Recalculare pensii. Decizia 773/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5854/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.773/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului B,împotriva sentinței civile nr.3591 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.48234/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații G și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 03 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 februarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3591 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinare; s-a respins acțiunea promovată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; s-a dispus anularea deciziei de pensie nr.- din 30.10.2008 și s-a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă reclamantului prin care să se valorifice începând cu data de 01.12.2005 datele referitoare la perioada lucrată și salariu, evidențiate în Decizia nr.1009 din 22.03.1955 a Directorului Stațiunii adeverința nr.779/20.01.2009, emisă de SC SRL, decizia nr.19 a Directorului Roșie, adeverința nr.21 din 26.01.2057, emisă de Roșie, decizia nr.40 a Directorului General al Roșie și adeverința nr.1647/27.02.1960 emisă de Roșie coroborată cu adresa comunicată reclamantului de aceeași instituție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță că la data de 30.10.2008, a fost emisă decizia nr.- prin care Casa Județeană de Pensii a Sectorului 4 Bap rocedat la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, cu începere de la data de 01.12.2005.
Instanța a calificat cererea având ca obiect modificarea ultimei decizii de pensionare ca fiind, de fapt, o cerere în anularea respectivei decizii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că pârâta Casa de Pensii i-a cerut reclamantului să depună la dosarul de pensie orice acte originale completate conform prevederilor legale privind vechimea în muncă sau veniturile salariale din întreaga perioadă de activitate, iar reclamantul, a înregistrat cererea nr.17714/05.10.2005 prin care a solicitat pârâtei recalcularea pensiei conform deciziilor și adeverințelor anexate.
S-a considerat, verificând decizia și buletinul de calcul aferent acesteia, că pârâta nu a dat curs cererii reclamantului și nu i-a luat în calcul la stabilirea pensiei dovezile privind perioada lucrată și salariul realizat în timpul activității, valorificându-i numai adeverința nr.2/07.01.2005 eliberată de care atesta sporul de vechime de care a beneficiat și care nu formează obiectul prezentei cauze.
S-a precizat că, pârâta a procedat la recalcularea pensiei reclamantului numai pe baza mențiunilor din carnetul de muncă al acestuia, în care nu se regăsesc însă date complete pentru perioada 1955 - 1959.
Astfel, primele mențiuni din carnetul de muncă apar pentru data de 01.09.1955 când reclamantul figurează încadrat în funcția de contabil la Organizația Comercială Locală Produse Industriale Roșie fără a i se preciza salariul tarifar lunar, aceeași situație continuând până la data de 01.11.1959, iar pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a refuzat să dea relevanță juridică adeverințelor și deciziilor prezentate și a stabilit că suma contributivă în respectiva perioadă a fost salariul minim pe economie.
Decizia nr.1009/22.03.1955, eliberată de Direcția Stațiunii atesta faptul că reclamantul a fost încadrat în muncă anterior datei de 01.09.1955, respectiv de la data de 22.03.1955, realizând un salariu de 348,40 lei, superior salariului minim pe economie.
De asemenea, decizia nr.19 nedatată, atestă faptul că începând cu data de 12.10.1956 salariul reclamantului a fost în cuantum de 410,50 lei, iar potrivit adeverinței nr.21/26.01.1957, în perioada 01.10.1957 - 31.03.1957 venitul salarial al reclamantului a fost de 475 lei.
S-a menționat că și pentru perioada următoare reclamantul a făcut dovada realizării unor salarii superioare celor avute în vedere la recalcularea pensiei de către pârâtă, respectiv a unor salarii situate peste minimul pe economie pentru perioada supusă analizei.
S-a ținut seama că art.2 din OUG nr.4/2005, act normativ în baza căruia s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantului, stabilește că recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, lege care impune principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000).
S-a mai arătat că, potrivit legii, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de.
Așadar, întrucât singurul venit realizat lunar de către reclamant în perioada de cotizare a fost salariul care a constituit baza de determinare a contribuțiilor de asigurări sociale (așa cum rezultă din prevederile art.47 și urm. din Legea nr.3/1977), iar nivelul acestuia nu este indiferent pentru stabilirea cuantumului pensiei, instanța a apreciat că pârâta avea obligația de a-i valorifica reclamantului veniturile evidențiate în deciziile și adeverințele înaintate, care emana de la angajator și care se prezumă a fi corespunzătoare realității, cu atât mai mult cu cât eliberarea lor s-a produs în anii 1955- 1959, adică chiar în perioada in discuție
S-a avut în vedere că raportându-se la salariul minim pe economie întrucât în carnetul de muncă nu a fost precizat salariul tarifar lunar, pârâta l-a prejudiciat vădit pe reclamant, cum l-a prejudiciat de altfel și prin refuzul de a-i considera ca perioada contributivă, perioada cuprinsă între 22.03.1955 și 01.09.1955.
În fine, întrucât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu are, potrivit legii, atribuții și competente în stabilirea sau recalcularea drepturilor de asigurări sociale, în speța de față contestându-se un act ce emana de la Casa de Pensii, instanța a constatat că acest pârât nu are calitate procesuala pasivă în cauza.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pr.civ. recurenta a susținut că entința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale in ceea ce privește luarea in calcul a unor comunicări sau decizii, acte care nu sunt opozabile terților, precum si valorificarea unei adeverințe ( nr. 779/20.01.2009 emisa de Sc SRL) care nu a fost depusa la dosarul de pensie.
