Recalculare pensii. Decizia 729/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6100/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.729/
Ședința Publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.210 LM/AS din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii G - având ca obiect "contestație decizie pensie".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 26 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și dispozițiile art.260 alin.(1) Cod proc. civ, a amânat pronunțarea pentru data de 02.02.2010, apoi la data de 09.02.2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 07.10.2009, recurenta a criticat sentința civilă nr.210/LM/AS/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, susținând că în mod greșit instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză cu privire la durata stagiului potențial și a cuantumului drepturilor de pensie.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond în mod greșit a respins excepția nulității absolute a raportului de expertiză întocmit de expertul, cât timp la întocmirea raportului expertul nu a respectat Normele de raport specifice expertizelor contabile emise de și nu s-a pronunțat asupra cererii având ca obiect anularea deciziei nr.1-83056/3.11.2006.
Recurenta nu și-a întemeiat în drept criticile formulate prin raportare la dispozițiile de drept procesual care enumeră în prevederile art.304 și art.3041Cod pr.civilă motivele de recurs.
Intimata Casa Județeană de Pensii G nu a formulat întâmpinare, dar la data de 25.01.2010 a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "Note scrise" prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat instanței recalcularea drepturilor de pensie prin decizia nr.1-83056/3.11.2006 ca efect al luării în calcul al numărului real de ani prestați ca agricultor, acordarea retroactivă a drepturilor de pensie pentru perioada cuprinsă între 14.10.2006 și data emiterii noii decizii și obligarea intimatei la recalcularea pensiei conform datelor înscrise în cartea de muncă.
Curtea observă că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantănua solicitat anularea deciziei nr.1-83056/3.11.2006, ci doar a contestat conținutul acesteia sub aspectele mai sus enumerate.
În același context, legat de conținutul concret al cererii de chemare în judecată, Curtea reține că nemulțumirea reclamantei-recurente a vizat, la momentul formulării cererii, pretinsa nevalorificare ca perioadă contributivă și stagiu de cotizare a intervalului în care numitul (persoana de pe urma căreia reclamanta a solicitat acordarea pensiei de urmaș) a avut ocupația de agricultor.
După depunerea raportului de expertiză de către expertul încuviințat de instanță și după ce reclamanta-recurentă, prin avocat, a intrat în posesia înscrisului reprezentat de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul, abia la termenul de judecată din 17.02.2009 reclamanta-recurentă, prin apărător, face referiri la raportul de expertiză extrajudiciară și implicit la faptul că decizia contestată este nelegală prin prisma altor motive decât cele invocate în cererea inițială, și anume greșita aplicare a dispozițiilor legale la calcularea stagiului potențial din buletinul de calcul privind cuantumul pensiei de invaliditate de care ar fi beneficiat numitul la momentul atingerii vârstei standard de pensionare (64 ani și 4 luni) dacă nu ar fi survenit decesul acestuia la data de 12.06.1995.
Deși aceste aspecte rezultă implicit raportat la susținerile apărătorului reclamantei-recurente, susțineri consemnate în încheierea de ședință din 17.02.2009, instanța de fond, ignorând obligația rolului activ prevăzut de art.129 alin.4 Cod pr.civilă, potrivit căreia trebuia, sesizând aspectele mai sus descrise, să ceară explicații avocatului reclamantei-recurente, oral sau în scris, cu privire la obiectul cererii și la motivele reale care stau la baza contestării deciziei emise de intimată, nu a lămurit aceste împrejurări. Ulterior termenului de judecată din 17.02.2009, la 01.06.2009, reclamanta-recurentă, prin apărător, depune la dosarul cauzei un înscris intitulat Note scrise prin care solicită, pentru prima oară în scris, anularea deciziei nr.1-83056/3.11.2006 și emiterea unei noi decizii în care să fie calculat corect stagiul potențial pentru pensia de invaliditate la care trebuia să se raporteze pensia de urmaș.
Este adevărat că aceste note scrise au fost depuse după ce Tribunalul Giurgiua rămas în pronunțare, însă, din verificarea mențiunilor înscrise în practicaua încheierii de dezbateri și de primă amânare a pronunțării din 26.05.2009 rezultă că reclamanta, prin apărător, a susținut aceste aspecte și oral, în fața instanței, înainte ca aceasta să rămână în pronunțare.
