Recalculare pensii. Decizia 7109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5049/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7109/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.4570 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27823/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 03.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4570 din data de 27.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția autorității de lucru judecat pentru cererea completatoare privind anularea deciziei nr. -/19.10.2000 a intimatei în raport cu sentința civilă nr. 848 din 25.02.2003 a Tribunalului București. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului în baza OUG nr.4/2005 începând cu 1.12.2005 și în baza OUG nr.19/2007 începând cu data de 1.07.2007, luând în considerare și veniturile obținute de contestator anterior pensionării conform adeverințelor nr.465/02.03.2006 (1.08.1992 - 1.05.1999, 1.07.2000 - 1.09.2000) emise de SC SA, adeverinței nr.10199/ 16.10.2006 emisă de SA, adeverinței nr.205/10.05.2006 emisă de INTEC. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind recalcularea în baza adeverinței nr. 211/10.05.2006. A obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului în baza art.95 din Legii nr.19/2000 începând cu 1.12.2007, luând în considerare și stagiul suplimentar rezultat din adeverința nr.465/2.03.2006 (1.10.2000- 1.12.2000) emisă de SC SA. S-au respins ca nefondate capetele de cerere completatoare privind majorarea punctajului pentru lucrul în grupa I de muncă începând cu data de 1.01.2009 și privind majorarea punctajului în baza art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000. S-a respins capătul de cerere completator privind anularea deciziei nr.- din 19.10.2000, pentru autoritate de lucru judecat.
Prima instanță a constatat prioritar că sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, prevăzute de art.1201 cod civil cu privire la capătul de cerere completator menționat, astfel că potrivit art.137 și art.166 Cod procedură civilă a admis excepția și a dispus respingerea lui pentru autoritate de lucru judecat.
S-a observat astfel că prin sentința civilă nr.848/25.02.2003, a fost respinsă de Tribunalul București Secția a VIII-a contestația formulată de contestator în contradictoriu cu intimata împotriva deciziei nr.-/19.10.2000, ca neîntemeiată. A arătat instanța în acea cauză că decizia a stabilit drepturile de pensie ale contestatorului în baza Legii nr.3/1977 și HG 565/1996, nemulțumirea contestatorului de aplicare la stabilirea salariului mediu dedus a HG nr.565/1996 pe motiv că a beneficiat de măriri ale salariului ca urmare a negocierilor și nu ca urmare a indexărilor și compensărilor acordate de guvern fiind neîntemeiată. A precizat instanța în acea cauză că majorările de care a beneficiat contestatorul sunt supuse prevederilor HG nr.565/1996 și că ele erau acordate dacă existau bani pentru această operațiune dar sumele necesare apăreau tot datorită inflației ce făcea să crească prețurile produselor comercializate creându-se astfel un excedent fals de bani, iar angajatorul contestatorului SC SA era unitate care avea ca asociat majoritar statul român și beneficia de subvenții de la buget pentru susținerea activității economice, o parte din aceste sume (subvenții) fiind folosite evident pentru plata salariilor, unitatea nefiind competitivă și nereușind să supraviețuiască din solduri proprii.
În consecință, cum fondul solicitărilor contestatorului pe capătul de cerere completator menționat a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prima instanță a apreciat că este împiedicată de dispozițiile art. 1201 Cod civil, să procedeze la o nouă analiză a deciziei nr.-/19.10.2000 în raport cu prevederile nr.HG 565/1996.
Pe fondul cauzei cu care a rămas investit, Tribunalul Bucureștia reținut temeinicia parțială a solicitărilor contestatorului. Astfel a constatat că sunt întemeiate solicitările acestuia de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor obținute în timpul activității atestate de adeverințele nr.205/10.05.2006, emisă de SA, nr.10199/ 16.10.2006 emisă de SA și adeverința de la filele 12 - 13 din dosar, nr.465/2.03.2006, care atestă salariile contestatorului începând cu data de 1.07.2001 până la data pensionării și sporul de vechime obținut de acesta în timpul activității anterioare pensionării. În același timp s-a apreciat că adeverința nr.465/12.03.2006 atestă și stagiul suplimentar realizat de contestator după pensionare (fila 12) observându-se că adeverința confirmă că de la data de 1.10.2000 și până la 1.12.2000 contestatorul a obținut salariul lunar de 4815.000 rol fără a fi beneficiat de alte sporuri, carnetul de muncă (fila 31 din dosar) atestă că s-a pensionat contestatorul la data de 1.09.2000, la fel ca și decizia de recalculare a pensiei emisă în baza OUG nr.4/2005, nr.-/3.04.2007 (fila 117 din dosar).
