Recalculare pensii. Decizia 7212/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5676/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7212/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5681 din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 12947/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimata-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5681 din data de 26.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 12947/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B ().
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 656/02.09.2008, eliberată de -, începând cu data de 02.10.2008 și să emită decizie în acest sens.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă deprimeși ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr. 656/02.09.2008, eliberată de -
Instanța a apreciat că veniturile realizate în sistemul de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de către angajat.
Prin art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește, în art. 1 și art. 2, că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și alin. 3 din nr.OUG 4/2005, legiuitorul se abate de laprincipiul contributivitățiipe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței, că nu vor fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru"alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000, prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcareaprincipiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din nr.OUG 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale, în raport și de veniturile suplimentare realizate de către salariat.
Sintetizând, a reținut că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
A mai reținut că, pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000), acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet" (metoda de interpretare a analogiei, potrivit căreia, unde se aplică același raționament, se obține aceeași soluție).
De asemenea, a constatat că viziunile diferite asupra chestiunii în discuție, între casele de pensii și instanțele judecătorești, sunt generate de inconsecvența legiuitorului. Aceasta întrucât, pe de o parte, se afirmă, în art. 2 al legii-cadru, principiul contributivității mai sus menționat, iar, pe de altă parte, același legiuitor limitează, fără nicio justificare rezonabilă, aplicarea acestui principiu, în cuprinsul nr.OUG 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în nr.OUG 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că primează principiul contributivității, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost completată ulterior, intimata-reclamantă a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, să se dispună emiterea unei decizii de pensionare, prin care să se valorifice, în calculul drepturilor de pensie și veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 656/02.09.2008, eliberată de -
Privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de către intimata-reclamantă, recurenta-pârâtă solicită respingerea acțiunii formulată de aceasta, învederând instanței de recurs că mențiunea de la punctul VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că:"Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, respectiv din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.".
Arată că această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernată de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Invocă dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 01.07.1977, se înscriau salariile brute, de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 01.01.1991, salariile brute.
De asemenea, arată că legiuitorul a statuat că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă al fostului salariat.
Recurenta-pârâtă susține că, din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale este imperios necesar să se valorifice, pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Cât privește veniturile suplimentare obținute de către intimata-reclamantă, susține că acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predare a lucrărilor de cercetare științifică, pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind "Retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.".
Arată că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global,primele ocazionale șipremiilenu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Recurenta-pârâtă consideră că tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul drepturilor pensie și că, de aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Arată că, mai mult, textul nr.OUG 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la.OUG nr. 4/2005.
Recurenta-reclamantă a învederat instanței că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul de admitere a cererii, întrucât nu au relevanță juridică în cauză, deoarece, în sistemul de drept românesc, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că, așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 și ale art. 3041Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale și ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al salariatului.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport deprincipiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. 656/02.09.2008 eliberată de - (aflată la filele 4 și 5 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispozițiile art. 76 și următoarele din Legea nr. 19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art. 2 din nr.OUG 4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri înacord global.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 2/1983 - lege ce reglementa lucrul înacord global-, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 2/1983 prevăd că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art. 47 alin. 2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul nr.OUG 4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat: "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
De asemenea, Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -.".
Cât privește Decizia nr. 736/24.10.2006 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 4/04.01.2007, invocată de către recurenta-pârâtă, Curtea reține că aceasta nu vine în sprijinul susținerilor recurentei, ci, dimpotrivă, le infirmă.
Prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a decis că: "Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor,constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.".
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că toate criticile recurentei-pârâte sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 5681 din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 12947/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în B, nr. 72,. 9,. C,.2,.21, sector 5.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 08.01.2010
Jud. fond:;
Dalina
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