Motivele pe care le-a susținut reclamanta-recurentă la termenul de judecată din 26.05.2009 reprezintă, raportat la dispozițiile art.138 Cod pr.civilă, o modificare a acțiunii inițiale, împrejurare pe care nici instanța de fond nu a sesizat-o chiar dacă, pentru a se lămuri pe deplin asupra cauzei, a amânat pronunțarea de 4 ori.
Potrivit dispozițiilor art.138 Cod pr.civilă, modificarea acțiunii se poate face până la prima zi de înfățișare care, în cauză, s-a consumat la termenul de judecată din 1 iulie 2008.
Față de cele mai sus expuse, este evident că modificarea pretențiilor a avut loc cu mult după prima zi de înfățișare, însă nici partea adversă, nici instanța de fond nu a sesizat tardivitatea modificării pretențiilor astfel încât această neregularitate procedurală a fost acoperită ca efect al împlinirii termenului la care putea fi invocată, respectiv termenul de judecată ce a urmat modificării cererii despre care s-a făcut vorbire pentru prima dată la termenul de judecată din 17.02.2009, chiar dacă nu într-o manieră explicită. Așa cum Curtea a subliniat, era rolul și atribuția instanței de fond să lămurească și să se lămurească în privința pretențiilor formulate de reclamanta-recurentă, mai ales după depunerea la dosarul cauzei a înscrisului reprezentat de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul.
Dincolo de aceste aspecte procedurale, pe fondul cauzei, prin prisma acțiunii, astfel cum a fost modificată, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în mare parte și pentru că nu a înțeles în ce a constat obiectul acțiunii ulterior momentului modificării pretențiilor.
Astfel, problema juridică a cauzei se rezumă la greșita interpretare a dispozițiilor legale de către pârâta-intimată, împrejurare care a avut drept efect un calcul matematic incorect pentru că premisele juridice ale acestui calcul au fost eronate.
Din Buletinul de calcul nr.12390/26.09.2006 privind pe numitul rezultă că acesta avea un stagiu de cotizare efectiv realizat, la data ivirii invalidității, de 25 ani, 6 luni și 24 zile.
În aceste condiții, față de durata stagiului efectiv realizat de, în speță erau aplicabile pentru calcularea stagiului potențial, dispozițiile art.59 alin.2 din Legea nr.19/2000, iar nu dispozițiile alin.1 ale aceluiași articol.
În conformitate cu prevederile art.59 alin.2 din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare la data de 26.09.2006), în cazul asiguraților care au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr.3, stagiul potențial se determină ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare necesar. Sintagma "cel puțin J" înseamnă că acest alineat se aplică persoanelor care au realizat mai mult de J din stagiul de cotizare necesar. Raportat la vârsta numitului pe care acesta o avea la momentul apariției cauzei invalidității, respectiv vârsta de 47 ani, în conformitate cu datele înscrise în tabelul nr.3 ce face parte din art.57 alin.1 din Legea nr.19/2000, rezultă că durata stagiului de cotizare necesar era de 18 ani. Din Buletinul de calcul privind acordarea pensiei de invaliditate gradul I rezultă că a depășit acest stagiu de cotizare necesar, lucrând efectiv 25 ani, 6 luni și 24 zile. Prin urmare, singurul raționament logic, ignorat din păcate de intimata-pârâtă, impunea ca stagiul potențial pentru să fie calculat ca diferență între stagiul de cotizare complet (care pentru numitul ar fi fost de 33 ani și 8 luni) și stagiul de cotizare necesar prevăzut în art.57 alin.1 din Legea nr.19/2000 ca fiind de 18 ani, rezultând o durată a stagiului potențial de 15 ani și 8 luni, iar nu de 8 ani, 1 luni și 6 zile, cum reiese din calculele eronate ale pârâtei-intimate.
Față de situația personală a numitului, este evident că nu îi puteau fi aplicabile dispozițiile art.59 alin.1 din Legea nr.19/2000, de vreme ce acesta nu numai că a realizat mai mult de J din stagiul de cotizare necesar (respectiv 9 ani),dar a și depășit valoarea totală a acestui stagiu de 18 ani, împrejurare care îl îndreptățea cu atât mai mult să beneficieze de prevederile art.59 alin.2 din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare la data formulării cererii privind acordarea pensiei de urmaș - 26.09.2006).
Modalitatea de calcul a pârâtei-intimate reprezintă o interpretare ilegală a dispozițiilor legale și lasă impresia că pârâta nu a vrut să observe că art.59 din Legea nr.19/2000 conține trei alineate, iar nu doar unul.
