Recalculare pensii. Decizia 6841/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4686/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6841/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.733/F din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1550/2009), în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"recalculare pensie."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns:recurentaCasa Județeană de Pensii Iși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.10.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, față de împrejurarea că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.733/F/16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- (1550/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005; a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 28.05.2006 și pensia încasată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoare situație de fapt și de drept:
Potrivit deciziei de pensionare nr.41938/18.03.1998, reclamantul-contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 26 de ani, 11 luni și 0 zile, determinată în baza Legii nr. 3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 01.04.1990, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, în cazul contestatorului, care a înregistrat o vechime în grupa I-a de muncă de 26 de ani, 11 luni și 0 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică de 20 de ani.
De altfel, a mai reținut prima instanță, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul prin motivele invocate contestă decizia nr. 41938/30.11.2005, iar în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000 "decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare".
Prevederile art.2 alin.2 și nu alin. 4 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 nu i se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu data de 01.04.1990, conform Legii nr. 3/1977.
A mai arătat recurenta că Ordinul nr. 50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, și nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani conform Legii nr. 19/2000.
Atât la art.14 alin.2, lit. a) și b) din Legea nr.3/1977 cât și la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă și nu a stagiului complet de cotizare care este de 30 ani.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei în sensul că reclamantul a înțeles să conteste decizia de recalculare a drepturilor de pensie în baza nr.OUG 4/2005, contestație tardivă în raport de dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Astfel, recurentul nu a contestat decizia de recalculare a drepturilor de pensiei, ci a solicitat emiterea deciziei de recalculare, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, începând cu data de 1.09.2005, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la stabilirea punctajului mediu anual și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în ultimii trei ani, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 3 și 5 din nr.OUG 4/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fond, se reține că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al intimatului și din decizia nr. 41938/18.03.1998, definitivă (fila 40 dosarului instanței de fond), acesta a realizat o vechime efectivă, necontestată, în grupa I de muncă de 26 de ani 11 luni și 0 zile, cum corect a reținut instanța de fond.
Pensia sa a fost recalculată în baza nr.OUG 4/2005, prin decizia nr. 41938/12.09.2006 și în baza nr.OUG 19/2007, prin decizia nr. 41938/1.07.2007.
Astfel cum rezultă atât din decizia nr. 41938/21.04.1990, cât și din decizia de recalculare a drepturilor de pensie în baza nr.OUG 4/2005, drepturile inițiale au fost stabilite începând cu data de 01.04.1990.
În mod judicios prima instanță a reținut că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Curtea reține că, în cauză, nu prezintă relevanță nici stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, câtă vreme drepturile de pensie ale intimatului contestator nu au fost stabilite în baza legii noi, ci în temeiul Legii nr. 3/1977.
De asemenea, față de obiectul cererii cu care reclamantul a învestit instanța, se constată că este lipsită de relevanță în cauză invocarea dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 ori ale OUG100/2008.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță.
Așadar, în cauză, nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de modificare subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, nevizând interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță. Simpla menționare a acestei dispoziții legale nu este de natură să conducă la admiterea recursului.
Cum prima instanță a interpreta corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, cu sediul în S,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.733/F din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1550/2009), în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în F, str. C, -. A,. 1,.3, județuk
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:NV/4 EX./17.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
