Recalculare pensii. Decizia 852/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6752/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.852/
Ședința publică de la 17 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamantGîmpotriva sentinței civile nr.1184/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr- (1843/2009), în contradictoriu cu intimata pârâtăCasa Județeană de Pensii I,având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentulGși intimataCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că recurentul Gad epus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la datele de 12.01.2010, respectiv 08.02.2010, cereri prin care solicită ca toate actele de procedură să fie îndeplinite pe adresa Cabinetului de Avocatură, cu sediul în F,-, județ
Curtea ia act de alegerea unui domiciliu de către recurentul reclamant G, la sediul Cabinetului de Avocatură, din F,-, județ I, urmând ca actele de procedură să fie întocmite la adresa domiciliului ales.
Totodată, având în vedere împrejurarea că recurentul G, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția civilă, reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
La data de 06.10.2009, reclamantul a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de 20 de ani.
Prin sentința civilă nr.1184/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității acțiunii; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a avut la data pensionării o vechime în grupa I de muncă de 28 ani, 5 luni și 19 zile, determinată în baza Legii nr. 19/2000, după cum rezultă din decizia de pensionare nr.-/17.11.2003. La determinarea punctajului mediu anual, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 16.10.2003, la recalculare nu se pot aplica dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, în cazul reclamantului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 28 ani, 5 luni și 19 zile, dar drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu data de 16.10.2003, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, adică de 30 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii prin decizia nr. 40 din 22.09.2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportate la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul -G a declarat recurs la data de 16.11.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 04.12.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile Legii nr.19/2000 modificată, Legii nr.3/1977, nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005 coroborat cu nr.HG 733/2005, recurentul reclamant a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii date de instanța de fond, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii și obligarea Casei de Pensii a Județului I la emiterea unei decizii de pensionare pentru limita de vârstă în care la stabilirea punctajului mediu să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și plata diferențelor cuvenite.
Arată recurentul reclamant că este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă stabilite în 2003, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, dar pe baza unei vechimi în grupa I de muncă de 28 ani 5 luni și 19 zile, vechime stabilită conform Legii nr.3/1977.
Ori, în art.19 și art.20 din Legea nr.19/2000 sunt prevăzute două categorii de locuri de muncă, respectiv locuri de muncă în condiții deosebite și locuri de muncă în condiții speciale, care beneficiază de un tratament juridic legal.
Astfel, grupele de muncă au fost inițial stabilite prin Decretul nr.215 din 1977 publicat în Buletinul Oficial nr.70 din 16.07.1977, ulterior abrogat. Prin nr.HG1025/2003 s-a stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu referire la art.20 din Legea nr.19/2000.
Potrivit art. 2 alin. 1 din HG nr. 1025/2003, criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele: a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 01.04.2001; b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a); etc. Conform art. 9 din același act normativ, locurile de muncă încadrate în condiții speciale potrivit legii se consideră în aceste condiții și pe perioada încadrată în grupa I de muncă conform legislației anterioare, cu excepția activității prevăzute la art. 20 alin.1 lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în care și perioada încadrată în grupa a II-a de muncă se consideră în aceste condiții.
Prin urmare, munca efectuată de recurentul reclamant anterior datei de 1 aprilie 2001 se încadrează, conform reglementarilor anterioare și conform deciziei de pensionare, în grupa I de muncă. În plus, din analiza carnetului de muncă depus la dosarul cauzei reiese că nu a fost încadrat într-un loc de muncă conform art.20 alin.1 litera b) din Legea nr.19/2000, funcțiile îndeplinite fiind în directă legătură cu siguranța circulației, în accepțiunea anexă la Ordinul ministrului transporturilor nr.215/1999. Pe baza acestora, consideră că îi sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin. 2 coroborate cu anexa nr.4 din Legea nr.19/2000.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși criticile recurentului reclamant nu sunt încadrate în motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, din dezvoltarea acestora, Curtea consideră că se invocă interpretarea și aplicarea greșită în cauză a dispozițiilor legilor referitoare la asigurările sociale. Prin urmare, recursul va fi cercetat în conformitate cu art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În esență, recurentul a susținut că în baza celor 28 de ani de muncă încadrată în grupa I are dreptul ca stabilirea pensiei sale să se facă cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispozițiile aplicabile fiind art. 20 alin. 2 coroborate cu anexa nr.4 din Legea nr.19/2000.
