Recalculare pensii. Decizia 7327/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5673/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7327/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5613 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12665/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.18559/08.10.2009 atașată la fila 15 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 28.09.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5613/25.06.2009 pronunțată în dosarul nr.12665/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 27.03.2009, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și cea efectiv încasată în perioada 27.03.2009 și până la emiterea unei noi decizii de recalculare; a respins pretențiile reclamantului pe perioada 01.12.2005-27.03.2009, ca neîntemeiate; a admis în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei cu acest titlu de către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 18.12.2003, iar ulterior prin decizia de pensionare nr.-/14.05.2008 emisă de Casa Locala de Pensii sector 5, au fost recalculate drepturile de pensie pentru adăugarea unor sporuri, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie în cuantum de 2.744.318 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1.07672 puncte și a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 4 luni.
Din decizia de pensionare și carnetul de muncă al reclamantului, rezultă că acesta a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100% o perioadă de 20 de ani, 9 luni și 28 zile, beneficiind astfel de drepturile prevăzute de HG nr.582/1990.
A constatat tribunalul că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000-în sistemul Legii nr.3/1977, locurile de muncă erau încadrate în grupe, sistem de clasificare ce nu a mai fost preluat de noua lege. În noua lege însă locurile de muncă sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă în: normale, deosebite sau speciale.
S-a statuat că potrivit art.15 din HG nr.261/1990, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă, până la intrarea în vigoare a hotărârii, sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite cu excepția celor care, conform dispozițiilor Legii nr.19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în condiții speciale.
Încadrarea contestatorului în grupa I de muncă s-a făcut în condițiile Ordinului nr.50/1990 și HG nr.267/1990.
Ori, potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art.20 alin.1 lit.a, respectiv în subteran și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă la 45 de ani.
Prin art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000 legiuitorul a stabilit ce se înțelege prin condiții speciale în sensul Legii nr.19/2000, respectiv locurile de muncă fiind cele în care personalul își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50 % din timpul normal de lucru.
Din mențiunile din carnetul de munca al contestatorului rezultă că în perioadele 15.06.1982-01.04.1984 și 15.04.1985-01.01.1998, acesta a fost salariatul societății emitente, în funcția de miner și și-a desfășurat activitatea în subteran, la construcția tunelelor de metrou, integral în grupa I de muncă.
Totodată, potrivit art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000, personalul care și-a desfășurat activitatea in unități miniere, în subteran, se încadrează în condiții speciale de muncă, având dreptul, potrivit art.43 alin.1, să beneficieze de pensie pentru limită de vârsta la împlinirea vârstei de 45 ani.
Instanța de fond a considerat că prin nr.HG582/1990, personalul alocat la construcția tunelelor de metrou este asimilat personalului din cadrul minelor de lignit, beneficiind astfel de prevederile art.43 din Legea nr.19/2000.
Așa fiind, constatând că reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în subteran în condiții de 100%, la de Exploatare pentru Lucrări de Construcții din cadrul întreprinderii B, care ulterior s-a numit SC B, aspect ce rezultă din carnetul de muncă al acesteia, activitatea desfășurată la construcția tunelelor de metrou fiind asimilată activității din de lignit conform art.1 din nr.HG582/1990, acesta beneficiind de toate drepturile prevăzute pentru personalul acestora, inclusiv încadrarea desfășurării muncii în condiții speciale, tribunalul a apreciat că stagiul complet de cotizare în cazul contestatoarei este cel prevăzut de art.43 alin.1 din de Legea nr.19/2000, respectiv de 20 de ani și nu de 30 de ani și 4 luni așa cum s-a reținut în decizia de pensionare.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse, în temeiul art.155 lit.f din Legea nr.19/2000 și in baza art. 89 din Legea nr.19/2000 prima instanță a constatat erori în modul de stabilire și plată a drepturilor de pensie recalculate, motiv pentru care a dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 27.03.2009, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, în patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în raport de dispozițiile art.998, art.999 Cod civil, s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie dintre pensia cuvenită, conform sentinței și cea efectiv încasată în perioada de la 27.03.2009 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
Diferențele solicitate de reclamant pe perioada 01.12.2005 - 27.03.2009 au fost respinse ca neîntemeiate, întrucât eclamantul a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în temeiul prevederilor OUG nr.4/2005, însă actul normativ invocat nu are incidență în cauză, deoarece acesta a fost pensionat pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.19/2000 și nu în temeiul Legii nr.3/1977, pentru a se putea vorbi despre o eventuală recalculare a pensiei întemeiată pe OUG nr. 4/2005.
În condițiile în care reclamantul nu a contestat nici anterior și nici prin cererea introductivă decizia în privința calculului stagiului de cotizare în temeiul prevederilor art.87 din Legea nr.19/2000 și nu a obținut anularea deciziei, în temeiul art.155 lit.d din același act normativ, decizia de pensionare necontestată fiind definitivă, potrivit art.88 din Legea nr.19/2000, tribunalul nu a putut modifica prevederile acesteia cu caracter retroactiv și în lipsa unei cereri a reclamantului de revizuire prin care să solicite îndreptarea erorilor din cuprinsul acesteia, astfel încât, s-a statuat că până la data cererii de chemare în judecată reclamantul nu este îndreptățit la acordarea drepturilor recalculate, de la această dată intimata putând fi considerată pusă în întârziere cu privire la obligația de recalculare cu luarea în considerare a dreptului recunoscut reclamantului de instanță.
În acest context drepturile reclamantului la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să se îndrepte erorile de calcul a stagiului de cotizare produse la recalcularea drepturilor de pensie, nu pot fi acordate decât de la data cererii de chemare în judecată.
În temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă, s-a admis în parte capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul cuantumului și având în vedere prevederile art.274 alin.3 Cod pr.civilă, tribunalul a micșorat cuantumul cheltuielilor cu onorariul avocatului la care a obligat pârâta, constatând că acesta este nepotrivit de mare față de durata procesului, acesta finalizându-se la primul termen de judecată, valoarea pricinii și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora instanța a avut a se pronunța, context în care a dispus micșorarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat de la 600 lei la 400 lei, sumă la care a fost obligată pârâta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că reclamantul a fost pensionat în conformitate cu prevederile art.8 alin.2 coroborat cu art.14 din Legea nr.3/1977 și raportat la aceste dispoziții a beneficiat de reducerea vârstei standard pe pensionare datorită condițiilor de muncă și nu de reducerea stagiului complet de cotizare de art.8 din Legea nr.3/1977, care era o condiție obligatorie.
Apreciază recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977 și anume 30 de ani. Drept urmare, consideră recurenta, corect a stabilit drepturile la pensie ale contestatorului, conform legislației în vigoare la data ieșirii la pensie, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Astfel, singurele facilități prevăzute de Legea nr.3/1977, persoanelor ce au lucrat în grupe I și II sunt doar acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând, așa cum s-a mai arătat, semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul formulat pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Cea mai mare parte a motivării recursului nu exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, ori greșelile de judecată săvârșite de judecătorii instanței de fond. Simpla afirmație că hotărârea este netemeinică și lipsită de temei legal, are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Se va avea în vedere că prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 18.12.2003, având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 20 de ani, 9 luni și 28 de zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu 30 de ani individualizat în decizia de recalculare contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 20 de ani, 9 luni și 28 de zile, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani, la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Raportat astfel la conținutul în date al deciziei pronunțată în recursul în interesul legii sus-menționat, nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că în dispozițiile art.14 alin.2 lit.a și b din Legea nr.3/1977, sunt prevăzute doar reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, nu și a stagiului complet de cotizare de 30 de ani.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5613 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12665/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
