Recalculare pensii. Decizia 6830/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5199/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6830/
Ședința Publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER: - -
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 3407 din data de 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.6926/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 17.11.2009, de către intimata-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care a atașat un set de înscrisuri în susținerea cererii, de asemenea, în dublu exemplar.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea intimatei-reclamante, aceasta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Intimata-reclamantă, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că este de acord, în parte, cu hotărârea pronunțată de către instanța de fond, și, față de cele învederate pe cale de întâmpinare, înțelege să solicite obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea pensiei sale anticipate parțiale, începând cu data de 04.11.2008, ci nu cu data de 04.10.2008, cum din eroare s-a menționat, conform adeverinței nr. 196/06.-, emisă de către Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini -, prin care se face recunoscută încetarea activității de asigurat. În consecință, solicită modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii începând cu data de 04.11.2008, ci nu cu data de 04.10.2008 și menținerea celorlalte dispoziții.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3407 din data de 23.04.2009, pronunțată în dosarul 6926/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și, în consecință, a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei decizii, prin care să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 04.10.2008, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 173/06.02.2008 emisă de -
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, din buletinul de calcul aferent Deciziei nr. -/26.06.2008, emisă de Casa Locala de Pensii sector 6 B pe numele reclamantei, reiese că pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent realizate de reclamantă, atestate prin adeverința nr. 173 din data de 06.02.2008, emisă de -
Veniturile realizate în sistemul deacord global, precum și celelalte venituri suplimentare, trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin prevederile art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume, angajatorii calculau și virau contribuțiile legale de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, prima instanță a apreciat că se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora: "Sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.".
Prin dispozițiile art. 4 alin. 2 și alin. 3 din nr.OUG 4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității, pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuireîn acord, în anexa 1 nr.OUG 4/2005 se menționează că acestea nu vor fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, aceeași soluție fiind menționată și pentru"alte sporuri care nu au avut caracter permanent.".
În aceeași Anexă a nr.OUG 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Instanța de fond a considerat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră contribuțiile de asigurări sociale. Or, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu în raport de cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Prima instanță a mai constatat că, pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul nr.OUG 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a reținut că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că primeazăprincipiul contributivității,afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 și ale 3041Cod proc. civilă.
Recurenta-pârâtă susține că, raportând considerentele sentinței civile atacate la obiectul cererii de chemare în judecată,rezultă că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, în sensul că:
Prin cererea de chemare în judecată contestatoarea nu a precizat de la ce data solicită recalcularea drepturilor de pensie, iar instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a beneficia de recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 04.10.2008, în situația în care contractul de muncă al contestatoarei a fost desfăcut de unitatea angajatoare cu data de 04.11.2008.
Invocă dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Arată că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Recurenta-pârâtă solicită instanței de recurs ca, raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile actelor normative în vigoare pentru perioada menționată în adeverință să constate că adeverința mai sus menționate nu îndeplinește condițiile de fond prevăzute de pct. VI din Anexa G nr. 4/2005, în sensul că, din cuprinsul acesteia nu reiese denumirea sporului și temeiul legal în baza căruia a fost acordat.
Arată că potrivit prevederilor pct. VI. din Anexa G nr. 4/2005, adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde:
- denumirea unității;
- perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
- funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
- denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
- perioada în care a primit sporul și temeiul legal în baza căruia s-a acordat;
- adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Recurenta-pârâtă mai menționează că veniturile menționate în adeverință nu reprezintă un spor, ci o formă de stimulare, conform dispozițiilor art. 62 raportate la dispozițiile art. 65 din Legea nr. 57/1974, care se acordau din fond stabilit prin Planul Național Unic de Dezvoltare Economico-Socială.
În sensul celor susținute mai sus, invocă dispozițiile art. 62 din Legea nr. 57/1974, care prevedeau că:"Pentru realizări deosebite în cadrul unor operațiuni de export, import și de prestări de servicii cu plata în valuta, care reprezintă un aport valutar mai ridicat și determina îmbunătățirea cursului de revenire, personalul muncitor din unitățile economice, precum și cel din aparatul ministerelor, celorlalte organe centrale și consiliilor populare județene și al municipiului B, poate fi premiat în cursul anului dintr-un fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.".
