Recalculare pensii. Decizia 881/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(338/2010)
DECIZIA CIVILĂ NR.881/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr.7133/R/04.12.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-(5766/2009) formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul depune la dosar înscrisuri, respectiv precizări și completări.
Curtea îi pune în vedere să precizeze care sunt motivele contestației, potrivit art.317-318 Cod procedură civilă.
Contestatorul susține că nu s-au analizat la fond probele, pentru care a s-a aflat în imposibilitate de prezentare(a înscrisurilor) în termenul general de prescripție.
De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestație.
Contestatorul solicită admiterea contestației. Arată că nu a eliberat la timp adeverința și a formulat acțiune în justiție. Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată că la data de 08.01.2010 se afla în imposibilitate de a prezenta adeverința pentru că nu avea adeverință tip.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5164 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.1283/3/AS/2009, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de petentul G, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată intimata la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale, începând cu data de 13.01.2006 și a fost respinsă în rest cererea precizată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, petentul a fost pensionat pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.08.1998, iar prin decizia nr.4866 din 13.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție i s-a recunoscut petentului dreptul de a beneficia de pensie de serviciu conform OUG nr.36/2003.
S-a constatat că în conformitate cu art.20 alin.2 din Ordinul pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, aprobată cu modificări și completări, prevede că drepturile de pensie de serviciu pentru persoanele care s-au pensionat la limită de vârstă, din alte instituții decât din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, se cuvin de la data de 08.01.2004, data intrării în vigoare a Legii nr.595/2003, cu respectarea termenului general de prescripție.
S-a menționat că din această prevedere legală a rezultat termenul de la care se cuvin drepturile de pensie de serviciu, însă acordarea acestora se face la cererea persoanei îndreptățite și nu din oficiu. Fiind vorba de drepturi patrimoniale, diferența dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale, termenul de prescripție este cel prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă. Astfel, conform art.3 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii. Cererile formulate pentru plata drepturilor de pensie pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. In ceea ce privește data nașterii dreptului la acțiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat sau contestat. Față de momentul introducerii acțiunii prin care sunt solicitate sumele reprezentând diferențele dintre pensia de serviciu și cea de asigurări sociale, 13.01.2009, s-a apreciat că cererea este doar în parte întemeiată, începând cu data de 13.01.2006.
Recursurile declarate de către ambele părți împotriva sus-menționatei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 7133R/04.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-
Instanța de recurs a reținut că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, în speță fiind vorba de drepturi patrimoniale, astfel încât cererea formulată pentru plata drepturilor de pensie putea fi formulată de către recurent în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, data nașterii dreptului la acțiune fiind data la care dreptul subiectiv a fost încălcat.
Nu au fost reținute susținerile recurentului referitoare la întreruperea termenului de prescripție, deoarece potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
În speță, însă, nu este întrunită situația premisă prevăzută de art.16 lit. b) din Decretul nr.167/1958, deoarece cererea de chemare în judecată invocată de către recurent a avut un alt obiect decât cel dedus judecății de față, prin respectiva cerere din 13.02.2006, solicitându-se emiterea unei adeverințe tip de către fostul angajator, iar obiectul acestei spețe constituindu-l (ținând seama de precizarea acțiunii de la termenul din data de 15.06.2009), obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale.
Cu privire la practica judiciară invocată de către recurent s-a reținut faptul că sentința civilă nr.4579/2009, vizează o altă persoană decât recurentul, iar pe de altă parte, nu este vorba despre o decizie pronunțată în recurs în interesul legii, a cărei aplicare să fie obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art.329 pr. civ.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea a respins, ca nefondat recursul declarat de recurentul
Trecând la analiza recursului formulat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, Curtea a reținut că, potrivit deciziei nr.4866/13.12.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție reclamantului i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, conform OUG nr.36/2003, astfel încât ținând seama și de dispozițiile art.20 alin.2 din Ordinul pentru aprobarea Normelor de Aplicare a dispozițiilor OUG nr.35/2003 și ale Decretului nr.167/1958, instanța de fond a obligat în mod corect intimata la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale, începând cu data de 13.01.2006, neputând fi astfel reținută critica formulată de către această recurentă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a legii.
Decizia pronunțată în recurs a fost atacată pe calea contestației în anulare de către reclamantul
.-se în drept pe dispozițiile art. 317. pr. civ. contestatorul își motivează contestația reluând aceleași susțineri care au constituit motivarea recursului său.
Contestatorul critică, în esență, soluția pronunțată în recurs, arătând următoarele:
- argumentele prezentate privind recunoașterea calității de îndreptățit la pensie de serviciu conform prevederilor OUG nr. 36/2007și implicit de îndreptățit la formularea cererii către Casa de pensii;
- că factorii independenți voinței și putinței contestatorului au împiedicat dreptul normal de a obține adeverința-tip, conform Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 36/2003, fără de care nu se putea calcula și emite decizia de pensie. Pentru a obține acest drept, contestatorul a fost nevoit să apeleze la justiție.
- calculul și implicit emiterea deciziei de pensie sunt direct condiționate de emiterea adeverinței-tip, în care se menționeazăvenitul salarial lunar;
- momentul eliberării adeverinței-tip reprezintă momentul de început al termenului de prescripție;
- cererea către Casa de pensii nu putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Analizând contestația astfel formulată, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 317. pr. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru anumite motive, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
- când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
- când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele de mai sus, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317.. pr. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318. pr. civ. (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii care sunt motivele de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Astfel, s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce nu este posibil.
Cum contestatorul nu invocă niciunul din motivele strict prevăzute pentru contestația în anulare, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.7133/R/04.12.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5766/2009), formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex./05.03.2010
Jud. recurs:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