Recurenta a susținut că actele pe care instanța de fond a obligat-o, fara niciun temei juridic, a le valorifica la calculul drepturilor de pensie ale reclamantului, sunt niște simple comunicări către reclamant care nu au nicio forța juridica in opoziție cu terții, nu dovedesc perioada pentru care a fost angajat reclamantul si nici faptul ca pentru aceste sume trecute ca "salarii" s-ar fi plătit vreodată contribuții CAS, incalcandu-se astfel principiul contributivitatii statuat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
O decizie precum decizia nr.19 a Directorului Roșie in care se aduce la cunoștința faptul ca ."începând cu 12.10.1956 se încadrează.elev stagiu cu salariul de 410,50 lei la serviciul contabilității, a arătat recurenta, nu are nici forma si nici fondul unei adeverințe care sa poată fii luata in calcul la stabilirea drepturilor de pensie, condiții esențiale prevăzute art.40 din Ordinul 340/2001.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a încălcat și dispozițiile pct. VI din anexa nr.OUG 4/2005 care prevăd condițiile imperative de forma si fond pe care trebuie sa le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc salariile, sporurile cu caracter permanent, care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Recurenta a invocat și dispozițiile art.261 pct.5 Cod proc.civ. conform cărora hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor, motivarea constituind pentru parti o garanție puternica împotriva arbitrarului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin căile de atac, considerând că instanța de fond a încălcat aceste dispoziții hotărârea fiind fundamentata pe considerente contradictorii, trunchiate, cu considerente care nu aparțin acestui proces.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Nu pot fi reținute în cauză dispozițiile art. 261 pct. 5 cod proc. civilă, ce ar atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 cod proc. civilă, întrucât se constată că instanța de fond a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, învederând în considerentele hotărârii care au fost argumentele care au determinat reținerea înscrisurilor prezentate de contestator în vederea recalculării drepturilor sale de pensie.
Susținerile recurentei sunt întemeiate însă, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, în condițiile în care înscrisurile pe care contestatorul le-a solicitat a fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie nu îndeplinesc decât în parte condițiile prevăzute de OUG nr. 4/2005 pentru a reprezenta o dovadă a veniturilor obținute, în sensul cerut de lege.
Astfel, Curtea reține că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 40 din Ordinul 340/2000, invocate de recurentă, care reglementează condițiile de formă și de fond pentru ca adeverințele ce atestă vechimea în muncă și veniturile obținute, să fie luate în considerare la stabilirea veniturilor care au intrat în baza de calcul a pensiei.
Curtea constată că, din actele depuse de contestator, adeverințele nr.21/26.01.1957 și nr.1647/27.02.1960, emise de Roșie, decizia nr.1009/22.03.1955 a Directorului Stațiunii și deciziile nr.19 și 40 Directorului General Roșie nu îndeplinesc aceste condiții întrucât nu fac dovada perioadei de încadrare, a funcției exercitate, a salariului tarifar de încadrare, precum și a altor drepturi ce se includ în acesta sau a mențiunilor privind achitarea către stat a obligațiilor aferente salariului plătit.
Astfel adeverința nr.21/26.01.1957 emisă de Roșie, se referă la împrejurarea că reclamantul contestator s-ar fi angajat pe o perioadă de trei luni, însă nu există dovada că acesta ar fi lucrat în această perioadă și nici dacă venitul salarial menționat în adeverință este cel brut sau net sau cel de încadrare iar adeverința nr.1647/27.02.1960, certifică calitatea acestuia de salariat, mențiune existentă și în carnetul de muncă, fără nici o mențiune cu privire la veniturile obținute în această perioadă.
De asemenea decizia nr.1009/22.03.1955 a Directorului Stațiunii cuprinde data angajării la acea unitate și salariul lunar, fără însă a dovedi care este perioada lucrată de contestator la acel angajator și venitul pe care acesta l-a obținut în fiecare lună de angajare.
Pe de altă parte, deciziile nr.19 și 40 Directorului General Roșie cuprind doar date de încadrare ale contestatorului în diferite funcții fără a reprezenta o dovadă a perioadelor efectiv lucrate în aceste funcții.
În consecință Curtea va respinge cererea de valorificare a acestor adeverințe care nu cuprind elementele prevăzute de lege pentru a constitui o dovadă în calculul punctajului mediu anual. Contestatorul are posibilitatea ca în termenul prevăzut de art. 7 din OUG 4/2005 să obțină de la succesorii angajatorilor adeverințe emise conform dispozițiilor legale, care să îi permită valorificarea veniturilor reale pe care susține că le-a obținut, în condițiile în care acestea diferă de cele aplicate în procesul de recalculare a drepturilor sale de pensie.
În ceea ce privește adeverința nr. 779/20.01.2009 eliberată de SC SRL, aceasta este singura care este emisă în conformitate cu dispozițiile legale și confirmă adeverința nr. 320/7.02.1961 emisă de fostul angajator OC.. Industriale Roșie B cu privire la stagiul de cotizare din perioada 1.09.1955-1.08.1956, luat în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, conform buletinului de calcul. Întrucât această adeverință complinește mențiunea venitului salarial încasat, Curtea apreciază că poate fi valorificată în completarea celei existente la dosarul de pensie de la momentul la care s-au recalculat drepturile de pensie ale contestatorului.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va respinge cererea de valorificare a adeverințelor nr.21/26.01.1957 și nr.1647/27.02.1960, emise de Roșie, a deciziilor nr.1009/22.03.1955 a Directorului Stațiunii, deciziile nr.19 și 40 Directorului General Roșie.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3591 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.48234/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații G și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea de valorificare a adeverințelor nr.21/26.01.1957 și nr.1647/27.02.1960, emise de Roșie, a deciziilor nr.1009/22.03.1955 a Directorului Stațiunii, deciziile nr.19 și 40 Directorului General Roșie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.03.2010
Jud. fond:;
-
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