Mai invocă și dispozițiile art. 65 din aceeași lege, potrivit cărora:"Repartizarea pe persoane a fondului de participare la beneficii, a fondului de premii anuale ce se acorda în unitățile bugetare, organizarea de excursii în străinătate din fondurile alocate în valuta, precum și stabilirea persoanelor care urmează sa participe la acestea, se aproba de către consiliul oamenilor muncii din unitatea respectiva. individuale ce se acorda în cursul anului se aproba de către conducerea unității, de acord cu comitetul sindicatului. Pentru persoanele din conducerea unității, aprobarea se da în toate aceste cazuri de către conducerea organului ierarhic superior, de acord cu organul sindical corespunzător.
Modalitățile de defalcare pe unități a cotelor de constituire a fondului de participare la beneficiile ce se realizează în cadrul planului și peste plan, de formare și repartizare a fondurilor ce se atribuie în valuta, modalitățile de constituire și repartizare a fondurilor pentru premiile anuale la unitățile bugetare și a premiilor pentru economii, formele specifice de acordare a premiilor pentru economii, precum și alte premii sau recompense cu caracter limitat, ce se acorda personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele obținute în îndeplinirea anumitor obiective specifice, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.".
Arată că, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul nr. 389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
De asemenea, mai arată că, din prevederile Decretului nr. 92/1976, care reglementează datele ce se înscriu in carnetul de munca, coroborate cu prevederile cu Ordinului Ministerului Muncii nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, norme legale din care rezultă că veniturile realizate înacord globalnu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, acestea nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Or, susține recurenta-pârâtă, această diferențiere a justificat aplicarea, de către legiuitor, a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă din baza de calcul a drepturilor la pensie, printr-un text de lege expres, respectiv prin prevederile pct. VI din Anexa nr.OUG 4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri.
Așadar, consideră recurenta-pârâtă, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului care vizează veniturile obținute sub formă de premii nu lasă loc de interpretare extensivă, așa cum susține intimata-reclamantă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Astfel, în acest sens arată că, prin Decizia nr. 736/24.10.2006 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la OUG. nr. 4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Recurenta-pârâtă mai susține că, este lesne de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de stat și anume, Decretul nr. 389/1972, Legea nr. 49/1972, că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, ci nu a salariatului, care avea doar obligația contribuției la pensia suplimentară.
Arată că, din cuprinsul adeverinței nu rezultă că angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturile suplimentare ce reprezintă adaosuri, conform actelor normative în vigoare, pentru perioadele menționate în adeverințe.
Recurenta-pârâtă a mai solicitat instanței de recurs să constate că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară, conform dispozițiilor art. 65 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, coroborate cu dispozițiile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 27/1966.
În sensul celor de mai sus, invocă dispozițiile art. 65 din Legea nr. 3/1977, care prevedeau că: "Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.
Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifara folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție.".
Invocă și dispozițiile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 27/1966, republicată, care prevedeau că:"Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a România.".
Mai invocă și dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Mai arată că prevederile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 2/1983 - legea care reglementa lucrul în "acord global" - stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, a participării labeneficii, premiilorși a altorstimulente,sporurilor, indemnizațiilorși acompensațiilorprevăzute de lege.
Învederează că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectareaprincipiului egalității,atât pentru persoanele care, prin munca lor, au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă, pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară, conform actelor normative menționate mai sus, ci nu și pentru sumele prevăzute în adeverință.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 și ale 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 - 13 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
În prezentul recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, prilej cu care recurenta-pârâtă a atașat cererii de recurs un înscris nou și anume, adresa nr. 11382/10.11.2009 emisă de -, prin care aceasta înțelege să facă dovada datei la care intimata-reclamantă a încetat activitatea de asigurat.
