Recalculare pensii. Decizia 7432/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5530/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7432/
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr. 4035 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8561/3/AS/2009, având ca obiect - obligația de a face, recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 14.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4035 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8561/3/AS/2009, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii I să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu 05.03.2009, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit sentinței și cea efectiv încasată în perioada de la 05.03.2009 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
Au fost respinse pretențiile reclamantului pentru perioada 14.05.2006-05.03.2009.
În final, pârâta a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Atât reclamantul, cât și pârâta, au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
În motivarea recursului reclamantului s-au arătat, în esență, următoarele:
- soluția instanței este una în parte greșită, fiind în neconcordanță cu sentințe pronunțate în dosare identice vreme de mai bine de 3 ani, dosare în care acțiunea este admisă, iar pârâta este obligată să recalculeze pensia conform OUG nr. 4/2005 și, de asemenea, să plătească diferențele pe trei ani anterior introducerii acțiunii;
- o asemenea hotărâre produce o gravă discriminare între reclamant și ceilalți pensionari care au beneficiat de recalcularea corectă la acel moment;
- nu este culpa reclamantului că pârâta nu a dorit să-i aplice corect legea nici la momentul recalculării și nici după pronunțarea deciziei nr. 40/22.09.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, decizie care trebuie avută în vedere la soluționararea cauzei;
- este eronată și dispoziția de obligare a pârâtei la doar 400 lei cheltuieli de judecată;
- sub acest aspect nu s-a ținut seama de faptul că onorariul plătit avocatului a fost în total de 600 lei și nu s-a avut în vedere împrejurarea că munca apărătorului nu constă doar din prezența în fața instanței, ci și din multe ore de pregătire a dosarului în fața calculatorului și în sala de ședințe, din activități desfășurate la registratură, arhivă, etc.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Iac riticat hotărârea sub următoarele aspecte:
- reclamantul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale, ci în baza Legii nr. 3/1977, cu recunoașterea grupelor de muncă de care acesta a beneficiat conform HG nr. 481/1990;
- reducerea stagiului de cotizare se aplică doar acelor persoane care ies la pensie în baza unei legi speciale;
- pentru perioada lucrată în grupa I și a II-a de muncă, reclamantul a beneficiat de o reducerea vârstei standard de pensionare;
- conform adresei nr. 5388/2004 a CNPAS, în situația pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în perioada 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani pentru femei și 30 ani pentru bărbați;
- trebuie avute în vedere în acest sens și prevederile art. 6 și 7 din nr. 1550/2004.
Prin întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului CJP
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei, iar în baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod Procedură Civilă, va admite recursul reclamantului și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, criticile exprimate în motivarea recursului pârâtei nu pot fi primite. De altfel, în cea mai mare parte a susținerilor recurentei-pârâte nu se exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței ori greșelile de judecată săvârșite de instanța de fond.
Ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004, având în vedere că recurentul-reclamant s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 25 ani în grupe speciale de muncă, este just ca în cazul său să se procedeze la recalcularea drepturilor de pensie conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare inferior ca durată celui avut în vedere de Casa de Pensii, respectiv de 30 ani. O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul recurentului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării mărimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoane care au lucrat în grupe superioare de muncă (I și II), adică exact situația autorului acțiunii.
De altfel, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești române conform art. 329.proc.civ. și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (cazul recurentului-reclamant), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Or, acest ultim text legal face referire la două categorii de persoane și anume cele care au lucrat peste 20 ani în grupa I de muncă și cele care au lucrat peste 25 ani în grupa a II-a de muncă, ceea ce înseamnă că în cazul primei categorii urmează a se reține un stagiu de cotizare de 20 ani, iar pentru cea de-a doua categorie un stagiu de 25 ani.
Pe de altă parte, recursul reclamantului apare ca întemeiat și urmează a fi admis.
Sub acest aspect trebuie arătat că așa cum rezultă din analiza probatoriului administrat în cauză (înscrisuri), recurentul-reclamant a desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă timp de peste 16 ani și activități încadrate în grupa a II-a de muncă timp de peste 9 ani. A se vedea în acest sens mențiunile cuprinse în decizia de pensionare nr. 77607/05.01.1996 (fila 5 dosar fond).
Totodată, prin acțiune el a solicitat ca recalcularea drepturilor sale de pensie în temeiul OUG nr. 4/2005 să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Prima instanță nu a ținut seama de această situație și a dispus să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani, ceea ce, evident, este greșit, întrucât a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune, încălcând principiul fundamental al disponibilității și prevederile imperative ale art. 129 alineatul ultim Cod Procedură Civilă.