Ori, potrivit principiului contributivității prevăzut de art.2. e din Legea nr.19/2000 a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului în baza OUG nr.4/2005 începând cu data 1.12.2005 și în baza OUG nr.19/2007 începând cu data de 1.07.2007, cu luarea în considerare și a veniturilor obținute de contestator anterior pensionării conform adeverințelor nr.205/1 0.05.2007 emisă de INTEC SA (acordate de angajator cu titlu de acord și prime), nr.10199/16.10.2006 emisă de SA (acordate de angajator cu titlul de acord conform anexei de la fila 6 din dosar), și nr.465/2.03.2006 privind salariul și respectiv sporul de vechime acordate de angajatorul SC SA pentru perioadele 1.08.1992 - 1.05.1999, această adeverință atestă - sporul de vechime de 25% (dar intimata nu a luat în considerare pentru contestator vreun spor de vechime începând cu data de 1.10.1995 și până la 1.01.1997, potrivit fișei datelor privitoare la activitatea în muncă emisă de intimată, ce stă la baza deciziei de recalculare nr.-/3.04.2007, de la filele 119 - 123 din dosar) și - respectiv salariul de 4413.000 rol începând cu data de 1.07.2000 până la data pensionării deoarece ulterior pensionării angajatorul a acordat de la 1.10.2000 un salariu mai mare, de 4815.000 rol (intimata luând în considerare conform flșei datelor privitoare la activitatea în muncă, menționată un salariul mai mic de 4023.000 rol).
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului în baza art.95 din Legea nr.19/2000 începând cu data de 1.12.2007 cu luarea în considerare și a stagiului suplimentar rezultat din adeverința nr.465/2.03.2006 emisă de SC SA, 1.10.2000 - 1.12.2000, observându-se că această adeverință a fost depusă de contestator la Casa Locală de Pensii Sector 4 cu cererea de recalculare din 19.11.2007
(fiIa 2 din dosar fond).
Prima instanță a statuat că nu poate dispune obligarea intimatei să recalculeze pensia contestatorului cu majorarea punctajului pentru lucrul în grupe superioare de muncă începând cu data de 1.01.2009 în baza Legii nr.218/2008 cum solicită contestatorul, observându-se că art.II din această lege a fost abrogat de OUG nr.209/2008, acest din urmă act normativ stabilind aplicabilitatea mai întâi a altui act normativ cu alte date de recalculare, OUG nr.100/2008 și abia apoi a Legii nr.218/2008 cu acordarea diferenței dintre cele două majorări de punctaj - începând cu 1.01.2010, în nici un caz de la 1.01.2009 cum cere contestatorul.
Pronunțându-se cu respectarea principiului disponibilității procesului civil în raport de actul normativ pe baza căruia contestatorul cere majorarea punctajului și data majorării, Tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Tot ca nefondat a fost respins și capătul de cerere completator privind majorarea punctajului în baza art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, pentru 11 ani cum cere contestatorul, observându-se că nu este beneficiar contestatorul al acestui text legal pentru cei 11 ani. Deși contestatorul a susținut că îi este aplicabil acest text legal pentru cei 11 ani cât a depășit stagiul complet de cotizare, s-a observat că pensionarea sa a intervenit potrivit înscrisurilor de la filele 31 și 117 la data de 1.09.2000, așadar în baza Legii nr.3/1977 care stabilea pentru bărbați stagiul complet de cotizare de 30 ani dar și vârsta standard de pensionare de 62 ani. Chiar dacă stagiul de cotizare realizat de contestator depășește cu cei 11 ani invocați de acesta stagiul complet de cotizare, această depășire a început conform mențiunilor de la filele 50-55(BC 2) în septembrie 1988. Or atunci, contestatorul avea doar vârsta de 47 ani, fiind născut la data de 19.08.1941, conform înscrisurilor de la filele 4 și 49 din dosar. Art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 atribuie beneficiul majorării punctajului doar dacă sunt îndeplinite ambele condiții referitoare la depășirea vârstei standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, nefiind suficientă depășirea stagiului complet de cotizare atât timp cât nu a fost depășită vârsta standard de pensionare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Se arată, în dezvoltarea recursului formulat că nelegal și cu nesocotirea dispozițiilor art.1201 Cod civil s-a admis excepția autorității de lucru judecat, în raport de conținutul în date al sentinței civile nr.848/25.02.2003 a Tribunalului București, întrucât temeiul juridic invocat în acțiunea de față este art.89, art.155 lit.d și f din Legea nr.19/2000, diferit față de cel invocat în acțiunea în care s-a pronunțat sentința sus-menționată și care a fost Legea nr.3/1999, nr.HG565/1996.