Fiind vorba despre o aplicare greșită a legii, expertul desemnat de instanța de fond a realizat un demers inutil de vreme ce a plecat de la același raționament complet eronat al pârâtei-intimate. Nici instanța de fond nu a sesizat că problema de calcul nu este rezultatul unei simple erori matematice (eroare nedepistată de expertul desemnat în cauză), ci este urmarea unei greșite aplicări a legii.
Doar în ipoteza în care, observând aceste aspecte și ascultând cu atenție susținerile apărătorului reclamantei ulterior termenului din 17.02.2009, instanța de fond ar fi dispus ca expertul să prezinte o variantă de calcul a pensiei de urmaș ca urmare a utilizării în calcule a unui stagiu potențial de 15 ani și 8 luni, concluziile expertizei și-ar fi putut proba utilitatea în raport de pretențiile formulate.
Pentru că a pornit de la premise eronate, raportul de expertiză nu poate prezenta relevanță în soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care Curtea îl înlătură din cadrul probelor pe care le va avea în vedere la aprecierea asupra temeiniciei pretențiilor, astfel cum au fost acestea modificate.
În contextul argumentelor mai sus expuse, Curtea înțelege să dea relevanță probatorie înscrisului reprezentat de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul. În acest înscris este sesizată eroarea reprezentată de aplicarea greșită a dispozițiilor art.59 alin.1 din Legea nr.19/2000 și sunt expuse științific calculele matematice prin luare în considerare a unui stagiu potențial de 15 ani și 8 luni.
Procedând la verificarea calculelor, Curtea reține că acestea sunt corect realizate în înscrisul intitulat Raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert, motiv pentru care Curtea le va avea în vedere.
Din ansamblul argumentelor mai sus expuse rezultă că încă de la început, respectiv din 01.10.2006, recurenta-reclamantă a primit o pensie de urmaș calculată eronat pentru că baza de calcul reprezentată de cuantumul pensiei de invaliditate de care ar fi beneficiat numitul a fost greșit stabilită.
Din calculele expuse în Raportul de expertiză extrajudiciară rezultă că în perioada 14.10.2006-31.12.2008 diferența netă de pensie cuvenită reclamantei-recurente este de 918 Ron, sumă pe care intimata-pârâtă o va plăti recurentei în temeiul dispozițiilor art.89 din Legea nr.19/2000, pensia stabilită fiind eronat calculată încă din momentul stabilirii.
În baza dispozițiilor art.59 alin.2 din Legea nr.19/2000, Curtea va obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensie de urmaș pentru reclamanta-recurentă în care stagiul potențial folosit în calcularea pensiei de invaliditate pentru să fie de la data de 14.10.2006 în cuantum de 15 ani și 8 luni, urmând ca aceeași pârâtă-intimată să plătească recurentei-reclamante diferențele de pensie rezultate în urma efectuării noului calcul pentru intervalul cuprins între 01.01.2009 și data plății pensiei după emiterea noii decizii.
Întrucât decizia de pensionare contestată este rezultatul unor calcule eronate, în baza art.87 din Legea nr.19/2000, urmează să fie anulată decizia nr.1-83056/3.11.2006 și dispusă emiterea unei noi decizii în sensul celor mai sus expuse.
Pe cale de consecință, reținând că Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a pronunțat o hotărâre prin care a ignorat greșita aplicare a legii, respectiv aplicarea prevederilor art.59 alin.2 în loc de art.59 alin.1 din Legea nr.19/2000, de către pârâtă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 1300 Ron cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.210 LM/AS din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Modifică în tot sentința recurată și în consecință:
Admite contestația.
Anulează decizia nr.1-83056/3.11.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensie de urmaș prin care să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie de pe urma defunctului (născut la 24.01.1948, -) un stagiu potențial de 15 ani și 8 luni, conform art.59 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Obligă aceeași pârâtă să plătească reclamantei-contestatoare suma de 918 Ron reprezentând contravaloare drepturi de pensie neachitate, aferente perioadei cuprinse între 14.10.2006-31.12.2008, precum și diferențele de pensie datorate ca urmare a includerii în modul de calcul a stagiului potențial de 15 ani și 8 luni pentru intervalul cuprins între 01.01.2009 și data plății efective a pensiei după emiterea noii decizii.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1300 Ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./22.02.2010
Jud.fond: Fl.; Gh.
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Zeca Dorina, Farmathy Amelia
