Recalculare pensii. Decizia 7310/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5742/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7310/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5801 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36239/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/13.10.2009 atașată la fila 13 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant G, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 25.11.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5801 din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului A fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei începând cu 01.01.2007, cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 31 ani. A fost obligată pârâta să achite reclamantului diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei sentințe și cea achitată începând cu 01.01.2007. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată și s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.- din data de 10.01.2007, pârâta a stabilit reclamantului cu începere din 01.01.2007 pensie pentru limită de vârstă, luând în considerare vârsta standard de pensionare de 64 ani și 7 luni redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite, cu 7 ani (grupa a II-a) menționând că vârsta reclamantului la înscrierea la pensie era de 58 ani și o lună, că a lucrat acesta 29 ani, 11 luni și 23 zile în grupa a II-a de muncă. A aplicat la calculul punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 2 luni.
S-a constatat din carnetul de muncă depus în copie la dosar la ultimul termen de judecată că reclamantul a fost propus la pensie pentru limita de vârstă la data de 01.01.2007, dată până la care lucrase la SC SA și dată după care nu mai este înscrisă vreo perioadă lucrată.
Totodată, la data de 21.05.2009 pârâta i-a emis reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu menționarea unui stagiu suplimentar de 2 ani, respectiv decizia nr.-/21.05.2009, iar prin această decizie nu i-a mai înscris reducerea pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, fără să arate vreun motiv pentru care această reducere nu a operat, contrar art.86 din Legea nr.19/2000. În același timp, a păstrat mențiunea care atesta că reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă timp de 29 ani, o lună și 23 zile. S-a observat că decizia menționează că reclamantul era născut la 13.11.1948 și că acesta a realizat un stagiu de cotizare de 44 ani, 0 luni și 21 zile, dar că vârsta standard de pensionare era de 64 ani și 7 luni, și acestei vârste i-ar corespunde un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 2 luni. S-a aplicat în calculul punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 2 luni.
Din anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 apreciază Tribunalul București că vârsta standard de pensionare aplicabilă contestatorului era la data cererii sale, din 1.01.2007 de 63 ani, iar stagiul complet de cotizare de 31 ani.
Conform art.42 din Legea nr.19/2000 pentru 29 ani lucrați în grupa a II-a de muncă se aplică o reducere a vârstei standard de pensionare de 6 ani și 6 luni. Pe baza reducerii vârstei standard de pensionare de 63 ani, rezultă că vârsta la care se putea pensiona contestatorul era de 56 ani și 6 luni.
Avându-se în vedere cele reținute, văzându-se art.86, 87 din Legea nr.19/2000 și anexa nr.3 a Legii nr.19/2000, prima instanță a obligat pârâta să-i emită reclamantului o decizie de pensie, începând cu data de 01.01.2007, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 31 ani cum a solicitat reclamantul, și prin urmare pârâta a fost obligată să achite reclamantului diferențele dintre pensia recalculată conform hotărârii primei instanțe și cea achitată începând cu 01.01.2007. S-au respins celelalte solicitări ale reclamantului referitoare la obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia pe baza unor sporuri atestate de adeverințele invocate de acesta și la plata unor diferențe rezultate dintr-o asemenea recalculare, ca neîntemeiate. Aceasta deoarece veniturile din adeverințele nr.1016/3.04.2007 emisă de și nr.509/04.05.2006 emisă de AMOFM nu au fost ignorate de pârâtă de la emiterea deciziei nr.-/21.05.2009, după cum rezultă din fila datelor privitoare la activitatea în muncă avută în vedere de pârâtă la emiterea deciziei, adeverința nr.1626/28.10.2005 emisă de nu atestă vreun procent al unui spor, ca venit, sau suma vreunui spor, ci doar perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, procentul de 100% menționat fiind al activității lucrate în această categorie de muncă nu al unui venit încasat, și sporurile din adeverința nr.3092/3.11.2005 emisă de au fost de asemenea valorificate de pârâtă la emiterea deciziei nr.-/21.05.2009, după cum rezultă din fișa datelor privitoare la activitatea în muncă avută în vedere la emiterea deciziei, iar alte sume, cu titlu de compensare din aceasta, în raport cu actele normative menționate în aceasta, intrau sub incidența art.1 alin.2 din nr.HG565/1996.
