OUG 4/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2008 și față de data înregistrării cererii de chemare în judecată - 9.03.2009, urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune și să respingă cererea privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1.12.2005-martie 2006, constatând prescris dreptul la acțiune.
În ce privește criticile aduse de recurentă hotărârii instanței de fond, Curtea constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat intimata să țină seama la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 633/15.09.2005, emisă de SA B (filele 6-16 din dosarul instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverința menționată atestă realizarea de către intimata reclamantă, în perioadele 1966-1997, unor venituri suplimentare - sporuri cu caracter permanent, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul adeverinței emise de fostul angajator.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de asigurat trebuie să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale, conform art. 78 din Legea nr. 19/2000, constituind baza de calcul a pensiei, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
Nu poate fi primită critica recurentei în sensul că veniturile suplimentare realizate de intimată nu reprezintă sporuri și nu au nici caracter permanent, câtă vreme, în chiar cuprinsul adeverinței nr. 633/15.09.2005, angajatorul menționează contrariul, asumându-i răspunderea.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității, obligativității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Nici decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrise la pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.
Prin urmare, se reține că nu se regăsesc în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de modificare subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, referindu-se la interpretarea greșită a probelor, iar nu la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pe perioada 1.12.2005-martie 2006, cu consecința respingerii cererii privind plata diferențelor de pensie pentru acest interval ca prescrisă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În ce privește recursul declarat derecurenta, Curtea constă că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Aplicând dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond nu a intervenit în contractul de asistență juridică încheiat între parte și avocatul său și nu a modificat cuantumul onorariului avocatului, ci doar a stabilit în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată ce urmează a fi suportate de partea adversă.
Altfel spus, instanța de fond nu a făcut decât să stabilească, în cadrul raportului juridic procesual civil, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții, fără ca prin aceasta să fie nesocotite dispozițiile invocate din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora onorariile se stabilesc liber între avocat și client, fiind interzisă fixarea de onorarii minimale, recomandate sau maxime.
De altfel, prima instanță a arătat în considerentele sentinței atacate care sunt argumentele care au condus la concluzia necesității micșorării cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă, reprezentând onorariul avocatului.
Prin urmare, cum Tribunalul a făcut o corectă interpretare să aplicare a prevederilor legale mai sus evocate, Curtea constată că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta,cu domiciliul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4037 din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9180/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, cu sediul în B, nr. 6, sector 3.
Admite recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4037 din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9180/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimata.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.12.2005 - martie 2006 și respinge capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru acest interval ca prescris.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /4 ex.
17.12.2009
Jud. recurs.:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
