Recalculare pensii. Decizia 7265/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5796/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7265/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5597/24.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14795/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 04.12.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Intimatul-reclamant declară că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5597/24.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/19.03.2009 emisă de intimata.
A obligat intimata la emiterea unei noi decizii, de pensie de invaliditate în care să menționeze întreaga perioada lucrată în grupa a-II-a de muncă, inclusiv perioada 26.05.1980 - 03.01.1994.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/19.03.2009 emisa de intimata, a fost admisă cererea de pensionare formulată de contestatorul, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de invaliditate in cuantum de 441 lei începând cu data de 30.09.2008, pe baza unui punctaj mediu anual de 0,75704 puncte, a unei valori a punctului de pensie de 581,30 lei, a unui stagiu total de cotizare de 29 de ani, 7 luni și 20 zile, din care 18 ani, 5 luni și 2 zile în condiții normale de muncă și 7 ani, 8 luni și 15 zile în grupa a-II-a a de muncă.
În decizie se menționează că pentru perioada 26.05.1980-03.01.1994 nu s-a luat în calcul în grupa a-II-a de muncă, întrucât natura funcției nu se încadrează în reglementările legale referitoare la grupele superioare de muncă.
Din adeverința 3246/09.10.2008 emisă de, rezultă că în perioada 26.05.1980-03.01.1994 contestatorul a lucrat în grupa a-II-a de muncă, în proporție de 100% conform Ordinului nr.50/1990.
Potrivit articolului 2 din Ordinul nr.50/1990 emis de, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Potrivit punctului 2 din HG nr.1223/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a-II-a de muncă se face de către consiliile de administrație împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Potrivit art. 11 din HG nr. 261/2001 nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, potrivit art. 10, se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, iar potrivit art. 14 din același act normativ dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Din interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal, rezulta ca desfășurarea unei activității intr-o grupa superioara de munca se dovedește exclusiv prin mențiunile din carnetul de muncă sau printr-o adresa emisă de angajator și că aceste mențiuni, respectiv adeverințe, fac dovada deplina până la înscrierea lor în fals.
Cu alte cuvinte, simpla contestare a mențiunilor cuprinse în acestea nu este suficientă prin ea însăși să răstoarne prezumția de veridicitate a situațiilor de fapt atestate, singura modalitate de înlăturare a acestor înscrisuri fiind declararea lor ca false în urma unui proces penal.
Cum în speță, intimata s-a rezumat la a contrazice unilateral mențiunile din adeverință, fără a prezenta o ordonanță sau o hotărâre emise de un organ judiciar (parchet sau instanța) de declarare ca falsa a acestora, instanța a reținut că în cauza, contestatorul a făcut dovada desfășurării activității în grupa a-Il-a de muncă în perioada 26.05.1980-03.01.1994, contestația fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal,
recurenta Casa de Pensii a Municipiului B criticând sentința pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9. pr. civ.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a grupei a-II-a de muncă menționata în adeverințele depuse nr.3246/09.10.2008 și nr.-/07.10.2008 care nu sunt conforme cu Ordinului nr.340/2001 (Normele metodologie ale Legii nr.19/2000), respectiv art.40:
În situația prezentării și a altor acte de vechime în munca prevăzute de lege, menționate la art. 160 alin. (5) din lege, acestea trebuie sa fie emise cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976.
Actele de vechime în muncă privind activitatea desfășurata vor cuprinde:
- denumirea unității;
- perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare
- pe durata nedeterminată sau determinata, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere;
- menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca:
- funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
- salariul tarifar de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în acesta.
Actele vor purta număr, data eliberării, stampila unității, precum si semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Totodată recurenta a menționat faptul că în adeverința nr.3246/09.10.2008 încadrarea în grupa a-II-a nu este conformă cu prevederile Ordinului nr.50/1990 Anexa 2 poz.214, se menționează funcția de mecanic auto, deși în cartea de muncă a reclamantului pentru aceeași perioada s-a înscris funcția de șofer.
Temeiul legal al acestei înscrieri nu este cel corect, prin urmare nu îndeplinește condițiile de fond prevăzute de Ordinului nr.340/2001, deci, acesta nu poate fi luata în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Aceasta adeverință nu prevede temeiul legal în baza căruia s-au acordat aceste sporuri, precum și faptul că nu i s-au reținut din aceste sume cota CAS, deci luarea în calcul a acestei adeverințe ar fi o ilegalitate, încălcându-se astfel si principiului contributivității statuat în art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Tribunalul București, ignorând cu desăvârșire în considerentele sentinței civile recurate aceste aspecte legale, condiții obligatorii pe care trebuie sa le îndeplinească o adeverința, pentru a putea fi luata în calcul Ia stabilirea pensiei, prin sentința data, a încălcat principiul fundamental care sta la baza sistemului public de pensii și anume principiul contributivității.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clar, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Potrivit art.261 pct.5 pr. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrarului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin.5 Cod proc. civ. acesta având obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar daca părțile se împotrivesc.
Recurenta consideră că în cauza, deși s-au administrat probe, instanța de fond nu a luat în considerare la formarea opiniei sale (așa cum reiese și din considerente) actele depuse de instituția recurentă.
Aici, instanța de fond, în virtutea rolului activ, ar fi trebuit să cerceteze fondul cu mai multă stăruință, pentru aflarea adevărului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, adeverința avută în vedere de către prima instanță îndeplinește condițiile de formă și de fond pentru a putea fi valorificata, indicând perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul unității emitente, perioada în care aceasta a realizat stagii de cotizare în grupe superioare de muncă, procentul de desfășurare a activității în aceste condiții, adeverința poartă număr, data eliberării, denumirea unității, ștampila acesteia, semnăturile persoanelor care angajează unitatea, temeiul legal al încadrării activității în grupa a-Il-a de muncă, și anume Ordinul nr. 50/1990 pct. 3 și HG nr. 1223/1990.
Întreaga răspundere pentru mențiunile cuprinse în adeverința eliberată revine exclusiv unității emitente, astfel cum susține și recurenta.
Prin urmare, refuzul de valorificare a mențiunilor cuprinse în adeverința este abuziv și lipsit de temei legal, întrucât înscrisul original supus valorificării se bucura de prezumția de validitate, așa cum a reținut și instanța de fond. În măsura în care aprecia că înscrisul prezentat atesta mențiuni neadevărate, recurenta avea posibilitatea de a se înscrie în fals în fața primei instanțe, cu toate consecințele care decurg de aici.
Cât privește motivul întemeiat pe pct. 8 art. 304. pr. civ. recurenta s-a rezumat să reproducă dispoziția legală cuprinsă în text, arătând că hotărârea este criticabilă sub aspectul analizării probelor. Întrucât motivul nu a fost dezvoltat de recurentă, care nu a motivat în ce modalitate au fost apreciate greșit probele, Curtea nu este în măsură să efectueze un control judiciar asupra hotărârii recurate.
Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5597/24.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14795/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-15.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
