Recalculare pensii. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 84/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
GREFIER - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii, împotriva sentinței civile nr. 1577/12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimatul contestator, lipsind recurenta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura este îndeplinită.
Avocat, pentru intimatul contestator, solicită a se respinge recursul ca nefondat și a fi păstrată sentința primei instanțe ca legală și temeinică, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod pr. civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1577/2009, Tribunalul Brașova admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și, în consecință, a obligat-o pe aceasta să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, stabilite prin Decizia nr. -/30.11.2005 emisă de intimată, prin valorificarea veniturilor suplimentare, reprezentând acord global înscrise în Adeverința nr. 41/16.02.2009 eliberată de PROIECT B, începând cu data de 01.04.2006.
A respins cererea contestatorului având ca obiect obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând prime înscrise în aceeași adeverință și a obligat intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 14604/09.03.2009, contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 41/16.02.2009 emisă de PROIECT B, potrivit căreia a beneficiat de venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în carnetul de muncă, obținute prin retribuirea în acord global și prime (fila 5).
Potrivit adeverinței menționate, în perioada noiembrie 1965 - mai 1999, contestatorul a beneficiat de venituri suplimentare obținute prin retribuirea în acord global (coloana a 4-a) și prime (coloana a 5-a). Aceste venituri suplimentare au fost plătite din fondul de salarii iar angajatorul a calculat și a virat contribuția de asigurări sociale, aferentă acestora, conform legii (filele nr. 5 - 12 ale dos.).
Intimata a refuzat recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului stabilite prin decizia nr. -/30.11.2005 emisă în temeiul nr.HG 1550/2004 și ale nr.OUG 4/2005 (fila nr. 42), prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând retribuția în acord global și prime.
Retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea și cantitatea muncii prevedea la art. 8, ca formă de retribuire, și formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. Potrivit art. 120 alin. 1 din același act normativ, în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 2/1983, cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice. Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, contribuția la asigurările sociale s-a plătit inclusiv pentru acordul global. Pentru aceste venituri suplimentare s-au reținut și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile, conform legii. Textul de lege menționat prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Prevederea legală mai sus citată a fost menținută și prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Potrivit adeverinței nr. 41/16.02.2009 emisă de PROIECT B, pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestator, ce au făcut parte din fondul de salarii, s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale, conform legii.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, ce constituia dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. După cum se observă, textul de lege se referă la contribuția angajatorului iar nu la contribuția individuală a salariatului. Drept urmare, susținerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia contribuția angajatorului nu ar impieta asupra modului de calcul al pensiei stabilită potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și pe cale de consecință susținerea că principiul contributivității nu s-ar aplica decât odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 iar nu și pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 și recalculate după principiile noii legi, sunt nefondate.
Acest principiu, al proporționalității pensiei cu contribuția la asigurările sociale, este consacrat expres de Legea nr. 19/2000 prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță nu se pune problema principiului proporționalității pensiei cu contribuția individuală la pensia suplimentară ci de proporționalitatea pensiei cu contribuția la asigurările sociale de stat a angajatorului, care se vira obligatoriu, în baza legii - Decretul nr. 389/1972.
Câtă vreme pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 se recalculează după principiile Legii nr. 19/2000, nu se poate susține că în această situație nu ar avea aplicabilitate principiul proporționalității reglementat de noul act normativ.
Deși Legea nr. 19/2000 instituie un sistem de asigurări sociale și un sistem de calcul al pensiilor diferit de cel anterior, câtă vreme pensiile stabilite potrivit vechii reglementări trebuie recalculate după principiile noii legi, în temeiul nr.OUG 4/2005 și nr.HG 1550/2004, potrivit principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", în mod logic aceste principii sunt pe deplin aplicabile tuturor pensiilor, tocmai în scopul de a evita inechitățile la care s-ar putea ajunge.