De altfel, nu s-a avut în vedere că excepția autorității de lucru judecat nu putea opera însă pe aspectul micșorării punctajului stabilit la data de 1.04.2001 conform Deciziei nr.-/19.10.2000 de la 1,9502 la 1,53586 contrar prevederilor art.180 alin.5, 6, 7 din Legea nr.19/2000.
În speța dedusă judecății pe aspectul în discuție, pretinde recurentul nu s-ar putea invoca eventual excepția tardivității contestării unei eventuale decizii de pensie și nici a excepției prescripției dreptului material la acțiune, pe considerentul că micșorarea punctajului s-a realizat în lipsa emiterii unei decizii.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente în cauză.
Astfel, potrivit art.1201 Cod civil, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect, cauză. Ori, pentru a exista identitate de obiect între cele două acțiuni este suficient ca scopul urmărit de reclamant să fie același în ambele litigii, situație de altfel incidentă în speța dedusă judecății.
Se impune a se avea în vedere astfel că scopul urmărit în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.2976/AS/2002 a Tribunalului București Secția a VIII-a, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.848/25.02.2003 față de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat este acela de a obține anularea Deciziei de pensie nr.-/19.10.2000, pe considerentul inaplicării nr.HG565/1996, fiind identic de altfel cu primul capăt din cererea de chemare în judecată în care s-a pronunțat sentința atacată prin prezentul recurs.
Tribunalul București, a reținut prin sentința atacată autoritatea de lucru judecat.
Drept urmare, legal a statuat prima instanță existența autorității de lucru judecat, neputând proceda la o nouă analiză a deciziei de pensionare în raport cu prevederile nr.HG565/1996, chiar dacă s-a invocat un alt temei juridic, scopul urmărit fiind așa cum s-a mai arătat identic, anularea deciziei sus-citate pe considerentul inaplicării nr.HG565/1996.
Prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat doar raportat la acest aspect, așa cum este menționat și în dispozitivul sentinței atacate, măsură din dispozitiv care se justifică de altfel prin considerentele sentinței atacate nu și privitor la pretinsa micșorare a punctajului stabilit prin aceeași decizie contestată de la 1,9502 la 1,53586.
Această critică este însă o critică nouă, inadmisibilă în calea de atac a recursului, conform art.294 alin.1 prin raportare la art.315 Cod procedură civilă, potrivit regulii "tantum devolutum quantum judicatum".
Se va avea în vedere astfel că prin cererea introductivă de instanță (fila 1 dosar fond) astfel cum a fost precizată (fila 67-71 dosar fond) nu se regăsește o astfel de pretenție.
Se precizează, doar că ulterior valorificării a trei adeverințe, valorificare solicitată prin cererea precizatoare, respectiv a adeverințelor nr.205/1 0.05.2007 emisă de INTEC SA, nr.10199/16.10.2006 emisă de SA și nr.465/2.03.2006 emisă de SC SA și dispusă de altfel de prima instanță, în cazul unui calcul eronat își rezervă dreptul contestării punctajului (fila 1 verso dosar fond).
Drept urmare, în cauză s-a respectat principiul disponibilității procesuale, prima instanță statuând în cadrul procesului determinat de către părți, iar în privința obiectului litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție.
Nu trebuie neglijat totodată că funcția fundamentală a instanței de recurs este aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia nu și asupra unor pretenții noi.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.4570 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27823/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./22.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
