Recalculare pensii. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5820/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.834/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul G împotriva sentinței civile nr.3015 din data de 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3979/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G, personal,intimataCasa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,prin consilier juridic - în baza delegației nr.2133 din 20.10.2008 depusă la dosar-fila 10, lipsind intimataCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.01.2009, întâmpinare din partea intimatei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,prin consilier juridic -, interpelată fiind, arată că motivele de recurs deduse judecății au fost comunicate acesteia la termenul anterior.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale către recurentul G, personal.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul G, personal, având cuvântul, arată că în cauza de față nu se respectă dreptul său de a avea parte de un proces echitabil și față de această împrejurare, solicită ca instanța de recurs să pronunțe o hotărâre temeinică și legală prin repunerea sa în drepturile cuvenite, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin recunoașterea accidentului de muncă de către Casa de Pensii care nu înțelege să îi plătească suma de bani reprezentând contribuția asigurărilor sociale și pentru care nu au fost tipărite bilete de tratament pentru persoanele suferinde.
Intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin consilier juridic -, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, după care, se depun la dosar, prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții, completări la întâmpinarea formulată de intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, din partea recurentului
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3015 din data de 09.04.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Prin aceeași sentință, s-a respins, ca tardiv formulată, contestația împotriva deciziilor nr.591/26.05.1998, nr.- din 29.06.1998, nr.-/21.06.1999; s-a respins, ca prescrisă, cererea privind obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, la plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.05.1998 - 11.11.2001 și s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul G, împotriva intimatei Casa de Pensii a Municipiului, sub toate celelalte aspecte.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/21.06.1999, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bar evizuit cauza invalidității reclamantului, menționând că aceasta o constituie accidentul de muncă, pe baza înscrisurilor noi doveditoare prezentate de acesta, și anume - formularul de înregistrare a accidentului de muncă. Această cauză a invalidității a fost menținută și în deciziile ulterioare, dar fără a influența cuantumul drepturilor de pensie, întrucât în Legea nr.3/1977, nu există vreo dispoziție care să prevadă moduri diferite de calcul al pensiei de invaliditate, după cum aceasta a survenit ca urmare a unei boli obișnuite sau a unui accident de muncă, ci în ambele cazuri se aplică același procent asupra salariului mediu tarifar.
S-a apreciat că, aceeași este situația și în cazul recalculării pensiei de invaliditate în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, care s-a efectuat prin aplicarea principiilor din Legea nr.19/2000, adică prin luarea în considerare a tuturor veniturilor obținute de reclamant pe întreg stagiul de cotizare.
Pentru identificarea unor eventuale erori de calcul al drepturilor de pensie, instanța a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize judiciare contabile.
Față de imposibilitatea efectuării acesteia, ca urmare a neachitării de către contestator a onorariului stabilit în sarcina sa, s-a constatat că, nu se poate verifica legalitatea și temeinicia deciziilor de pensionare atacate, sub alte aspecte decât cel deja analizat, întrucât cererea de chemare în judecată nu cuprinde nici o altă critică concretă și punctuală privitoare la modul de stabilire a drepturilor de pensie. Singura posibilitate de a identifica vreo eroare în modul de calcul al pensiei îl constituia expertiza contabilă, pentru care contestatorul nu a făcut dovada achitării onorariului.
În privința daunelor morale solicitate, reclamantul nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Astfel, în primul rând, nu este întrunită condiția privind existența faptei ilicite, ceea ce face de prisos analizarea altor condiții.
De asemenea, nu s-a dovedit prejudiciul material încercat, întrucât existența și întinderea acestuia ar fi putut fi relevate doar de un raport de expertiză, iar față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada nici unuia dintre elementele menționate, deși aceasta incumba reclamantului, conform art.1169 Cod civil, instanța a apreciat că și aceste capete de cerere sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul G, făcând referire la dosarul medical nr.85, concediul medical pentru perioada 29.09.1997-30.04.1998, acordarea celor 3 salarii, evaluare financiară conform art.23 din Decretul Lege nr.70/1990 din data de 1.05.1998 până în prezent, prezentarea formulei de calcul, a buletinului de calcul, cu toate măririle, majorările, dobânzile, pensia suplimentară, grupa de muncă, respectarea deciziei nr.1984/15.08.2006, eliberarea carnetului de sănătate asigurat, daune morale pentru tratament discriminatoriu și respectarea Legii nr.544/2008.
