Recalculare pensii. Decizia 7161/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5666/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7161
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - A
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3958 din data de 13.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant,având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant personal, legitimat în fața instanței, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 28.10.2009, de către intimatul reclamant, întâmpinare, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială nr.40/19.11.2009, împreună cu chitanța nr.734/30.11.2009, în sumă de 600 lei reprezentând plata onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2009 sub nr- pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, pentru a fi obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispozițiilor nr.OUG4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. De asemenea reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia recalculată și cea primită Începând cu data de 20.01.2006 și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.3958 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost admisă cererea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei prin care la stabilirea punctajului mediu anual să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 20.01.2006; a fost obligată pârâta să-l despăgubească pe reclamant cu diferența dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată; a fost obligată pârâta la 600 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a analizat conținutul înscrisurilor depuse de părți la dosar prin prisma prevederilor art.2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 și a împrejurării că dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997. Astfel, din decizie emisă de pârâtă la data de 07.08.1997 rezultă că reclamantul a prestat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă o perioadă de 23 de ani 6 luni și 14 zile, iar în grupa al III-a 8 ani, 2 luni și 22 de zile.
La determinarea cuantumului pensiei, conform buletinului de calcul din 07.11.2008, s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu nerespectarea prevederilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004.
În consecință, prima instanță a admis cererea, a dispus obligarea pârâtei să recalculeze pensia reclamantului, începând cu data de 20.01.2006, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani avându-se în vedere perioada de timp în care a prestat activitate în grupa I de muncă și să emită o nouă decizie.
Prin modul de calcul al cuantumului pensiei, pârâta l-a prejudiciat pe reclamant, motiv față de care în baza art.998 cod civil a dispus obligarea acesteia la plata diferenței dintre pensia recalculată începând cu data de 20.01.2006, stabilită în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată - 19.01.2009 și prevederile art.3 din Decretul nr.167/1960 și pensia efectiv încasată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 06.07.2009 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 09.09.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică si nelegală.
Sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Referitor la cererea reclamantului de a i se emite o decizie de recalculare în care să-i fie luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 (așa cum a calculat Casa Locală de Pensii Sector 4), în funcție de munca desfășurată în condiții speciale, menționează recurenta pârâtă că reclamantul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.-/07.08.1997, în baza Legii nr.3/1977, și nu a beneficiat de nicio lege specială. Încadrarea în grupa I și II de muncă a fost făcută conform Ordinului nr. 50/1990, iar această decizie nu a fost contestată, prin urmare a rămas definitivă.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, și 25 de ani sunt cei care au beneficiat în momentul ieșirii la pensie de o lege specială care să le confere aceste drepturi.
Se învederează instanței de recurs faptul ca reclamantul nu a beneficiat de nicio lege specială, deci acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, locurile de muncă erau încadrate potrivit Legii nr. 3/1977 în grupe de munca, respectiv: - grupa 1 de munca și grupa a II de munca. În baza noii reglementări, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit.a (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de munca) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta și vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța de fond consideră că Normele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, precum și interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B este eronată: "potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare pentru o persoana care a lucrat peste 20 de ani in grupa I de munca este de 20 de ani si nu 30 de ani, cum in mod eronat a reținut intimata". Prin aceasta instanța de fond încălcă și rațiunea si principiul exprimat în adagiul latinubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În ceea ce privește obligarea pârâtei ca instituție la plata cheltuielilor de judecata, acesta trebuia întemeiata în drept, prin dovedirea culpei procesuale. Culpa procesuala se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
La data de 30.11.2009, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.08.1997, fiind emisă decizia nr. -/07.08.1997, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Sectorului 4 - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 43 de ani 3 luni și 6 zile, întregită la 43 de ani, din care 23 de ani 6 luni și 14 zile de activitate în grupa I de muncă, iar 8 ani 2 luni și 22 zile de activitate în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.-/13.11.2008 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr.40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
În fine, ultima critică vizează cheltuielile de judecată acordate reclamantului în primă instanță. Curtea consideră că s-a făcut sub acest aspect o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Așadar, temeiul juridic al restituirii acestor cheltuieli făcute de partea care a câștigat procesul rezidă în culpa procesuală a părții care a pierdut. Ori, instituția pârâtă se găsește în culpă procesuală la judecata în fond dedusă din faptul că a determinat declanșarea litigiului, nedând curs cererii asiguratului reclamant de recalculare a drepturilor de pensie, iar pretenție era întemeiată, conform soluției pronunțate în cauză.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3958 din data de 13.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./20.01.2010
Tribunalul București
Judecători;
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
