Recalculare pensii. Decizia 7207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5748/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7207/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5299 din data de 17.06.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38575/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimata-reclamantă prin apărător, d-na avocat I cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 15 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 18.10.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus pentru termenul de azi prin serviciul "registratură" al secției la data de 30.11.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimata-reclamantă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezii existente la dosar reprezentând onorariu de avocat.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.09.2009, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.5299/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38575/3/AS/2008, susținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.304 pct.4,7,8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut, în esență, faptul că Tribunalul Bucureștia aplicat eronat dispozițiile legale, ignorând prevederile OUG nr.4/2005, nemotivând dispoziția de a recalcula drepturile de pensie începând cu 01.08.2005, acordând în mod eronat dobânda legală și cheltuielile de judecată al căror cuantum nu a ținut cont de complexitatea cauzei, de singurul termen de judecată la care a fost soluționată pricina și de posibilitatea de a face aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 Cod pr.civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile Legii nr.19/2000, mai exact prin art.87 și art.95, atribuie instanței competența de a analiza temeinicia și legalitatea deciziilor date de Casele Județene de Pensii în privința cererilor de recalculare a pensiei.
O asemenea analiză, pentru a nu constitui doar un demers formal, lipsit de eficiență practică, nu se poate opri doar la verificarea condițiilor de formă ale deciziei contestate, ci trebuie să analizeze conținutul dreptului reglementat prin decizia de pensionare, cu atât mai mult cu cât intimatul-reclamant nu a criticat forma deciziei, ci conținutul și efectele acesteia.
Pe cale de consecință, procedând la analiza temeiniciei și legalității deciziei de pensionare, Tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci, dimpotrivă, și le-a exercitat în puterea dispozițiilor legale precitate care îi conferă acest drept, chiar dacă rezultatul acestei analize a nemulțumit partea recurentă, o astfel de împrejurare subiectivă neputând conduce la temeinicia invocării motivului de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 Cod pr.civilă.
Potrivit jurisprudenței constante a, dreptul persoanei la un proces echitabil este respectat doar în măsura în care judecata răspunde concret pretențiilor formulate, firește, cu excepția situațiilor în care apar incidente procedurale (cum este cazul soluționării cu prioritate a excepțiilor) sau legea prevede o altă cale de atac pentru petiționar.
În privința motivului de recurs fundamentat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea apreciază aceste susțineri ca neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
Dispozițiile OUG nr.4/2005, act normativ în baza căruia au fost recalculate pensiile aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, enumera sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea veniturilor ce constituie o parte a bazei de recalculare.
Acest act normativ a avut ca scop asigurarea unei echități între cuantumul pensiilor calculate după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 și cele aflate în plată la momentul intrării în vigoare a actului normativ mai sus menționat.
Legea nr.19/2000 a instituit cadrul legal al stabilirii și calculării pensiilor, introducând o serie de elemente noi, unele cu valoare de principiu, cum este cazul regulilor generale înscrise în art.2, printre care se numără și principiul contributivității.
Această regulă cu valoare de principiu a fost ignorată prin prevederile OUG nr.4/2005, iar această scăpare (cu siguranță neintenționată) este corijată prin hotărârea instanței care apreciază că o normă cu valoare de principiu afirmată în legea cadru a pensiilor trebuie avută în vedere în completarea oricărui act normativ care aduce modificări pensiilor aflate în plată.
Hotărârea recurată are un temei legal, respectiv dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, iar interpretarea dată de Tribunalul București acestui articol și aplicabilității sale în cauză reprezintă o corectă aplicare a prevederilor legale, așa încât motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă este nefondat.
Actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie.
Prin hotărârea recurată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică relațiilor sociale pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementează dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și întemeiat de recurentă pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, ci despre o interpretare pe care recurenta a calificat-o ca fiind lipsită de temei legal, apreciere pe care Curtea o înlătură în considerarea argumentelor ce preced.