Prin cererea depusă la data de 8.12.2008 la dosarul instanței de recurs, recurentul contestator arată că hotărârea recurată în cauză este nelegală, susținând că nu a avut acces la dosar, că nu i-au fost luate în considerare cererile formulate în perioada 2004-2007, că nu i s-a recunoscut gravitatea afecțiunilor ce provin din - Invaliditate, că nu i s-a acordat pensie tip (boală obișnuită), că nu s-a avut în vedere întreaga pensie suplimentară și perioada lucrată în grupa a II de muncă. De asemenea, recurentul învederează că pârâții refuză să garanteze un drept medical pe baza contribuțiilor, conform dosarului medical nr.85, deciziei de pensie -/1999, nr.750/1999, respectiv să aplice art.23 din Decretul Lege nr.70/1999 la diferența de pensie din 1.05.1999. S-a mai menționat că în decizia nr.-/22.02.2002 s-a refuzat recunoașterea nr.13892 din 1.05.2004, nefiind aplicat art.23 din Decretul Lege nr.70/1999 la diferența din 1.05.1998.
Totodată recurentul susține că nu i s-a asigurat protecție specială, că se refuză respectarea deciziei nr.1984/15.08.2006, a prevederilor Legii nr. 519/2002, a dispozițiilor nr.211/2004, solicitând instanței de recurs casarea hotărârii primei instanțe, anularea tuturor deciziilor și plata diferențelor de pensie aferente perioadei 1.05.1998 la zi.
Prin întâmpinare intimata Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția tardivității contestației împotriva deciziilor din 1998-1999 și excepția prescripției dreptului la acțiune în privința drepturilor de pensie aferente perioadei 1.05.1998-11.11.2001.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, care ar putea fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Contestația formulată de către recurentul contestator îndreptate împotriva deciziilor nr.591/26.05.1998, nr.-/29.06.1998 și -/21.06.1999 a fost respinsă ca tardiv formulată, motivat de faptul că s-a depășit termenul legal prevăzut de lege pentru contestarea acestora.
Prin motivele de recurs deduse judecății, recurentul contestator nu susține și nici nu probează faptul că a formulat contestația îndreptată împotriva deciziilor amintite în termenul legal, astfel încât nu se poate reține că instanța de fond a încălcat legea atunci când a respins contestația ca fiind tardivă în privința deciziilor atacate menționate.
Legat de revizuirea cauzei invalidității recurentului contestator intervenită prin decizia -/21.06.1999, prima instanța a reținut că în Legea nr.3/1977 nu sunt prevăzute moduri diferite de calcul al pensiei de invaliditate, după cum invaliditatea a intervenit ca urmare a unei boli obișnuite sau accident de muncă, fiind aplicat același procent asupra salariului mediu tarifar. De asemenea, instanța de fond a arătat că și recalcularea pensiei de invaliditate în baza OUG nr.4/2005 se efectuează prin aplicarea principiilor Legii nr.19/2000, respectiv prin luarea tuturor veniturilor obținute de către reclamant pe toată durata stagiului de cotizare. Prima instanță a dispus din oficiu administrarea probei cu expertiză judiciară contabilă, pentru determinarea cuantumului pensiei de invaliditate cuvenită contestatorului la data de 1.11.2001, pe baza tuturor actelor depuse la dosar și identificarea eventualelor diferențe dintre pensia cuvenită și cea încasată pe perioada 1.11.2001 la zi, însă contestatorul nu a achitat onorariul stabilit în sarcina sa, fiind decăzut din proba cu expertiză judiciară contabilă, în conformitate cu prevederile art.170 pr.civ. astfel că, în lipsa administrării acestui mijloc de probă absolut necesar și util pentru soluționarea cauzei, nu se poate reține existența unor erori de calcul al drepturilor de pensie.
Prin cererea de recurs dedusă judecății, recurentul contestator susține în mod generic că modul de stabilire a drepturilor de pensie este eronat, fără a indica în concret criticile aduse modului de calcul al pensiei și fără a solicita efectuarea expertizei contabile de către instanța de fond, pentru identificarea eventualelor greșeli de calcul și a determina posibilele diferențe de pensie dintre pensia încasată și cea cuvenită recurentului.
Cu privire la sumele pretinse cu titlu de diferențe de pensie, aferente perioadei 1.05.1998-11.11.2001, prima instanță a admis corect excepția prescripției dreptului la acțiune, prin interpretarea judicioasă a prevederilor art.1 alin.1din Decretul Lege nr.167/1958, raportat la data formulării acțiunii, în speță nefiind invocată și dovedită existența unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție.
În fine, cererea de daune a fost corect respinsă de către prima instanță, de vreme ce recurentul contestator nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților referitoare la fapta ilicită, prejudiciul invocat, în conformitate cu prevederile art.1169 civ.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.3015 din data de 09.04.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex. 26.02.2009, Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