Ar fi discriminatorie fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative, pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Dacă argumentele relative la valorificarea acordului global ca formă de retribuire, la recalcularea drepturilor de pensie nu sunt suficient de puternice și, fără a realiza o confuzie a celor două noțiuni, într-o altă interpretare, veniturile suplimentare obținute de contestatoare sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut și în legislația anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare și erau acordate lunar, fiind incluse în câștigul brut realizat și impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prevederea legală mai sus citată a fost menținută și prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Conform art. 23 alin. 1 lit. a) din același act normativ, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Potrivit alin. (3) al art. 23 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul mai sus menționată este venitul brut realizat lunar. De asemenea, potrivit art. 78 alin. (4), modificat prin art. I pct. 6 al Legii nr. 250/2007, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Susținerile intimatei relative la inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 250/2007 nu sunt fondate. Faptul că acesta act normativ nou se aplică efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute în trecut (facta futura), nu înseamnă că această lege retroactivează. Susținându-se că acest act normativ s-ar aplica numai persoanelor cărora li s-au stabilit drepturi de pensie după intrarea în vigoare a acestuia ar conduce la discriminări între diferitele categorii de pensionari, respectiv între cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, și care ar fi dezavantajați, și cei pensionați ulterior intrării în vigoare a acesteia, ceea ce este inacceptabil.
De asemenea, potrivit art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Contestatorul a depus adeverința menționată mai sus, în temeiul art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, angajatorul asumându-și întreaga responsabilitate cu privire la valabilitatea și corectitudinea datelor furnizate în cuprinsul acestora.
Cum sporul de acord evidențiat în adeverința nr. 41/2009 a fost acordat contestatorului lunar, fiind inclus în salariul brut lunar pentru care angajatorul a achitat contribuția sa unică la fondul asigurărilor sociale de stat în perioada ianuarie 1968 - mai 1999, acesta trebuia luat în considerare de către intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, conform dispozițiilor pct. IV și V din anexa la.OUG nr. 4/2005, care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
Prin urmare, aceste plăți făcute în sistemul "acord global" pot constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent și, în al doilea rând, dat fiind și includerea lor la plata contribuției la asigurările sociale de stat, conform adeverinței menționate, dispozițiile pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005 nefiind aplicabile.
Soluția contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivității și proporționalității, enunțate mai sus, și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. De asemenea s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Prioritare sunt dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă, intimata având obligația de a respecta aceste principii de bază ale organizării și funcționării sistemului public.
În ceea ce privește primele solicitate a se avea în vedere la recalcularea pensiei, menționate în coloana nr. 5 adeverinței, instanța apreciază că acestea nu pot fi valorificate la determinarea punctajului mediu anual pentru următoarele considerente:
- nu au avut un caracter permanent;
- nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare;
Astfel, potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972 (aplicabil perioadei menționate în adeverința nr. 41/2009), contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat și premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate. Drept urmare, aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei iar principiul contributivității, mai sus enunțat, nu este aplicabil în această ipoteză.
De asemenea, potrivit pct. VI din anexa la OG nr. 4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite, recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate, alte sporuri care nu au avut un caracter permanent. Or, după cum se observă din analizarea coloanei nr. 5 din adeverința nr. 41/2009, sumele menționate au fost acordate sporadic, câteva luni pe an sau nu s-au acordat deloc în anumiți ani (de cele mai multe ori).
Deși unitatea menționează în adeverința nr. 41/16.02.2009 că a achitat contribuția pentru asigurările sociale de stat și cu privire la aceste sume, acest lucru nu are relevanță câtă vreme contribuția achitată nu era datorată, potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972, în vigoare în perioada din litigiu, astfel după cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește adresa nr. 8025/04.05.2009 emisă de PROIECT B, prin care fostul angajator comunică intimatei că nu înțelege să își asume răspunderea potrivit art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005 în sensul includerii în baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare a formei de retribuire în acord global, aceasta nu are relevanță în soluționarea cauzei (fila nr. 38). Aceasta deoarece, în baza textului de lege menționat, unitatea nu își poate asuma răspunderea cu privire la includerea sau nu a sumelor obținute în acord global în baza de calcul a pensiei ci numai cu privire la veridicitatea datelor furnizate prin adeverința nr. 41/2009, respectiv dacă petentul a obținut venituri în acord global, pe ce perioadă și cum s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale. Instanța de judecată este cea care, interpretând textele legale și probele administrate în cauză, hotărăște dacă aceste venituri puteau fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie recalculate, potrivit art. 7 alin. 5 din nr.OUG 4/2005 modificat prin Legea nr. 262/2008, acestea se acordă retroactiv de la data 01.04.2006, deoarece nu se încalcă termenul general de prescripție de 3 ani, cererea administrativă fiind depusă la data de 09.03.2009
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, iar prin motivele de recurs se arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că veniturile suplimentare prevăzute în adeverința menționată au avut un caracter permanent în înțelesul Legii nr. 49/1992 și al Legii nr. 57/1974, iar pe de altă parte, au fost ignorate și prevederile OUG nr. 4/2005 potrivit cărora nu se iau în calcul la stabilirea pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Se mai arată în motive că instanța a făcut aplicarea eronată a prevederilor Legii nr. 250/2007, eludând dispozițiile legale privind aplicarea în timp a legii. Cap IX din legea nr. 19/2000 face referire la situațiile juridice născute sub imperiul legislației pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Instanța a reținut aplicarea eronată a prevederilor art. 164 alin 3 din legea nr. 19/2000, pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 și a art. 64 din Legea nr. 3/1977.