Este de subliniat, odată în plus, că norma cu valoare de principiu nu poate fi contrazisă sau invalidată de alte norme juridice care au (sau ar trebui să aibă) o singură menire, și anume, să realizeze o reașezare a pensiilor puse în plată înainte de 2001 în sensul unor pensii comparabile cu cele acordate după 2001 în situații similare.
Din acest motiv, sunt irelevante toate trimiterile pe care le face recurenta la dispozițiile OUG nr.4/2005, câtă vreme aceste dispoziții contravin normei cu valoare de principiu și anume principiului contributivității consacrat de dispozițiile Legii Cadru a pensiilor din sistemul public - Legea nr.19/2000.
Curtea recomandă recurentei să lectureze cu atenție conținutul dispozitivului sentinței care i-a fost comunicată și pe care a atacat-o cu recurs, demers care îi va permite cu siguranță să își formeze convingerea potrivit căreia instanța de fond nu a acordat vreo sumă cu titlu de dobândă legală, astfel încât criticile ce au în vedere acest aspect nu au nicio legătură cu aspectele soluționate de Tribunalul București.
În privința acordării diferenței de pensie începând cu 01.08.2005, Curtea reține că intimata a formulat o cerere de recalculare a dreptului de pensie înregistrată la 03.07.2008, dispozițiile legale, respectiv art.3 din Decretul nr.167/1958, permițând acordarea unor despăgubiri în intervalul termenului general de prescripție de 3 ani, termen respectat de hotărârea instanței de fond.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea consideră că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită săvârșită de Casa Locală de Pensii a Sectorului 4 constă în refuzul de a răspunde cererii de recalculare înregistrată de reclamantă la 03.07.2008, deși există obligația legală de a soluționa orice cerere în termen de 30 de zile de la data înregistrării în conformitate cu dispozițiile art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, vinovăția este prezumată câtă vreme legea stabilește un termen obiectiv care trebuia respectat și care este evident că a fost depășit, iar prejudiciul constă în lipsirea intimatei-reclamante de sumele rezultate ca urmare a majorării punctajului mediu anual.
de cauzalitate între faptul ilicit reprezentat de inacțiunea recurentei-pârâte constând în refuzul de a răspunde cererii de recalculare și prejudiciul reprezentat de sumele de care a fost lipsit patrimoniul reclamantei este, de asemenea, o condiție îndeplinită în speță pentru a se constata incidența în cauză a răspunderii civile delictuale.
Din aceste motive, referirea instanței de fond la această instituție juridică este una corectă, chiar dacă nu au fost dezvoltate în mod corespunzător condițiile pe care le implică trimiterea la dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Expunerea ce precedă acoperă această neregularitate formală, motivarea Curții substituind lipsa dezvoltării mai ample a referirii Tribunalului la dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Din perspectiva criticii întemeiate pe prevederile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, Curtea nu a reținut în considerentele sentinței argumente contradictorii sau străine de natura pricinii.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea. De altfel, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări de vreme ce invocare dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Legat de cuantumul cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază să suma ce a constituit onorariul apărătorului, respectiv suma de 1000 Ron nu este disproporționată față de gradul de complexitate al cauzei.
Nu trebuie niciun moment scăpat din vedere că această pricină nu se rezumă doar la susținerile orale ale avocatului în fața instanței de fond la termenul de judecată când Tribunalul a rămas în pronunțare, ci presupune prealabila consultație juridică acordată reclamantei-intimate, precum și redactarea cererii de chemare în judecată, etape pe care le presupune cu necesitate construirea unei strategii procesuale eficiente și pentru care avocatul nu are vreo obligație de gratuitate față de clienții pe care îi reprezintă.
Din acest motiv suma de 1000 Ron reprezintă o valoare rezonabilă față de efortul profesional depus de avocat. S-ar fi putut discuta despre incidența dispozițiilor art.274 alin.3 Cod pr.civilă în ipoteza în care ar fi existat discrepanțe între suma achitată cu titlu de onorariu și efortul la care Curtea a făcut referire, spre exemplu dacă onorariul ar fi fost de 10.000 Ron în loc de 1000 Ron.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 500 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5299 din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38575/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurneta să plătească intimatei suma de 500 Ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./21.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