Și intimata-reclamantă a atașat înscrisuri la întâmpinarea formulată la recurs, însă acestea se regăsesc și în dosarul de fond, astfel că nu pot fi calificate drept probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (aflat la filele 6 - 21 din dosarul de fond), cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. 173/06.02.2008 și cu anexa la aceasta (aflate la filele 47 și, respectiv, 50 - 54 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire în acord global, cât și cu titlu de prime șiprime de vacanță, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică.".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art. 76 și următoarele din Legea nr. 19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art. 2 din nr.OUG 4/2005, reține că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri înacord global, primeșiprime de vacanță.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 2/1983 - legea care reglementa lucrul înacord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 2/1983 prevedeau că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Totodată, potrivit prevederilor art. 47 alin. 2 din Constituția României, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Curtea constată că din chiar preambulul nr.OUG 4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat: " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
De asemenea, mai are în vedere și rincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Cât privește Decizia nr.736 din data de 24.10.2006 a Curții Constituționale a României, invocată de recurentă, Curtea apreciază că aceasta nu vine în sprijinul susținerilor recurentei, ci, dimpotrivă, le infirmă.
Astfel, Curtea constată că, prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a decis că:"Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor,constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.".
Față de toate cele mai sus reținute, Curtea apreciază că în mod jusitificat prima instanță a obligat-o pe recurenta-pârâtă să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită intimatei-reclamante prin valorificarea veniturilor suplimentare (neînscrise în carnetul de muncă), constând în venituri obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cu titlu deprimeși prime de vacanță, ce sunt atestate prin actul de certificare eliberat de fostul angajator, respectiv prin adeverința nr. 173/06.02.2008, eliberată de - Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcții Mașini -
Totuși, Curtea constată că sentința pronunțată de prima instanță este criticabilă sub aspectul datei de la care prima instanță a dispus recalcularea drepturilor de pensie anticipată parțială.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond, în mod eronat, a dispus ca pensia anticipată parțială cuvenită intimatei-reclamante să fie recalculată, retroactiv, începând cu data de 04.10.2008, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate prin adeverința sus-menționată,în loc de data 04.11.2008, așa cum era corect, în raport de data încetării contractului individual de muncă al acesteia, care rezultă cu claritate din adresa nr. 11382/10.11.2009 emisă de -, prin care Casei Teritoriale de Pensii sector 2 B, aflată în subordinea recurentei-pârâte, i se comunică faptul că, începând cu data de 04.11.2008, a încetat activitatea de asigurat a d-nei, pentru pensionare, în temeiul deciziei - SA nr. 36/03.11.2008 și a deciziei nr. -/26.06.2008 a Casei Teritoriale de Pensii sector 2
Or, data desfacerii contractului individual de muncă al intimatei-reclamante fiind data de 04.11.2008, aceasta este data de la care i se cuvin acesteia drepturile de pensie, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 2 din Legea nr. 19/2000:
"(2) Drepturile de pensie anticipată sau pensie anticipată parțială se acordă și se plătesc:
a) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea
fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1),dar nu înainte de data încetării calității de asigurat,în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III; -".
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 pct. I din aceeași lege:
"(1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
persoanele care desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă și funcționarii publici; -.".
Curtea constată că intimata-reclamantă se află în ipoteza prevăzută de textul de la art. 5 alin. 1 pct. I din Legea nr. 19/2000, fiind asigurată prin efectul legii, întrucât a fost încadrată cu contract individual de muncă și că, de altfel și în decizia nr. -/26.06.2008 de acordare a pensiei anticipate parțiale (filele 22 și 65 din dosarul de fond) s-a menționat că plata drepturilor se va face începând cu data de 04.11.2008.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, apreciind că sunt, doar în parte, fondate criticile recurentei-pârâte, le va primi ca atare, urmând a modifica hotărârea fondului, însă numai sub aspectul menționat mai sus, respectiv al datei de la care se vor recalcula drepturile de pensie anticipată parțială cuvenite intimatei-reclamante.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 Cod proc. civilă, Curtea va admite recursul și, în consecință, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că o va obliga pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 04.11.2008 (data încetării calității de asigurat), cu luarea în considerare și a veniturilor atestate în adeverința nr. 173/06.02.2008, emisă de -
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 3407 din data de 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.6926/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Dispune obligarea pârâtei la emiterea unei decizii, prin care să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 04.11.2008, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate în adeverința nr. 173/06.02.2008, emisă de -
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. / tehnored.
2 ex. / 21.12.2009
Jud. fond: -;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