Interdicția legală cuprinsă în anexa nr. VI la OUG nr. 4/2005 își are aplicabilitatea deplină în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de atribuire în acord.
Tribunalul nu a menționat temeiul de drept, respectiv actul normativ care reglementează acordul ca spor cu caracter permanent.
Se mai menționează în motivele de recurs că pentru adaosul de acord nu s-a achitat contribuția la pensia suplimentară și acesta nu reprezintă un spor cu caracter permanent care sa fi intrat în baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare, motive pentru acre nu poate fi luat în considerare la stabilirea punctajelor medii anuale.
De asemenea, este criticată sentința recurată sub aspectul datei de la care se dispune acordarea drepturilor de pensiei recalculate în baza adeverinței menționate, arătându-se că în speță sunt aplicabile prevederile art. 169 alin. 3 din legea nr. 19/2001 iar nu cele ale art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005.
Recursul este nefondat.
Astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională prin decizia nr. 736/24.2006 în aprecierea constituționalității mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005, instanțele de judecată au competența exclusivă de a verifica împrejurările dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, aceste aspecte constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale.
Potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global, angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15 % asupra câștigului brut realizat de salariat - care a fost menținută în Legea nr. 49/1992 care a majorat doar cuantumul contribuției.
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute. de lege sau și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
În speță, contestatorul a dovedit în mod neechivoc faptul că veniturile suplimentare la retribuția tarifară au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din 389/1972 conform căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, decret abrogat prin legea 19/2000.
Într-adevăr, adeverința nr. 41/16.02.2009 eliberată de PROIECT B și avută în vedere de instanța de fond, menționează în mod expres faptul că pentru veniturile suplimentare înscrise în adeverință s-au achitat lunar cotele la CAS conform legii. Această dovadă este suficientă pentru ca în cauză să nu se aplice excepția prevăzută de mențiunea de la pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005, prima instanță făcând corecta aplicare a dispozițiilor legale în cauză.
În concluzie, mențiunea de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată în sensul că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului anual formele de retribuire în acord care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001. În situația în care se face dovada contrară, cum este cazul în speța dedusă judecății, textul legal arătat devine inaplicabil.
În fapt, acordul global nu a reprezentat un spor, ci un salariu realizat în acord pentru care angajatorul a achitat contribuțiile de asigurări sociale potrivit legislației în vigoare la data respectivă.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporționalității nu poate fi aplicat, curtea reține că potrivit adeverinței emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, iar contribuția de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuției individuale la asigurări sociale, deși legislația anterioară nu prevedea această modalitate de contribuție datorită sistemului economic și fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuție fiind instituită prin Legea 19/2000.
Prin Legea 27/1966 s-a instituit contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverința susmenționată, rezultă că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966.
Instanța de fond nu a aplicat retroactiv Legea nr. 250/2007, ci a aplicat legea respectivă efectelor viitoare ale unor situații juridice create anterior.
În concluzie, ar fi discriminatoriu fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
În ceea ce privește data de la care se cuvin drepturile acordate de instanța de fond curtea reține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 169 alin. 3 din legea nr. 19/2000 întrucât acestea se referă la valorificarea unor noi stagii de cotizare neavute în vedere la stabilirea inițială a pensiei, ori valorificarea unor așa numite sporuri astfel cum acestea au fost stabilite prin OUG nr. 4/2005 nu se poate realiza decât cu respectarea regulilor impuse de această ordonanță, în acest sens cele reglementate de art. 7 alin. 3 fiind derogatorii de la prevederile legii 19/2000.
Față de aceste considerente, recursul Casei Județene de Pensii B va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 1577/12.11.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CJ - 28.01.10
Dact. GG - 8.02.10
4 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