Pretenția reclamantului a fost corect respinsă de tribunal care a apreciat că drepturile acestuia de pensie sunt stabilite în temeiul Legii nr.19/2000 și, prin urmare, nu au aplicabilitate dispozițiile OUG nr.4/2005 și nici vreun stagiu de cotizare de 20 de ani, prin raportare la prevederile Legii nr. 3/1977, pentru anii de muncă încadrați în grupa
Curtea notează faptul că OUG nr.4/2005 a avut ca scop declarat recalcularea pensiilor stabilite în baza Legii nr.3/1977, după regulile și principiile legii noi în materia asigurărilor sociale nr.19/2000. Concret, această recalculare a presupus ca toate pensiile deschise anterior datei de 01.04.2001 să fie evaluate, în sensul de a se stabili punctajul mediu anual prin raportarea punctajului total la un stagiu complet de cotizare, iar pe baza acestuia a se stabili cuantumul pensiei. Cum stagiul complet de cotizare pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr.3/1977 era de 30 de ani, pentru că aceasta era de fapt vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie (art. 8), rezultă că pensiile astfel recalculate au avut la bază acest stagiu.
Cu titlu de excepție, pentru persoanele pensionate anterior datei de 01.04.2001, dar care au desfășurat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă, prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art.14 și art.8 din Legea nr.3/1977, interpretare obligatorie urmare deciziei nr.40/22.09.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani, respectiv de 25 de ani.
Recurentul-reclamant nu se găsește în această situație.
Pornind de la faptul că drepturile de pensie ale recurentului reclamant sunt deschise sub imperiul Legii nr.19/2000, acesta fiind pensionat din data de 16.10.2003, iar nu anterior datei de 01.04.2001 pentru a se supune reglementărilor OUG nr.4/2005, partea beneficiază de un stagiu complet de cotizare astfel cum este acesta prevăzut de art.41 al.4 din Legea nr.19/2000. Conform acestui din urmă text de lege, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a legii, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzută în anexa 3.
Ori, raportat la data la care reclamantul a formulat cererea de acordare a pensiei, 16.10.2003, stagiul complet de cotizare prevăzut de anexa 3 Legii nr.19/2000 este de 30 de ani și 4 luni, după cum corect a reținut și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii I în decizia nr.-/17.11.2003.
În plus, în decizia de pensie se menționează și faptul că stagiul total de cotizare realizat de asigurat este de 46 de ani, 11 luni și 15 zile, din care 28 de ani, 5 luni și 19 zile de activitate în grupa I de muncă, conform Legii nr. 3/1977, iar 3 ani, 2 luni și 8 zile în condiții normale, conform Legii nr. 19/2000. Pentru anii din grupa I s-a reținut un stagiu aferent de 14 ani. Așadar, elementele stagiului de cotizare ale recurentului reclamant sunt determinate conform noii legi a pensiilor, fără ca asiguratul să le fi contestat la data emiterii deciziei.
Dispozițiile art. 19 și art. 20 coroborate cu anexa nr.4 din Legea nr. 19/2000, invocate prin cererea de recurs, (dar care nu pot fi interpretate și aplicate decât prin raportare la art. 43 și art.44 din Legea nr. 19/2000) nu sunt de natură să conducă la un alt raționament judiciar sau la altă soluție în cauză. În primul rând, este de observat că aceste reglementări vizează persoanele care desfășoară activități în locurile de muncă încadrate în condiții deosebite sau în condiții speciale și care au dreptul, conform anexei 4 legii, la reducerea vârstei standard de pensionare pe baza unui stagiu minim de cotizare în aceste condiții, însă cu păstrarea stagiului complet de cotizate definit anterior. În al doilea rând, dispozițiile invocate definesc locurile de muncă în condiții deosebite sau speciale, fără a exista o corespondență între vechile grupe de muncă și clasificarea actuală.
Recurentul reclamant a considerat că cei 28 de ani de muncă încadrați în grupa I de muncă, conform Legii nr. 3/1977, desfășurați anterior datei de 1 aprilie 2001, sunt de fapt ani de muncă în condiții speciale, în accepțiunea legii noi. Ori, art. 20 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 prevede că locuri de muncă în condiții speciale, altele de cât cele limitativ enumerate în alin. 1, pot fi stabilite numai prin lege. Nu s-a indicat însă nici o lege care să încadreze locul de muncă al recurentului reclamant, ulterior datei de 1 aprilie 2001, în astfel de condiții. Conform carnetului de muncă depus la dosar, recurentul a fost angajat la Regionala Ferate C - Instalații - Secția F pe post de electromecanic, neexistând nicio mențiune despre încadrarea în condiții speciale. Acest aspect se reflectă și în decizia de acordare a pensiei în sensul că anii de muncă după 1 aprilie 2001 sunt considerați în condiții normale, iar nu speciale.
Nici prevederile HG nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale nu sunt aplicabile cauzei pentru că întregul act normativ reglementează procedura prin care, la cererea angajatorului, se procedează la catalogarea locurilor de muncă din unitate.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.1184/F din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCasa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn. B/2 ex./19.03.2010
Tribunalul Ialomița
Judecători;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Bodea Adela Cosmina