Procedând astfel, instanța de fond nu a luat în considerare nici de cele ce rezultă din conținutul sus amintitei decizii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite. Or, făcând o corespunzătoare aplicațiune în speță a dispozițiilor deciziei în discuție, concluzia ce se desprinde este aceea că recurenta-pârâtă are obligația de a emite o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită recurentului-reclamant și în care la stabilirea punctajului mediu anual să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 25 ani, aceasta fiind teza legală incidentă în ce-l privește pe autorul acțiunii.
Este eronată și dispoziția Tribunalului d e respingere a pretențiilor reclamantului aferente perioadei de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 05.03.2006-05.03.2009.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 4/2005, "pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență."
Art. 2 din același act normativ are următorul cuprins:
"Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Procedura de recalculare se desfășoară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 ianuarie 2006."
În sfârșit, art. 7 alineatul 1 din aceeași ordonanță statuează că "punctajul mediu anual determinat prin recalcularea prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, precum și cuantumul pensiei cuvenit potrivit prevederilor art. 6 se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, fără a se utiliza procedura de înștiințare prealabilă prevăzută la art. 7 și 8 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004."
Din interpretarea sistematică, logică și gramaticală a acestor prevederi legale rezultă că recurenta-pârâtă avea obligația de efectuare a operațiunilor de recalculare a drepturilor de pensie în temeiul OUG nr. 4/2005 până la data de 01.01.2006 (a se vedea în special dispozițiile art. 2 alin. 2).
Coroborând această situație cu dispozitivul Deciziei în interesul legii nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, înseamnă că recurenta CJP I avea obligația legală față de autorul acțiunii ca până la 01.01.2006 să procedeze la recalcularea corectă a drepturilor sale de pensie, în sensul de a utiliza un stagiu complet de cotizare de 25 ani pentru determinarea punctajului mediu anual.
De menționat faptul că această obligație nu a fost executată până în prezent.
acestei obligații s-a născut dreptul patrimonial al recurentului-reclamant de a beneficia de operațiunea de recalculare a drepturilor sale de pensie în sensul anterior indicat.
Acest drept exista și la momentul formulării cererii de chemare în judecată tocmai pentru că recurenta CJP I nu își îndeplinise obligația ce-i revenea.
Însă, ca orice drept patrimonial și el este supus sancțiunii prescripției extinctive prevăzute de Decretul nr. 167/1958. Din examinarea dispozițiilor art. 1, 3, 7 și 12 din acest act normativ, reiese că acest drept poate fi pretins în justiție pentru un termen de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii. În speță, este vorba despre pretențiile bănești aferente perioadei 05.03.2006-05.03.2009, pentru cele corespunzătoare intervalului de timp anterior intervenind sancțiunea prescripției extinctive a dreptului material la acțiune (ele nu mai pot fi solicitate printr-o cerere de chemare în judecată).
În raport de toate cele ce preced este fondată și critica privitoare la dispoziția instanței de fond de reducere a cheltuielilor de judecată acordate reclamantului la suma de doar 400 de lei din 600.
Întrucât toate capetele de cerere ale acțiunii apar ca întemeiate, este necesar a se face o corectă aplicațiune în cauză a dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă și ținând seama că pârâta CJP I este partea care a căzut în pretenții (a pierdut procesul în fond), urmează a se dispune obligarea acesteia la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant, sumă reprezentând contravaloarea onorariului achitat apărătorului ales, conform chitanței seria - nr. 173/223/11.05.2009 anexată înscrisului de la fila 25 dosar fond.
Având în vedere totalitatea aspectelor prezentate mai sus, este necesară respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, admiterea recursului reclamantului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu consecința obligării pârâtei ca în temeiul OUG nr. 4/2005 să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv cu începere de la 01.09.2005 și în care la stabilirea punctajului mediu anual să aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Totodată, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului diferențele dintre pensia recalculată potrivit prezentei decizii și pensia efectiv încasată în perioada 05.03.2006-05.03.2009.
Se va dispune și obligarea pârâtei la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 4035 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8561/3/AS/2009.
Admite recursul formulat de reclamantul contra aceleiași sentințe.
Modifică în parte hotărârea recurată.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta ca în temeiul OUG nr. 4/2005 să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv cu începere de la 01.09.2005 și în care la stabilirea punctajului mediu anual să aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului diferențele dintre pensia recalculată potrivit prezentei decizii și pensia efectiv încasată în perioada 05.03.2006-05.03.2009.
Obligă pârâta la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./29.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