Totodată, pârâta a fost obligată, conform art.274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă recurenta susține în esență, că prima instanță a reținut calculele efectuate în baza anexei nr.3 din Legea nr.19/2000 și anexei nr.9 din Ordinul nr.340/2001, anexe ce conduc la rezultate diferite și a acordat dreptul reclamantului de a beneficia de recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 4.06.2007, în funcție de un stagiu complet de cotizare de 31 de ani și 2 luni.
recurenta că Tribunalul Bucureștia încălcat astfel prevederile art.41 din Legea nr.19/2000, întrucât contestatorul îndeplinește condițiile de pensionare în iunie 2013, când va împlini vârsta de 64 ani și 7 luni și va avea un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 2 luni, conform Anexei nr.9 din Ordinul nr.304/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare. Arată de asemenea recurenta că i-a acordat contestatorului și reducerea de 6 ani și 6 luni la vârsta standard de pensionare conform art.42 alin.1 din Legea nr.19/2000 pentru activitățile prestate în grupa a II-a de muncă (respectiv 29 de ani).
Raportat la aceste considerente consideră recurenta, greșit prima instanță a acordat dreptul reclamantului de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1.09.2006, conform anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, încălcând prevederile Anexei nr.9 din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu privire la stagiul complet de cotizare.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Cea mai mare parte a motivării recursului nu exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele sentinței atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate ori greșelile săvârșite de judecătorii instanței de fond, simpla afirmație că hotărârea este nelegală și lipsită de temei legal are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Se va constata astfel că legal a statuat prima instanță, raportat la anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 că vârsta standard de pensionare a intimatului contestator la data cererii sale 1.01.2007 era de 63 de ani, iar stagiul complet de cotizare de 31 de ani. Realizând aplicațiunea în cauză a art.42 din Legea nr.19/2000 pentru cei 29 de ani lucrați în grupa a II-a de muncă de către beneficiarul drepturilor de pensie, operând și reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani și 6 luni, legal a statuat de asemenea Tribunalul București că vârsta la care se putea pensiona contestatorul era de 56 de ani și 6 luni, și nu de 64 ani și 7 luni cum susține recurenta, nesocotind anexa nr.3 a legii cadru în materia asigurărilor sociale - Legea nr.19/2000, ce are forță juridică superioară Ordinului nr.340/2001 - anexa nr.9 invocat de aceeași recurentă a fi aplicabil în cauză.
Se impune a se avea în vedere totodată că recurenta este în eroare în ceea ce privește durata stagiului de cotizare reținut în conținutul sentinței atacate, fiind de 31 de ani și nu de 31 de ani și 2 luni, cum se arată în calea de atac promovată. De asemenea, eronat indică recurenta ca moment al recalculării date diferite de altfel - data de 4.06.2007 - fila 3 recurs, 1.09.2006 - fila 4 recurs, în condițiile în care recalcularea drepturilor la pensie s-a dispus corect, începând cu 1.01.2007, raportat la momentul pensionării contestatorului și în conformitate cu nr.HG1456/2005.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, soluția admiterii în parte a acțiunii din dispozitiv, justificându-se prin considerentele aceleiași hotărâri, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă indicat de recurent.
De asemenea, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 și nici cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prima instanță realizând o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății, normelor de drept substanțial aplicabile în cauză, pentru aspectele deja înfățișate, respectiv prin reținerea unei vârste standard de pensionare reduse de 56 ani și 6 luni (conform anexei nr.3 a Legii nr.19/2000 și art.42 din același act normativ) de la 63 de ani impusă de aceleași dispoziții și stagiul complet de cotizare de 31 de ani.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind motivată în fapt și în drept, pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept aplicabile în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5801 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36239/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./05.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
